*HORA UNIRII S-A JUCAT… PE FUGA DE LA TÂRGU-JIU - Marţi, 24 ianuarie a.c., în Piaţa Revoluţiei din municipiul Târgu-Jiu s-au desfăşurat manifestări dedicate sărbătoririi Zilei Unirii Moldovei cu Ţara Românească, act de voinţă populară din 1859. Orele matinale i-au luat prin surprindere pe locuitorii municipiului, fiind vizibile şi din… satelit strategicile modificări pricinuite, cu siguranţă, de protestele cetăţenilor vis-a-vis de situaţia economică şi politică a ţării. GORJNEWS nu este surprins de schimbările ad-hoc ale obiceiului organizării manifestării, tocmai pentru marginalizarea unor replici cetăţeneşti lipsite de pupături. Şi mai nedumerit se arată, observând, fără tăgadă, colportările instituţionale ale oficialităţilor cu mandat de la cetăţeni – Ion Călinoiu, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, şi Florin Cârciumaru, primarul municipiului Târgu-Jiu (ambii membri ai Partidului Social Democrat) – cu reprezentantul guvernului, numitul dr. Vasile Liviu Andrei (P.D.L.), prefectul judeţului Gorj. Reamintim faptul că acum un an, după-amiaza, pe înserat, s-au parcurs paşii tradiţionali unor aduceri aminte ale zbuciumatei istorii a românilor, rostindu-se, desigur, cuvinte pătimaşe, iar, în final, oficialităţile şi cetăţenii prinzându-se, fără grabă, de mână în istorica Horă. Nu lipsite de spectaculozitate, în anii trecuţi, au fost şi momentele retragerii cu torţe, simbolistică (ne)lipsită de importanţă, care, în 24 ianuarie 2012, bineînţeles, în proaspăta lumina a dimineţii, a fost… sărită, parcă de-un cangur importat de la antipozi.

De asemenea, cine a avut ochi să vadă, a observat că la manifestări a participat toată funcţionărimea de sex masculin din Palatul Administrativ, aşezată, de jur-împrejur, în cerc de protecţie. În fotografiile alăturate vă prezentăm, pentru comparaţie, aspecte ale manifestărilor desfăşurate în ultimii doi ani.

*SEMINAR METODIC – În ziua de 26 ianuarie, la Muzeul Judeţean „Alexandru Ştefulescu”, în organizarea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale,  cu sprijinul Consiliului Judeţean Gorj şi al Bibliotecii Judeţene „Christian Tell”, s-a desfăşurat un seminar metodic, la care au participat directori ai unor aşezăminte culturale  şi bibliotecari publici din judeţ. Şi cum localităţilor – din 70 au participat doar 48! – care au absentat ar trebui să li se pună câte un nume, noi le zicem… puturoase. Dintre acestea, 14 nu au catadicsit să propună minime acţiuni culturale care să se desfăşoare în 2012, iar oraşul Novaci, deşi cu o Casă de cultură spaţioasă, într-un stil arhitectonic ce îmbină tradiţionalul cu modernul, are însă un singur angajat: femeia de serviciu. Şi aceea, gândesc, din 1960, de la înfiinţare, când lăcaşului de cultură i s-a pus numele liderului comunist „Grigore Preoteasa”?! Ehei, ce putea vedea pe-acolo… dada: o formaţie de teatru, un taraf, o fanfară, un cor, din anul 1976 Ansamblul Folcloric “Nedeea”, având  repertoriu artistic păstoresc, pe plan local – expoziţii de artă! Concluzie blândă: S-o dus chiar şi primarul la stână, hălăuă-măă!

*ÎN CONTEXT – Din Calendarul pe 2012 al Pieţelor, Târgurilor şi Bâlciurilor aflăm că în oraşul Novaci trăiesc numeroşi şi talentaţi meşteri populari, dintre care amintim: Titel Zamfira şi Gheorghe Dăianu – sculptură în lemn, Maria Opriţescu – cusături, Gheorghe Ciortea şi Ion Dănescu – cojocărit, Maria Tudorache – ţesături, Marius Poenaru – sculptură în lemn, piatră, sticlă, Daciana Ungureanu – ceramică decorativă. Cine (nu) doreşte, să înţeleagă demersul nostru?

