De regulă, când un contribuabil se judecă cu una dintre instituţiile statului, cerându-şi drepturile, reprezentanţii justiţiei au o singură grijă: să umilească cetăţeanul şi să favorizeze statul. Faptul că gorjNEWS.ro şi Radio Târgu Jiu, iniţiatorii campaniei “Cancerul nu ucide, statul român, da!”, au monitorizat şi mediatizat pas cu pas evoluţia acestui caz, a determinat pronunţarea unei sentinţe corecte. De acum există un precedent în justiţie şi românii ar trebui să obţină mai uşor Formularul E 112.

Povestea profesorului care a învins şi cancerul, şi CJAS Gorj, o găsiţi aici, aici, aici, aici, aici, şi aici. În afară de Radio Târgu Jiu, au mai preluat povestea Cotidianul, aici şi aici, precum şi senatorul Dan Voiculescu, pe blogul personal. Posibil să fi plictisit cititorii, dar a meritat, fiind limpede că numai urmărind un caz până în pânzele albe ai şansa, ca media, să aduci o schimbare în bine, să slujeşti interesul public.

]]> http://www.gorjnews.ro/slider/victorie-dupa-ce-a-invins-cancerul-un-profesor-din-targu-jiu-castiga-si-procesul-cu-cjas-gorj-pentru-eliberarea-formularului-e112-de-acum-exista-un-precedent-si-romanii-trebuie-sa-beneficieze-de.html/feed 2 http://www.gorjnews.ro/slider/zona-libera-se-alatura-campaniei-cancerul-nu-ucide-statul-roman-da.html http://www.gorjnews.ro/slider/zona-libera-se-alatura-campaniei-cancerul-nu-ucide-statul-roman-da.html#comments Wed, 03 Mar 2010 13:26:56 +0000 Narcis DAJU http://www.gorjnews.ro/?p=5090 Adrian Drăgoi, realizatorul emisiunii “Zona liberă” de la postul de televiziune RTV, a preluat unul din cazurile mediatizate de GorjNEWS.ro şi Radio Târgu Jiu, în cadrul campaniei “Cancerul nu ucide, statul român, da!”.

Mai jos, intervenţia mea telefonică din cadrul emisiunii “Zona liberă”, difuzată marţi, 02 martie a.c., de RTV.

Liderul PC s-a referit la “incapacitatea statului român de a asigura dreptul la viaţă şi la asistenţă medicală de specialitate. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât calitatea de cetăţeni europeni le oferă românilor un arsenal important de drepturi, inclusiv pe acela de a-şi trata afecţiunile în altă ţară membră UE. Conform articolului 22 alin. (l) lit. (c) din Regulamentul (CEE) Nr. 1408171 o persoană are dreptul să beneficieze de îngrijiri medicale în alt stat membru UE decât statul competent (de afiliere), pe cheltuiala acestuia din urmă, în cazul în care această persoană a fost autorizată de către instituţia competentă să se deplaseze în alt stat membru pentru a primi tratament medical corespunzător stării sale de sănătate. Pentru a beneficia de acest drept, cetăţenii români trebuie să îndeplinească formalitatea completării Formularului E112. Însă, ca în atâtea alte cazuri, statul român, prin iresponsabilitate şi birocraţie, a reuşit să anuleze şi acest drept. Nu a desfăşurat o companie publică de informare referitoare la formularul E112 şi a creat proceduri extrem de complicate, ce descurajează orice bolnav care are nevoie acută de tratament.
Pentru a schimba această situaţie, care descalifică statul român şi pe toţi demnitarii săi, se impune simplificarea etapelor necesare completării formularului E112 după sistemul ghişeului unic şi stabilirea unei durate maxime de finalizare a întregii proceduri, care, în opinia mea, nu ar trebui să depăşească 10 zile. În acest sens, solicit public premierului Boc, ministrului sănătăţii Attila şi preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Nicolae Duţă să facă demersurile necesare organizării ghişeului unic pentru formularul E112. Sper că avem toţi înţelepciunea de a lupta pentru viaţă, dincolo de orice rivalităţi politice.
În ultimă instanţă, diferenţa dintre populism şi responsabilitate o reprezintă faptele noastre.”