*”UN ACTOR – O POEZIE” – Este titlul culegerii întocmite de poetul – actor George Drăghescu şi tipărită  sub ISBN-ul Editurii „Măiastra”, în care, la o sută de actori „găsim revărsări sincere de trăirii scenice într-un flux confesional cuceritor” (Acad. Mihai Cimpoi). Redăm, nu întâmplător: „Elita luase loc la parter/ şi proştii sus, aproape de cer./ În lojă stătea o întâmplare cam abătută/ şi un năpraznic  destin în mare ţinută./ Un dezastru tare cât zece/ tot speră că totul va trece(…).” – Spectacol, de Emil Botta.

În urmă cu circa şapte luni, Ziarul de Investigaţii GORJNEWS făcea publică situaţia critică în care se aflau soţii Ion Traşcă şi Gabriela Stancu. Fără adăpost, cu o fetiţă de 6 ani, Andreea, de crescut şi alta plecată în ceruri după numai o lună de la naştere, omorâtă de sărăcia lucie pe care abia apucase să deschidă ochii. Pentru că nimeni nu le oferă un loc de muncă, Ion Traşcă şi Gabriela Stancu încearcă să-şi ducă zilele vânzând ziare. Din istorisirile lor, mai bine de trei ani au bătut la porţile Primăriei Târgu Jiu, cerşind un adăpost. La şapte luni de la apelul nostru public adresat primarului Florin Cârciumaru, cele trei suflete au primit o cameră în căminul-internat al Grupului Şcolar Transporturi Auto din Târgu Jiu. Un pas foarte mare înainte pentru această familie şi un ajutor la care, după atâta timp, nu mai sperau. Pentru că cei trei au acum un adăpost, GORJNEWS mulţumeşte public primarului Florin Cârciumaru şi directorilor din Primăria Târgu Jiu care s-au implicat în soluţionarea acestui caz.

I-am vizitat la o săptămână de la instalarea în micul lor paradis. Am găsit acolo, cu tristeţe, doar un pat improvizat, în care, cu siguranţă, cei trei dorm cu rândul, o cârpă în geam şi o pătură întinsă pe jos, într-un colţ. Atât. Imaginile fiind edificatoare, alte cuvinte devin de prisos.

Pe această cale, facem apel public la autorităţile municipiului Tg Jiu şi ale judeţului Gorj, la oamenii de afaceri din judeţ, să doneze o fărâmă din prosperitatea lor pentru  ca cele trei suflete năpăstuite de soartă să-şi poată procura minimul necesar subzistenţei. Cei care doresc să-i ajute îi pot găsi fie în căminul-internat al Grupului Şcolar Transporturi Auto din Târgu Jiu, fie în intersecţia PETROM din Zona Abator, unde vând ziare.

Noi le mulţumim de pe acum, în numele lor.

*EMINESCIANA LA TÂRGU-JIU – Duminică, 15 ianuarie a.c., în sala de lectură a Bibliotecii Judeţene „Christian Tell” din municipiu s-a desfăşurat o manifestare dedicată omagierii naşterii lui lui Mihai Eminescu. Cu această ocazie s-a prezentat filmul „Eminesciana 2012”; au fost lansate revistele „Portal Măiastra”, nr. 3 – 4/2011 şi „Caietele Columna”, nr.64/2, 3, 4/2011; scriitorii Zenovie Cârlugea şi Ion Popescu Brădiceni au prezentat eseurile „Contemporanul nostru, Eminescu” şi, respectiv, „Eminescu – scriitor european”; actorii Ion Alexandrescu şi George Drăghescu de la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” Târgu-Jiu au recitat din creaţia Poetului; în final un grup de interpreţi ai Ansamblului artistic profesionist „Doina Gorjului” a prezentat un recital de romanţe. Moderatori: Ion Cepoi şi Olimpia Bratu; director de program: Viorel Surdoiu. Au participat oameni de cultură şi scriitori gorjeni, puţini tineri. Poetul Spiridon Popescu şi alţii au recitat poeme dedicate lui Mihai Eminescu. A mai fost ceva, însă pentru ceea ce nu se petrece la timpul şi locul potrivit n-avem s(p)aţiu.

*PORTAL MĂIASTRA, anul VII, nr.4 (29)/2011 – Din trimestrialul de cultură editat de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj (director de proiect: scriitorul Zenovie Cârlugea), reţinem: Cezar Braia Baraschi – „O interpretare platoniciană a Scrisorii pierdute”, Zenovie Cârlugea – „Eminescu – mitografii ale daco-românităţii”, George Popa – „Luceafărul – opera non finita”, Victor Botez – „Eliade – arta de a-şi cuceri faima mondială”, Grigore Smeu – „Delfinul metafizic”, Sorana Georgescu-Gorjan – „Timpul în opera lui Dominic Stanca”, Lucian Gruia – „Brâncuşi şi reveriile materiei”, Iulian Chivu – „Despre fiind-ul românesc”, Dan Radu Abrudan – cronică la cartea Luminiţei Cebotari „Fermentul expresionist în teatrul blagian”, Radu Petrescu, nepotul preotului Gh. Cotenescu – „Octavian Goga omagiat de muşceleni”, Adrian Voica – „Luceafărul într-o nouă viziune”, Romulus Iulian Olariu – „Jocul de smarald şi Numele trandafirului, două capodopere postmoderne” şi altele, tot aşa de interesante şi de atractive, iar o lectură atentă mi-o stabilesc, altfel cum!, într-un interval de timp cu capăt către viitoarea apariţie.

*CAIETELE COLUMNA, anul XIII, nr.64/2, 3, 4/2011 – Revistă trimestrială de literatură şi artă, editată de Fundaţia Culturală „Columna” şi Centrul de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi” Târgu-Jiu, pune în pagină critică şi cronică (Petru Birău, Zenovie Cârlugea, Ion Mocioi, Vasile Ponea, Vasile Spiridon, Ion Trancău), proză (Aurel Antonie, Alexandru Colţan, Dan Marius Drăgan, Adrian Alui Gheorghe, Ion Gociu, Marius Iorga, Silviu Doinaş Popescu), eseuri şi studii (Paul Aretzu, Andrei Fischof, Victor Constantin Măruţoiu, Alin Negomireanu, Daniel Popa, Lazăr Popescu, Ion Popescu Brădiceni, Elena Roată, Persida Rugu, I.D. Sicore, Marin Sorescu, Al. Florin Ţene), poezie (Delia Adam, Cristian George Brebenel, Gelu Birău, Radu Cârneci, Barbu Cioculescu, Ilie Constantin, Lia Câlniceanu, Ioana Dinulescu, Marian Drăghici, Anghel Dumbrăveanu, Nicolae Dragoş, Şerban Foarţă, Adrian Frăţilă, Petre Ghelmez, Ion Horea, Horia Muntenuş, Andrei Novac, Mariana Popeangă-Cornoiu, Florian Saioc, Alex Ştefănescu, George Ţărnea, Valerii Toderici, Lucian Vladimir, Claudia Voiculescu) interviu (Ion Predoşanu) şi evocări (Camil Baldazar, Sorana Georgescu-Gorjan). De la alfa la omega, scritorul Ion Popescu Brădiceni publică un amplu eseu intitulat „(A)postile la o filosofie a ostensiunii”, iar pe prima pagină, scriitorul Lazăr Popescu lansează „Manifestul metamodernist”.

*VÂRSTA EDENICĂ – În numărul 24/2011 al revistei „România literară” aflăm o întâmpinare – „Vârsta edenică” a scriitorului Gheorghe Grigurcu la cartea „O furnică pe Golgota”, avându-l ca autor pe poetul-actor George Drăghescu:”Poetica lui George Drăghescu are simplitatea şi transparenţa unui izvor ce ţâsneşte în miez de codru. Dacă litera versului se compune dintr-un mozaic percepţional, frecvent de inspiraţie silvatică, spiritul care îl animă e o transcendenţă. O obiectivitate angelică, incantantorie: Pe unde au trecut lupii, eu am scris poezie, pe unde au trecut greierii, eu am scris poezie, pe unde au trecut îngerii, era scrisă poezie.”

-Miercuri – 18, ora 20 – “BIGAMUL” de Ray Cooney, regia Cristian Ioan (cu casa închisă);

-Joi – 19, ora 18 – “BIGAMUL” de Ray Cooney, regia Cristian Ioan (cu casa închisă);

-Luni – 23, ora 19 – “O ZI DE VARĂ” de Slavomir Mrozek, regia Muriel Manea (cu casa închisă);

-Marţi – 24, ora 20 - ”O ZI DE VARĂ” de Slavomir Mrozek, regia Muriel Manea (cu casa închisă);

-Miercuri – 25, ora 18 - ”O SCRISOARE PIERDUTĂ”, de I.L. Caragiale, regia Marian Negrescu (cu casa închisă);

-Joi – 26, ora 17 – “BALTAGUL” dupa Mihail Sadoveanu, regia Nicu Ursu (cu casa închisă);

-Luni – 30, ora 20 – “TITANIC VALS” de Tudor Muşatescu, regia Nicu Ursu (cu casa închisă);

-Marţi – 31, ora 17 – “TITANIC VALS” de Tudor Muşatescu, regia Nicu Ursu (cu casa închisă).