Mai mult, cum se poate vedea mai jos, senatorul Dan Voiculescu a preluat pe blogul personal un pasaj din campania “Cancerul nu ucide, statul român,da”, derulată de GorjNEWS.ro şi Radio Târgu Jiu.

Deşi familia victimei a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu în decembrie 2008, dosarul respectiv este muşamalizat şi plimbat de la Parchet la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Gorj şi invers, de mai bine de un an.

Tatăl victimei, Gheorghe Ianc, a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, în decembrie 2008, o plângere penală pentru abuz în serviciu împotriva unor angajaţi ai CJAS Gorj. În urma cercetărilor, IPJ Gorj a făcut propunerea de neîncepere a urmăririi penale, confirmată de procurorul Sorin Tomoiu, trei luni mai târziu. Ulterior, în mai 2009, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu constată ca netemeinică şi nelegală această soluţie de neîncepere a urmăririi penale şi restituie dosarul la IPJ Gorj, pentru refacerea şi suplimentarea probatoriului. Deşi prim-procurorul Laura Mihaela Sarcină a stabilit un termen de 30 de zile pentru finalizarea cercetărilor, la nouă luni distanţă cauza este încă nesoluţionată, fiind evidentă intenţia poliţiştilor de tergiversare a cercetărilor.

Purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, procurorul Michaela Teodorescu, admite că, în eventualitatea în care partea vătămată, adică tatăl victimei, Ianc Gheorghe, ar depune o plângere la Parchet faţă de tergiversarea cercetării penale, poliţistul care instrumentează cauza este pasibil de o sancţiune administrativă din partea procurorului.

Asculta mai multe audio Diverse

Până acum nu ne-a parvenit poziţia oficială a IPJ Gorj faţă de această stare de fapt, cu atât mai greu de înţeles cu cât cauza investigată nu este una în evoluţie şi nici de o complexitate deosebită, fiind necesar a se evalua doar dacă angajaţii CJAS Gorj, prin refuzul eliberării Formularului E112, au încălcat sau nu, în cazul Marinei Ianc, femeia decedată la 41 de ani, legislaţia care le reglementează activitatea.

Întâi, a fost diagnosticată greşit, cu hernie de disc de medicii gorjeni, la fel ca în celălat caz, mediatizat de GorjNEWS.ro şi Radio Târgu Jiu (un profesor din Târgu Jiu a fost tratat un an de sinuzită, deşi avea cancer, ultimul stadiu). Apoi, la Clinica de Neurochirurgie din Cluj, Marinei Ianc i s-a descoperit o tumoare gigant, pe şoldul stâng. Specialiştii clujeni i-au indicat ca unică soluţie intervenţia chirurgicală la Centrul Naţional pentru Probleme Spinale din Budapesta, obţinând acceptul medicilor de acolo şi o programare urgentă pentru operaţie. Deşi ar fi trebuit transferată imediat la Budapesta – reţineţi, avea o tumoare gigant! – cumplita birocraţie instituită de statul român a obligat-o la o întoarcere de câteva săptămâni la Târgu Jiu, care i-a fost fatală. Familia, neavând cei 36000 de euro, cât costa operaţia, a fost obligată să ceară CJAS Gorj să asigure finanţarea tratamentului, un drept legal al oricărui contribuabil.

Rudele Marinei Ianc, deja afectate de perspectiva tragediei, au fost tratate la modul ordinar de reprezentanţii CJAS Gorj. Sunt multe de scris, încerc să sintetizez cât mai mult.