Lesne se poate observa că în această a doua jumătate de ianuarie a.c., toate spectacolele se joacă doar cu casa închisă. Totodată suntem informaţi că numărul abonamentelor a depăşit 1.500, anunţându-se, şi din această perspectivă, încă un an de excepţie, mai ceva ca la Bucuresti. Iată şi motto-ul găsit de noi pe site-ul performantei instituţii de cultură gorjene:  “Teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească” – Federico Garcia Lorca.

***

DIN ANII ’50, ÎNCĂ O TENTATIVĂ DE DISTRUGERE A COLOANEI INFINITULUI! – Aflu, cu spaimă, de pe blogul http://targujiupovestileorasului.blogspot.com –  realizat în cadrul proiectului “Poveştile Oraşului“, pe care Biblioteca Judeţeană “Christian Tell” Gorj l-a câştigat la Concursul de Participare Comunitară, finanţat de Fundaţia IREX, dintr-o relatare a domnului Nicolae Bîzu: „O întâmplare hazlie (!) de pe vremea (în anii ’50, n.n.) în care eram director la fosta întreprindere de locuinţe şi localuri, cu sediul într-o clădire de pe locul Hotelului „Europa” de astăzi. Am primit atunci ordin de la fostul preşedinte (probabil al Consiliului Local de partid – n.n.), Virgiliu Ioan, să demolez Coloana Infinitului şi troiţa din faţa Casei Memoriale „Ecaterina Teodoroiu”. Am început să execut şi să duc la îndeplinire dispoziţia preşedintelui.  Am luat o maşină cu care m-am dus la Vădeni, am desfăcut troiţa din soclul de ciment, am pus-o în maşină, am dus-o la sediu şi am ascuns-o într-un garaj. De asemenea, am procedat la fel şi la Coloana Infinitului, ducându-mă cu oameni ca să săpăm în jur şi să slăbim fundaţia care era foarte solidă, ca după-aceea s-o împrejmuim (!) cu nişte cabluri şi s-o tragem jos cu tractorul. După patru zile, preşedintele mi-a telefonat, spunându-mi să încetez demolarea de la Coloana Infinitului. Am executat ordinul pentru că aşa a primit şi dumnealui ordin de la Bucureşti. În ceea ce priveşte troiţa de la Casa Memorială „Ecaterina Teodoroiu”, mi s-a dat ordin să să o pun la loc. L-am pus puţin pe jar, spunându-i că am ars-o, executând ordinul dumnealui. A început să se vaite şi să spună că l-am nenorocit, pentru că peste 2 – 3 zile urmează să vină cineva de la Bucureşti în control şi trebuie să găsească troiţa (…).”

***

*CADOUL – Expoziţia de artă plastică vernisată în luna decembrie la Galeriile Municipale de Artă Târgu-Jiu, din strada Traian, nr. 27, sub genericul menţionat, aduce lucrări semnate de: Diana Ciurea, Decebal Crăciun, Marin Colţan, Constantin Dobriţescu, Luminiţa Dragomir, Mihaela Galenski, Marius Geamănu, Florin Gheorghiu, Iliana Gheorghiu, Florin Hutium, Daria Ionescu, Florin Isuf, Armandt Landt, Gheorghe Mitroi, Valer Neag, Gheorghe Plăveţi, Cristina Ploscariu, Lucica Popescu, Dan Semenescu, Daniel Şerban, Mihai Ţopescu. Organizatorii, U.A.P.R. Asociaţia Gorj a Artiştilor Profesionişti din Domeniul Artelor Vizuale, Universitatea „Constantin Brâncuşi”  F.A.M.T.D.A.C.F., Centrul de Cercetări Ştiinţifice pentru Activităţi Motrice, Medicale şi Artistice, au dorit, de sărbători, să le ofere locuitorilor oraşului Târgu-Jiu o bucurie. Cei ce şi-o doresc, o găsesc încă, desigur poleită!