Întrucât era un caz de forţă majoră, dacă statul în care trăim ar fi sănătos la cap, comunicarea ar fi trebuit să aibă loc între medicii din Cluj şi reprezentanţii CJAS Gorj. Pe timpul acestui dialog, Marina Ianc trebuia să fie pe masa de operaţie, şi astăzi ar fi fost în viaţă.

Fiecare medic din România ar trebui să aibă la îndemână o mapă cu toate documentele circumscrise Formularului E112. În realitate, cadrele medicale  nu dispun de acele tipizate şi nu ştiu sau se fac că nu ştiu  cum trebuie completate, rămânând în sarcina familiilor muribunzilor un travaliu greu de descris.

Documentele prezentate iniţial CJAS Gorj de familia pacientei Marina Ianc nu au fost acceptate, refuzându-se înregistrarea lor. Cristi Florea, cumnatul pacientei, a trebuit să facă mai multe drumuri la Cluj şi Budapesta, pentru a satisface cererile CJAS Gorj, perioadă în care Marina Ianc, fericita deţinătoare a unei tumori gigant de care statului român nu îi păsa, se stingea, cu fiecare clipă. Cristi Florea a prezentat, ulterior, documente medicale semnate de următorii specialişti: Medic primar neurochirurg Prof. dr. Ioan Ştefan Florian, Medic primar neurochirurg Vidican Sorin, Director medical  Dr. Radu Cerghizan, toţi de la Spitalul Clinic Judeţean Cluj – Secţia Clinică Neurochirurgie; Medic Primar Exergian Florin, de la Spitalul “Bagdasar Arseni” din Bucureşti; Doctor Peter Paul Varga, de la Centrul Naţional pentru Probleme Spinale Budapesta. Toţi au certificat, sub semnătură, diagnosticul de “condrom lombo-sacrat gigant cu extensie anterioară lombosciatică stânga hiperalgică secundară” şi au scris, aşa cum cerea legea care reglementează  eliberarea Formularului E112, că “intervenţia chirurgicală nu poate fi efectuată în niciuna din clinicile de neurochirurgie din ţară într-un interval de timp cât mai scurt”.

Care au fost reacţiile CJAS Gorj faţă de familia muribundei?

1.Că în documente sunt greşeli de ortografie, de care, fireşte, era vinovată familia!

2.Că a fost pus greşit diagnosticul de “condrom lombo-sacrat” şi că formularea corectă era “cordom lombo-sacrat”!!! Deci, medicii de la CJAS Gorj au corectat (!) medicii clujeni şi maghiari, fiind nevoit Cristi Florea să facă un nou drum (!) la Cluj Napoca, pentru ca specialiştii de acolo să le explice, în scris, celor gorjeni că se află într-o eroare! Tot acest dialog stupid se purta peste trupul Marinei Ianc, care devenea cu fiecare zi cadavru!

3.Că nu are rost să plece la Budapesta, că poate fi operată foarte bine şi la Bucureşti! Prin urmare, familia a dus-o pe Marina Ianc la Spitalul “Bagdasar Arseni” din Bucureşti, unde medicii au planificat-o pentru consultaţie (!!!) peste două săptămâni. După para-intervenţii, Medicul Primar Exergian Florin a acceptat să o consulte şi a confirmat că nu se poate interveni chirurgical în România.

Nici după ocolul făcut prin Bucureşti, CJAS Gorj nu a catadicsit să elibereze Formularul E112. Disperată, familia a transportat pacienta pe cheltuială proprie la clinica din Budapesta, unde rudelor li s-a spus clar că dacă nu fac urgent dovada plăţii celor 36000 de euro, Marina Ianc va fi externată.

Cristi Florea a reuşit să acceseze, pe cont propriu, împrumutul de 36000 de euro, Marina Ianc a fost operată, dar mult prea târziu. Pentru că la CJAS Gorj avem angajaţi nişte specialişti foarte potriviţi în roluri de medici nazişti în lagăre de exterminare a evreilor, astăzi, fiului de 14 ani al Marinei Ianc, rămas în grija bunicului, îi este foarte, foarte dor de mama lui.