***

*CLIPA – Magazinul actualităţii româneşti – director fondator Dinu Săraru, editor Fundaţia Culturală pentru Civilizaţie Rurală «Nişte Ţărani», are următorul motto: «Să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă, nu e până-acum dospit cumsecade» – Ion Luca Caragiale. În numărul lunii decembrie 2011, Mădălina Conţu scrie, într-o pagină, despre sculptorul gorjean «Paul  I. Popescu – 18 Pietre în dialog cu Brâncuşi »: “Primul aspect pe care vreau să îl evidenţiez este faptul că discutăm arta unui sculptor care trăieşte şi lucrează la Târgu Jiu, oraşul care poartă încă amprenta lăsată de opera lui Constantin Brâncuşi, omniprezentă, vie şi imposibil de uitat graţie prezenţei ansamblului creat de acesta între 1935 şi 1938 în memoria eroilor din primul război mondial, complex alcătuit din Poarta Sărutului, Masa Tăcerii şi Coloana Infinitului. Aceasta a fost şi provocarea care mi-a născut curiozitatea de a vedea această expoziţie, întrebându-mă cum poate trăi şi crea un sculptor în oraşul lui Brâncuşi, cu opera acestuia acolo, regăsind curajul de a dialoga cu ea într-un mod pozitiv şi creativ? Însuşi Brâncuşi spunea în urma părăsirii atelierului lui Rodin că „la umbra marilor copaci nu poate creşte nimic”, influenţa acestora fiind colosală. Sintagma poate fi aplicată şi în cazul oraşului Târgu Jiu care nu a mai atras sculptori de la Brâncuşi încoace dar asta nu înseamnă că terenul e arid.  Revenind la expoziţie, la opera şi la poziţia lui Paul Popescu vis-à-vis de modernul Brâncuşi, atitudinea acestuia este una de dialog: în contradictoriu la un moment dat, dar creativ în final, întrucât porneşte de la un aspect al operei lui Brâncuşi pe care îl critică şi apoi îl dezvoltă şi îl nuanţează. Astfel, creaţia lui Brâncuşi nu îl copleşeşte, nu îl inhibă considerând că mai departe de ea nu se poate merge, ci, din contră, îl stimulează, Paul Popescu considerând că anumite aspecte pot fi dezvoltate şi nuanţate într-o altă direcţie.”

***

*LEPTURARIU – De 15 ianuarie, fiind semn de Eminescu, sunt cu El dulce (dar) şi amar pentru faptul că în municipiul Târgu-Jiu nu s-a realizat, în timp, un bust ambiental al Poetului Naţional. Avem doar o frântură de stradă care se sfârşeşte într-o covrigărie. Pe Bădia Mihai unii încă îl socotesc înaintea Poeziei!

Pământe, pământe,/ De-astă seară înainte/  Eu  te-oi prinde de părinte*

La finele anului 2011, în ziua de 30 decembrie, la Câmpofeni – Arcani şi la Tismana, s-au desfăşurat momente comemorative la trecerea în nefiinţă a scriitorilor Titu Rădoi (n. 29 iunie 1932 – d. 31 decembrie 2000) şi  Valentin Taşcu (n. 23 ianuarie 1944 – d. 26 noiembrie 2008).

Astfel, la pelerinajul de la biserica şi cimitirul din Câmpofeni (Arcani) au depănat amintiri, cu privire la magistrul Titu Rădoi, următorii: Ion Popescu Brădiceni, Viorel Gârbaciu, Dan Pupăză, Ion Sanda, Gheorghe Grigurcu ş.a.  Totodată, în sala de conferinţe a Primăriei Arcani un grup de  tinere, pregătite de actorul George Drăghescu,  a prezentat un recital lirico-dramatic.  La Tismana, în memoria lui Valentin Taşcu, o troiţă s-a sfinţit la mormânt, realizare în lemn a sculptorului Nicu Văideanu, din Peştişani.  Punctăm aici şi numele organizatorului, Viorel Gârbaciu, directorul Şcolii Populare de Artă Târgu Jiu. De unde, scăpăm un bravo mic, peste care nu dăm uitat semnalul redacţional GORJNEWS din numărul anterior. Doar stăm pe acelaşi pământ, al celor care doresc, la Curtea cu prieteni, întâmplări cât mai de samă!

*Folclor literar ritualic şi mortuar cules de profesorul universitar dr. Ion Popescu Brădiceni, în “Ritualul morţii şi înmormântării în Gorj”.

Popescu Ovidiu se preface că manageriază de un an, deja, Centrul Municipal de Cultură Constantin Brâncuşi, o instituţie care continuă să nu existe. Lipsa de activitate şi absenţa oricărei viziuni manageriale e pitulată înapoia a două – trei momente festive, pe an, de la care doamna Sorana Georgescu Gorjan, pe post de maimuţă, nu lipseşte niciodată.
Doar o maimuţă ar putea înghiţi premii pe bandă rulantă fără să protesteze niciodată faţă de faptul că, de pildă, plouă în Poarta Sărutului, cu ştirea seninului, areactivului şi resemnatului domn Popescu Ovidiu. Pentru cei care nu ştiu, acoperământul Porţii Sărutului a fost cârpit de alţi meşteri mari, în 2010, cât să treacă iarna. Apoi, Popescu Ovidiu s-a ocupat de problemă până “a uitat”-o de tot.
De aceea, poate, Dumnezeu abătu asupră-ne cumplită secetă. (N.D.)

***

Două cărţi apărute în acest an la Editura Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj: „Ritualul morţii şi înmormântării în Gorj” de Ion Popescu Brădiceni. „Utilizând o bibliografie adecvată (ca de exemplu: Ernest Bernea: Moartea şi înmormântarea în Gorjul de Nord; sau Nicolae Panea, Mihai Fifor: Cartea românească a morţii), dar bazându-mă mai cu seamă pe cercetarea la faţa locului, pe întocmirea de fişe şi chestionare, apoi pe interpretarea datelor <<crude>>, <<inocente>> graţie unei semiotici şi unei hermeneutici aplicate, lucrarea s-a conturat încet şi sigur, s-a scris parcă ea însăşi. O scriitură a diseminării, a unei himenologii postume. Transgresarea pragului dintre cele două lumi: iată ce filosofie limitativă şi a dezlimitării propune ritualistica funerară.” Bineînţeles, universitarul gorjean procedează elegant, cartea – rară, îndrăzneaţă, de… trântă! – n-a fost scrisă uşor, fiind necesară o cercetare complexă, în spaţiu şi timp largi. În acest caz rostirea critică o vor da, cu siguranţă, specialiştii, lectorul de aici căutând doar înţelesuri. Unul îl găsesc repede, hâtru: moartea-i tradiţie. Uite-o că nu piere, a diavolului să fie ea!

***

”Elvira Godeanu – o poveste de pe Jiul de Sus” îl are ca autor pe scriitorul Ion Cepoi, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj. Cartea „(…) nu este un studiu monografic închinat Elvirei Godeanu, ci doar o încercare modestă de a spune o poveste despre un copil plecat cândva de pe malurile Jiului de Sus şi întors acasă, după mulţi ani, sub formă de statuie aşezată cu pioşenie şi admiraţie în holul Teatrului care-i poartă numele.”  Ion Cepoi a ales mărturii, articole, interviuri, documente de familie, scrisori etc. aparţinând vieţii reale a marii artiste, reprezentând doar o mică parte din ceea ce nepoata actriţei a donat Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu. Emoţionată, găsesc eu, şi o parte din corespondenţa cu Emil Prager, soţul marii artiste, cu care s-a căsătorit la 31 mai 1954 şi alături de care a trăit până la moartea acestuia; captivante mărturisirile din interviuri; o documentaristică profesională şi plină. Fiindcă, Elvira Godeanu „(…) era a tuturor şi a nimănui, cu excepţia artei căreia i s-a închinat ca o vestală credincioasă mai bine de o jumătate de secol, i s-a spus simplu, fără ostentaţie şi cu dragoste – ELVIRA. Şi aşa a rămas!”

***

În ultimul număr al Revistei “Convorbiri Literare”, care apare la Iaşi, criticul Vasile  Spiridon  întoarce pe toate părţile volumul I al trilogiei romaneşti doctrinare, “Ostrakon”, a scriitorului gorjean Ion Popescu Brădiceni, apărut la editura clujeană “Limes”, cu subtitlul “Insula lui Dumnezeu sau Pseudoromanul de arta povestirii proemziale” închipuit şi ca succint tratat despre scriitopie şi critificţiune: “I.P.-B. este un transcriptor care uzitează de <<un limbaj ce se vrea diferit, care-şi trădează ambiţia autotranscenderii dublului său statut: natural şi cultural>>. Iar exemplele sînt elocvente, vizibile fie şi la o privire trans-versală peste paginile cărţii. (…) Meta-autorul I.P.-B. este locuitor al Cetăţii Ideale, situată la graniţa dintre Eutopia şi Hiperboreea, pe de o parte, între Occident şi Orient pe de alta. Găsind în aventură raţiunea propriei existenţe, meditativul şi vizionarul utopic Adrien Danp nutreşte nostalgia vieţii patriarhale, romantice, dar şi obsesia căutării unei teorii unitare a Marelui Tot, condiţionată de găsirea Pietrei Filosofale. Naufragiat pe insulă, el este învestit cu însemnele eroului civilizator, predestinat să creeze o nouă lume aproape ex nihilo. Oază edenică, lăcaş sacrosanct şi turn de fildeş totodată, insula îşi este suficientă sieşi şi oferă un peisaj care este unul interior, fiind mai mult un spaţiu mintal decît un loc de cartografiat pe harta lumii.”