GorjNEWS.ro şi Radio Târgu Jiu vă vor prezenta, în continuare, cum susţin, în documente interne, specialiştii CJAS Gorj că familia Marinei Ianc nu a solicitat niciodată (!!!) eliberarea Formularului E112, înaintea internării pacientei la Budapesta, şi cum muşamalizează de un an şi două luni Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Gorj acest caz.

În luna octombrie 2007, Marina Ianc a fost diagnosticată de medicii gorjeni cu hernie de disc. Ulterior, specialiştii de la Clinica de Neurochirurgie din Cluj Napoca identifică faptul că avea cancer la şold, neoperabil în România, şi obţin imediat acceptul unui Centru Medical din Budapesta pentru a transfera pacienta în vederea unei intervenţii chirurgicale ce trebuia efectuată urgent.

Întrucât nu dispunea de cei 36000 de euro, contravaloarea operaţiei, familia pacientei s-a adresat CJAS Gorj.

Cumnatul femeii decedate, Cristi Florea, relatează experienţa avută cu reprezentanţii CJAS Gorj, care i-a fost fatală Marinei Ianc.

Asculta mai multe audio Diverse

Sora victimei, Georgiana Florea, îşi aminteşte că, printre altele, specialiştii CJAS Gorj au motivat că nu eliberează Formularul E112 întrucât în scrisoarea medicală nişte medici făcuseră greşeli de ortografie.

Asculta mai multe audio Diverse

Marina Ianc a fost operată, dar prea târziu, după ce familia a reuşit să împrumute cei 36000 de euro, contravaloarea intervenţiei chirurgicale.

Asculta mai multe audio Diverse

În ediţiile viitoare vom relata cum muşamalizează Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu şi Inspectoratul Judeţean  de Poliţie Gorj acest caz.

În cadrul campaniei sociale “Cancerul nu ucide, statul român, da!”, Radio Târgu Jiu şi Ziarul online de investigaţii GorjNEWS.ro v-au prezentat pe larg cazul profesorului gorjean diagnosticat şi tratat un an la Târgu Jiu de sinuzită, identificat cu cancer, ultimul stadiu, la Bucureşti, şi vindecat apoi la o clinică din Freiburg – Germania.

La 26 octombrie 2009, profesorul a depus la Tribunalul Gorj o plângere împotriva CJAS Gorj, care refuzase eliberarea Formularului E112 şi, implicit, decontarea cheltuielilor de spitalizare, de peste 50.000 de euro. Plângerea a fost repartizată Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal. După trei termene, instanţa a decis, la 14 decembrie 2009, că judecarea acelui dosar nu este de competenţa secţiei respective, şi l-a remis Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale. După alte două termene la noua secţie, în data de 11 februarie a.c., şi această instanţă şi-a declinat competenţa, aruncând dosarul la Judecătoria Târgu Jiu, la un termen care până acum nu a fost precizat.

Deci, un om onest, din Târgu Jiu, care şi-a plătit dările la stat toată viaţa şi nu a deranjat pe nimeni cu nimic, întâi a fost diagnosticat şi tratat greşit, timp de un an, de medicii gorjeni, apoi i s-a refuzat de către CJAS Gorj dreptul legal la finanţarea tratamentului în străinătate, ca unică soluţie de a rămâne în viaţă, s-a împrumutat împreună cu toate rudele o sumă imensă, trăieşte, este vindecat, sănătos, şi-a reluat serviciul, dar calvarul continuă, pentru că a venit rândul justiţiei din Gorj să îl batjocorească.

Explicaţia purtătorului de cuvânt a Tribunalului Gorj, judecătorul Ion Marin, este bâlbâită şi incertă:

Asculta mai multe audio Diverse

Va plăti vreodată cineva pentru toate acestea?

Începând de mâine, Radio Târgu Jiu şi Ziarul online de investigaţii GorjNEWS.ro vă vor prezenta un caz similar, al unei tinere din comuna Runcu, mai puţin norocoasă, care a decedat ca urmare a neglijenţei medicilor gorjeni şi a refuzului CJAS Gorj de a-i finanţa tratamentul în străinătate. În acelaşi caz, foarte relevant este cum se chinuie, din 2008 (!), Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Gorj să muşamalizeze acest caz, în care nu au dat încă o soluţie! Amănunte, începând de mâine, pe Radio Târgu Jiu şi pe site-ul Ziarului online de investigaţii GorjNEWS.ro.

Recent a fost înfiinţat la Oradea Centrul de diagnostic Pozitron-Diagnosztika, care dispune, în premieră naţională, de echipamentul Siemens Biograph PET/CT. Tehnica PET/CT s-a născut din combinarea tomografiei computerizate, răspândite deja pe scară largă, cu tomografia cu emisie de pozitroni. Unicitatea sa este dată de faptul că nu asigură informaţii numai în legătură cu anatomia organelor, ci şi în legătură cu metabolismul ţesuturilor. Deoarece în afecţiunile tumorale modificările metabolice preced apariţia modificărilor morfologice, modificările maligne pot fi identificate şi localizate mult mai repede în întregul corp, în comparaţie cu metodele de examinare obişnuite (ecografie, CT, sau MR).

“Copiilor le e dor de părinţi”

Din păcate, la nivelul judeţului Gorj, implicarea instituţiilor responsabile este mult sub aşteptări, nefiind realizată nici măcar identificarea copiilor ai căror părinţi muncesc în străinătate.

În cadrul cercetării realizate de Asociaţia Alternative Sociale şi UNICEF, la nivel naţional au fost identificaţi circa 350.000 de copii ai căror părinţi muncesc în afara ţării. Statisticile existente la nivelul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj sunt departe de a reflecta realitatea. Astfel, în prezent această instituţie are în atenţie 1004 copii, identificaţi prin intermediul serviciilor de asistenţă socială de la nivelul primăriilor, deci sub unu la sută din totalul de copii afectaţi de această problemă la nivel naţional, situaţie care generează, în primul rând, ilaritate. În condiţiile în care nici măcar nu a fost identificat grupul – ţintă, nu se poate vorbi de asigurarea asistenţei sociale atât de necesare acestei categorii de minori.

La nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj lucrurile se prezintă şi mai grav. Ultima statistică existentă datează din august 2008 şi cuprinde 759 de copii de vârstă şcolară, cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Identificarea, monitorizarea şi intervenţia specifică în cazul elevilor ai căror părinţi muncesc în străinătate ar fi la îndemâna cadrelor didactice, dacă ar exista voinţă şi un management adecvat.

Nici Inspectoratul Judeţean de Poliţie Gorj nu a iniţiat, în ultimii ani, activităţi de prevenire a delincvenţei juvenile pentru copiii “singuri acasă”, fiind derulate, în schimb, activităţi generice, destinate tuturor categoriilor de minori.

Relevant este că, la nivel judeţean, nu există niciun fel de parteneriat între instituţiile obligate legal să gestioneze situaţia copiilor ai căror părinţi muncesc în străinătate.

Cum resimte copilul lăsat în în grija unor rude sau persoane apropiate plecarea la muncă în străinătate a părinţilor?

La nivelul copilului pot să apară tot felul de tulburări, şi am să mă refer, pe scurt, la mecanismul abandonului. De fapt, copilul nu simte altceva decât că este abandonat. Celelalte argumente, spuse de părinţi la nivel raţional, nu au niciun fel de ecou în sufletul copilului. El simte această durere, a abandonului. Prin urmare, la nivelul psihicului copilului apar foarte – foarte multe modificări, ce îi pot afecta structurile cognitive, şi mă refer la capacităţile lui de a achiziţiona informaţii. Totodată, la nivelul copilului se înregistrează şi modificări ale structurilor emoţionale. Orice copil îşi alege modelul de reacţie la abandon. Unii devin inhibaţi, retraşi, depresivi, alţii – din contră – activează acele mecanisme ale agresivităţii şi devin copii violenţi, care pot să meargă către delicvenţă, către tot felul de acte antisociale.