„Un trandafir învaţă matematica”

Acest titlu minunat l-a dat scriitorul Gheorghe Grigurcu – trăitor în amarul târg – unei cărţi de versuri si unui poem (Un trandafir invata matematica/ in zona-n care codrul isi explica umbrele/ iar noi privim spectacolul uimiti.// Un trandafir se-aduna si se scade/ doar cu sine insusi/ necunoscindu-ne.). L-am ales, nu întâmplător, ca să am suport vinovat la ce m-a apucat. Aş mai alege câteva din creaţiile  artiştilor plastici Mihai Ţopescu şi Valer Neag, şi, de asemenea, v-aş îndruma la sala de spectacole a Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu”, unde, sub conducerea directorului şi actorului Marian Negrescu se joacă spectacole extraordinare. După această mică plimbare, incompletă!, în zona creaţiei de excepţie, ajung la Constantin Brâncuşi.

Nici nu ştiţi ce vă las…

Ar fi rostit marele sculptor, nu prea încrezător în părerea urmaşilor despre arta lui. De atunci operele de la Târgu-Jiu au rămas însă la îndemâna unor… pricepuţi la altceva. Florin Cîrciumaru se află, cred, la al treilea mandat de primar. În vremea lui s-au câştigat lupte importante: cele pentru alungarea unuia care dorea să ducă de aici Coloana şi s-o (ne)aducă – Radu Varia – şi cele pentru recondiţionarea operelor din piatră, Poarta, Masa, Scaunele. A pierdut parţial, atunci, doar la alei, acum însă a greşit definitiv amenajarea peisagistică jenantă a centrului oraşului, un kitsch de beton amprentat, cu fântâni urâte şi fără lunecări artistice, arcade şi susţineri de plante agăţătoare din fier ş.a., toate „dar” al mâinii (şi minţii!) unui arhitect de blocuri comuniste.

Decoraţie de la Preşedinte

Am văzut în anul ce tocmai trecu oameni care se sculau, băteau din palme, trezindu-şi chiar nevestele să numere laudele bine-bine pentru primarul Florin Cîrciumaru. Ce mai e în târg, ce să fie?
Degeaba râd cu înţeles unii, domnule, s-a măturat la timp şi s-au pus floricele pe stâlpi. Chit că s-a scumpit apa de la robinet, ca să înveţe cetăţeanul să economisească! Acum aflăm că Florin Cîrciumaru a primit o decoraţie de la Preşedinte. O fi una reevaluată?

„Sărbătoare cu viespi”

Este titlul uneia din cărţile mele de poezie. Îl promovez cu umilinţa celui care trebuie să protesteze. I-aş ruga şi pe alţii să facă lucrul ăsta. Deşi pentru proteste s-a făcut deja târziu. Târgu-Jiul fiind localitatea căreia Constantin Brâncuşi i-a dat prea mult din geniul său. Parafrazând amar, afirm că oraşul nostru este perfect, lipsindu-i doar maieul.

*

*Editura amintită tipăreşte şi „Din drag de Gorj, din drag de ţară”, de Viorel Gârbaciu. „(…)Domnul Viorel Gârbaciu e unul din frumoşii nebuni ai micilor oraşe, graţie cărora ne dăm seama că poezia supravieţuieşte” – Gheorghe Grigurcu.  Însă, de această dată, scriind pentru copii, Viorel Gârbaciu a considerat că-i tocmai momentul să scrie pentru ţară, iar când a dorit să dea viers de poezie patriotică s-a gândit la copii.

*A apărut minilunarul cultural, literar artistic „Ceaşca de cafea”, anul 8, decembrie 2011, nr.96, 12 pagini, socotit până la urmă de drept aparţinător revistei UNU, redactorul responsabil fiind poetul George Drăghescu. Din sumar: Pericle Patocchi (Elveţia) – „Barba lui Brâncuşi” (poem în traducerea lui Ion Caraion); Adrian Popescu – „Un fel de poveste nescrisă”, din care citez: Ai ieşit pe coline să cauţi ramuri de măcieş/ scaieţi insomniaci, petale noctambule/ crengi de pin, ferigi ruginind în ierburi/ ca piesele unui motor abandonat (…); Virgil Ierunca – „Urme…”; Nicolae Dragoş – două poeme; Ion Popescu-Brădiceni – „Sonet regal”: Şi eu, şi tu, şi Tu şi Eu/ ne-am rugat la Dumnezeu./ Cu ochiul său, solar, din frunte/ lucra, din deal, să facă Munte (…); Nichita Stănescu – „Subit”: Timpul se strânse într-un singur punct,/ soarele şi plantele erau răzleţe amprente,/ piatra era amprentă de timp,/ amprentele lăsate pe geam de mâna mea/ erau amprentele timpului,/ dar el are gravitaţie/ şi asta îl curbează şi îl pierde (…).