Cercetările sociologice au evidenţiat şi un efect pozitiv, la nivelul copiilor, al migrării forţei de muncă, în sensul unei oarecare bunăstări materiale. Cât de mult poate suplini aceasta lipsa dragostei părinteşti?

Uneori se merge pe ideea că avem nevoie de o bază materială, financiară care să ne asigure un trai decent. Şi, dacă aceasta există, putem să vrem mai mult, adică să vrem şi dragoste, să vrem şi iubire şi să vrem o viaţă emoţională plină. Eu aş zice că atârnă în balanţă destul de mult şi această stare materială. Dacă a existat un confort material şi tata sau mama, ori amândoi, au plecat pentru mai mult, atunci lucrurile se schimbă. Dar dacă, iniţial, nu a fost această bază materială, într-adevăr, decizia de a pleca la muncă în străinătate este justificată, în absenţa unor alternative în ţară. Dacă nu există o bază materială care să îţi asigure traiul de zi cu zi, e greu de presupus că în acea familie există căldură, linişte şi că acel copil se simte iubit.

De obicei, părinţii le spun copiilor că pleacă la muncă în străinătate „spre binele lor” – cam asta e sintagma – motiv pentru care cei mici îşi asumă un fel de eşec al familiei, se simt responsabili de destrămarea acesteia şi, până la urmă, de singurătatea lor. Se poate naşte, astfel, o traumă?

Copilul suferă, într-adevăr, o traumă când părintele pleacă. Şi, mai mult, dacă părintele îl responsabilizează şi îi spune „uite, am să plec, pentru că vreau să îţi fac ţie – şi îl arată – bine, pentru tine muncesc, pentru tine mă lupt”, atunci copilul se învinovăţeşte, şi autoînvinovăţirea poate să ducă la apariţia structurilor depresive, ulterior. De obicei, părinţii spun aceste lucruri, dar eu am impresia că este un discurs de suprafaţă şi că părintele pleacă pentru a-şi satisface el o idee, un ideal de trai pe care l-a avut. Spune aceste lucruri copilului doar pentru a-şi uşura momentul plecării. Pentru că, e bine de ştiut, şi în partea cealată există suferinţă, şi părinţii suferă, nu numai copiii.

Psihologic, ce categorie de copii e mai expusă riscului: aceasta, cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, sau copiii cu părinţi şomeri, foarte afundaţi în sărăcie, mulţi dintre ei alcoolici ş.a.m.d.?

Copiii din cea de-a doua categorie prezintă mai multe riscuri de a merge către patologie, către delicvenţă. Acolo unde părinţii consumă alcool, sunt foarte multe discuţii, certuri şi copilul nu trăieşte într-un climat benefic de dezvoltare.

În ultimul deceniu s-au înmulţit foarte mult alternativele de formare şi informare, multe dintre ele nocive, la care majoritatea copiilor au acces. Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate sunt cu atât mai expuşi, tind să devină autodidacţi şi să aleagă exclusiv pe cont propriu, nu întotdeauna în beneficiul lor real. Cum interpretaţi, din perspectivă psihologică, această stare de lucruri?

Toţi copiii, în procesul lor de dezvoltare, caută modele. Problema este unde le caută şi cum le vor recunoaşte că sunt modele. A fost o perioadă în dezvoltarea societăţii când modelul îl găseau foarte aproape, îl găseau în casă, era mama şi tata. Încet – încet societatea s-a dezvoltat şi acum copilul nu mai recunoaşte model exclusiv în mama şi tata, şi caută în altă parte. Caută pe internet, în grupul de prieteni şi preia ce îi place. În ultimul timp am observat că, pentru a căpăta valoare personală şi identitate, recurg foarte mult la a a purta firmă, produse de firmă, la a consuma ceva de firmă. Nu ştiu dacă aş spune că sunt din ce în ce mai autodidacţi, dar este limpede că îşi caută modele.