*Primesc de la Dan-Stelian Bura o foaie A4, „Şpaga”, supliment săptămânal, adică supliment la ce?, la şpagă, poate, asta e. Să parcurgem împreună, în fragă, un lung paragraf: „Ţ-am povestit mai deunăzi că după nemernicia nimurucelor de la Etno faţă de Lătăreaţa şi faţă de noi toţi, mi-am dat întâlnire a treia zî cu Ion de la judeţ, de cu zâuă, la el în cabinet. Am plecat de la oliţele de noapte ale prinţeselor mele triplete, că doar ştii că de ceva vreme sunt <<tataie-sâter>> , şi i-am povestit tovarăşului Ion cum vine treaba. A fost bucuros să îmbrăţişeze – nu pe mine – ideea de a trimite din partea Consiliului Judeţean Gorj, ca instituţie coordonatoare a activităţii Şcolii Populare de Artă, un comunicat de presă către Antena1 şi TVR 1, 2, 3 şi chiar şi TVR Cultural. A chemat-o pe colega noastră Gina de la biroul de presă şi a însărcinat-o corespunzător – de parcă ar mai putea săraca… de atâtea sarcini – cu menţiunea de a vedea şi eu comunicatul înainte de a merge la semnat şi parafat (la măritul împărat). Şi l-am văzut. După alte trei zile; când a fost gata. Şi l-am şi îmbunătăţit pe ici, pe colo, în punctele esenţiale. Şi pentru că nu mergea sângur, săracul, la semnat, l-am dus şi i l-am prezentat eu tovarăşului Ion de la judeţ. Şi aşa a rămas(…).” Cu siguranţă, pentru cunoscători, moment din seria Alexandru Monciu-Sudinski.

Cât a fost printre noi, Valentin Taşcu împrumutase câte ceva de la Hemingway şi Fidel Castro (indicaciones preciosas). Cu cel din urmă, se spune, a stat de vorbă, iar cu scriitorul aventurier şi-a dat întâlnire în Empireu.

Într-o fereastră cu întâmplări simple, GORJNEWS a ales această aducere aminte a celui ce a fost complexul om de cultură Valentin Taşcu. Se observă însă o lipsă de… echilibru la două instituţii de cultură din Gorj, Şcoala Populară şi Biblioteca Judeţeană, care, deşi doi ani la rând i-au organizat pionereşte manifestări de omagiere, în acest an, fără vreo explicaţie publică, n-au mai făcut-o.

Personal, consider că, în asemenea cazuri, ar fi bine să se aştepte şapte ani, să bată întâi, de sute de ori, vânturile în sus şi în jos. Dintr-a şaptea bătaie de an, chipul şi opera celui ce a fost se pot privi cu adevăr şi (ne)linişte în oglinda lacului cu nuferi. Streine şi reci.

Valentin Taşcu (n. 23 ianuarie 1944, Petroşani – d. 26 noiembrie 2008, Târgu-Jiu) a fost critic, istoric literar, traducător, publicist şi scriitor român. Studiile liceale la Alba Iulia şi apoi Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj (1961-1966).

Debut absolut în revista „Tribuna” (1968). Îşi susţine doctoratul în filologie cu teza Ritm şi valoare în poezia populară românească (2000). Din 1967, a devenit cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” al Academiei României din Cluj. A fost director general al Casei de Editură „Atlas-Clusium”, înfiinţată în decembrie 1989, la Cluj. Din 2001, devine cadru didactic la Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, conferenţiar universitar, şef de catedră şi decan. A fost, de asemenea, director al publicaţiei ştiinţifice „Antemeridian & Postmeridian” a Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu. A scris mult critică şi istorie literară, poezie, proză a tradus  şi a fost premiat. De asemenea: membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1980), membru al Uniunii Oamenilor de Teatru (UNITER) (din 1974), membru al Uniunii Artiştilor Plastici (din 2002), vicepreşedinte al Societăţii Patronilor de Edituri din România (SPER) (1993 – 2000).