Din punct de vedere legal, în aceste situaţii de risc au obligaţia de a interveni învăţătorul sau profesorul diriginte, ar trebui derulate programe de prevenire a comportamentelor antisociale de către inspectoratele de poliţie şi de către inspectoratele şcolare, cu protecţie specializată ar trebui să intervină asistenţii sociali din cadrul primăriilor şi de la nivelul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. Totuşi, drumul de la copilul aflat în situaţie de risc, până la identificarea lui, monitorizarea şi intervenţia specifică iniţiată de instituţiile statului este destul de lung…

Este şi lung drumul, dar eu am impresia că nu este nici semnalizat. Adică, persoana care ar avea nevoie de sprijin şi consiliere nu ştie încotro să se ducă.

În primul rând părinţii nu ştiu de ce drepturi suplimentare beneficiază copii lor, când pleacă la muncă într-o altă ţară. Din păcate, nici sectorul ONG nu se implică, în Gorj, în dezvoltarea unor programe destinate acestor copii.

Sectorul ONG ar putea să preia această problematică, să identifice tot grupul ţintă şi să facă ceva, să propună activităţi care să vină în sprijinul celor din grupul ţintă. Duc lipsă de idei, sau nu se pot implica în astfel de acţiuni. Nu au resursele interne necesare. Resurse externe se găsesc, există şi linii de finanţare care le-ar putea susţine ideile, ar putea face această cercetare la capătul căreia ar putea edita şi un Ghid de bune practici, de intervenţie specifică în cazul acestor copii.

Cât de dezvoltată şi de profesionalizată este reţeaua de psihologi din unităţile şcolare gorjene?

Din ce ştiu eu în fiecare unitate de învăţământ şcolar există un psiholog consilier, care face consiliere. Consilierea nu este altceva decât îndrumare, sfătuire, orientare. Pentru copiii care sunt abandonaţi, între ghilimele, de către părinţi, este nevoie de intervenţia unui terapeut, asupra mecanismelor psihologice şi sunt două lucruri diferite. Una este consilierea, realizată de un psiholog – consilier în şcoală, şi altceva este intervenţia terapeutică pe care o face un psihoterapeut sau psiholog clinician.

Psihologul – consilier poate identifica, însă, nevoia terapiei…

Da, îi este foarte la îndemână. Următorul pas: ar trebui să conducă elevul sau eleva spre un coleg cu mai multă expertiză, care poate să intervină în situaţia respectivă. Surprinzător, am constatat că, din ce în ce mai frecvent, persoanele care au în grijă copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate se adresează psihologului, pentru a suplini lipsa familiei din viaţa minorului. Lucrul acesta mă bucură.

Câţi psihologi există în Târgu Jiu în momentul de faţă?

Există 20 – 30 de psihologi clinicieni. Ducem lipsă de psihologi terapeuţi, pentru că necesită o pregătire îndelungată şi investiţii financiare destul de mari. Nu este suficient să termini o facultate de psihologie pentru a putea face intervenţii specifice, în situaţii de criză. Pentru a putea fi psiholog clinician sunt necesare cursuri suplimentare de formare profesională, pentru a oferi un sprijin corespunzător celui care are o problemă, şi nu numai pentru a-l asculta.

Ce ar trebui făcut, prioritar, pentru copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate?

Ar trebui identificat grupul ţintă, apoi ar trebui să se implice foarte mult şcoala prin preluarea acestor cazuri, să intervină neapărat specialistul, care poate să conducă procesul de tranziţie al copilului. Totodată, ar trebui dezvoltate programe de pregătire şi consiliere a celor care au în grijă copiii.