Nu ştiu dacă e adevărat ce se spune, că la Caracal s-ar fi răsturnat carul cu proşti. Ce vă garantez este că la LAZĂR SERVICE s-a răsturnat carul cu nesimţiţi şi incompetenţi. Imaginaţi-vă cam ce amestec dă nesimţirea cu incompetenţa şi veţi avea imaginea exactă a „calităţii” serviciilor oferite de LAZĂR SERVICE, din Târgu Jiu. Dovezile şi argumentele, mai jos.

Pentru că în Gorj există un singur agent autorizat DACIA, posesorii de autoturisme produse la uzina de la Piteşti, mai ales cei aflaţi încă în garanţie, nu au altă opţiune şi se văd nevoiţi să treacă pragul  Lazăr Service. Pentru că folosesc de aproape şapte ani un LOGAN, am avut timp să mă conving că în acest service doar se simulează că sunt diagnosticate şi reparate maşini.

Habarnişti cu urechile pâlnie şi diagnostice diferite

De exemplu, în 2004 – 2005, imediat după ce mi-am luat LOGAN-ul, pentru că din fabricaţie a venit accesorizat cu nişte zgomote supărătoare, vreme de mai multe luni s-au plimbat cu el aproape toţi „specialiştii” service-ului, toţi cu urechile pâlnie, dar fiecare cu alt diagnostic. După ce i-am plimbat o jumătate de an, mi-am făcut programare la un service DACIA din Piteşti. Acolo, altă ţară. Deşi nu era necesar, la intrare întâi au spălat maşina, după care a fost preluată imediat de doi ingineri care nici nu m-au luat în calcul când i-am rugat să facă un scurt traseu înainte să purceadă la remedierea defecţiunii. „Lasă-ne, ştim ce are.” După cam două ore, interval în care au dat bordul jos şi au strâns nişte cabluri ce vibrau aiurea, totul era absolut ok.

Au mutat maşina pe braţe, că aşa a vrut muşchii lor

Cu altă ocazie, m-am dus la LAZĂR SERVICE cu o problemă la caseta de direcţie, şi mi s-a spus că nu mai pot folosi maşina până la înlocuirea acelei piese, care, fireşte, nu exista pe stoc şi a trebuit comandată. Cei de la SERVICE au parcat maşina la intrarea în showroom, mi-au dat cheia şi a rămas să aştept piesa. Plecat în week-end, primesc telefon să vin să-mi trag maşina de la intrare, că nu ştiu ce paranghelie aveau – probabil sărbătoreau primii 10.000 de clienţi foarte nemulţumiţi – şi îi încurca. Neavând avion personal, n-am putut onora solicitarea. Duminică seara, la întoarcere, maşina mea era în altă parte!!! Mutată pe braţe, că aşa a vrut muşchii lor.

La fel ca majoritatea celorlalţi posesori de autoturisme LOGAN sau RENAULT, după ieşirea din garanţie nu am mai călcat pe acolo, pentru că nu-mi place să mă automutilez. Era destul. În plus, cei de acolo te taxează şi pentru aerul inspirat în curtea lor, ajungându-se la facturi duble faţă de majoritatea celorlalte service-uri.

În 2011, mai rău ca în 2004

Marţi, 29 martie a.c., n-am mai avut încotro şi m-am înfiinţat la recepţia service-ului, să comand o cheie. Atunci am văzut că două zile mai târziu debuta o promoţie la anvelope de vară. Mi-am luat pliante, am analizat oferta şi în aceeaşi zi m-am întors şi mi-am făcut programare fermă pentru sâmbătă, 02 aprilie a.c., ora 8.00. Am fost asigurat că, acceptând acea planificare, LAZĂR SERVICE garanta că în ziua şi la ora respectivă vor exista anvelope pe stoc.

Sâmbătă dimineaţa, după 20 de minute necesare în mod curent celor de la front-office ca să se dumirească de ce-i deranjezi, mi-au spus că nu mai au anvelope aproape deloc (!). Din cele şapte sortimente trecute în ofertă, mai aveau doar două, cele mai scumpe. Obişnuit cu politica LAZĂR SERVICE, adică incompetenţă şi nesimţire cât cuprinde, am lăsat iar de la mine şi am acceptat ce rămăsese – anvelopele CONTINENTAL. După alte 10 minute, am fost înştiinţat că nici din acelea nu se mai găseau, decât trei…

Reamintesc că ne aflam în plină promoţie aprobată de DACIA RENAULT, că nesimţiţii şi incompetenţii de la LAZĂR SERVICE acceptaseră programarea mea, că o astfel de programare are caracter semicontractual şamd.

De ce nu s-au aprovizionat cu anvelope pentru promoţie?

Pentru că în cel mai jegos stil gorjenesc, în această afacere de familie numită LAZĂR SERVICE, care lezează mii de consumatori, activitatea de aprovizionare, esenţială în cazul unui astfel de mastodont, a fost lăsată în grija fetei mamei şi a lui tata, Cristina Lazăr, foarte competentă, nevoie mare. Mulţi dintre angajaţii service-ului ne-au povestit că sunt deosebit de frecvente disfuncţiile generate de prestaţia deficitară a Cristinei Lazăr şi că, în mod inexplicabil, adesea stocurile scriptice nu concordă cu cele faptice! Carevasăzică, s-o fi aprovizionat service-ul cu anvelope pentru promoţie, dar dacă totul s-a întâmplat doar pe hârtie, e firesc să ajungi să nu-ţi onorezi programările şi să stai, tu, client, o jumătate de oră până îşi numără specialiştii lui Lazăr anvelopele uitate în soare, la copt.

Am cerut atunci, sâmbătă dimineaţa, să vorbesc cu cineva din conducere. Surpriză. Nu era nimeni din staff-ul managerial şi, senzaţional de extraordinar, nimeni nu ţinea locul managerilor absenţi. Curat vid de putere. Am plecat, fireşte, şi după alte treizeci de minute deja îmi încălţasem maşina cu anvelope de vară, din altă parte, la un preţ chiar mai bun decât cel „promoţional” oferit de DACIA.

VOCEA CLIENTULUI a încercat să ne cumpere tăcerea

În aceeaşi zi am sunat la Vocea Clientului -  Dacia şi am relatat întâmplarea. Luni, 04 aprilie a.c., am primit telefonul de răspuns. Mi-au spus că pot comanda, special pentru mine, anvelope, la preţul promoţional. Am răspuns că aprovizionarea trebuia făcută în aşa fel încât să îşi onoreze programarea şi că vreau doar o cercetare internă la LAZĂR Service şi stabilirea vinovăţiilor. În final, pentru că ştiau că conduc un ziar de investigaţii şi că e posibil să fac publică întâmplarea, au scos ultima carte: „ştiţi, noi avem pentru dumneavoastră un cadou comercial consistent”. Am răspuns imediat: „nu pot accepta, pentru că ar însemna să îmi cumpăraţi tăcerea”.

Directorul Logăscu, prost şi arogant

Am revenit la LAZĂR Service marţi, 05 aprilie a.c., pentru o scurtă discuţie cu Logăscu Alin, directorul service-ului. Din discursul dumnealui, a rezultat că e foarte arogant şi foarte prost. Deci, un alt amestec foarte hidos: prostie combinată cu aroganţă. În prezenţa unui coleg de redacţie, a spus că am manifestat rea-credinţă, că de fapt n-am vrut anvelope, că n-aveam ce face şi am venit să le testez lor stocurile. Că la front-office era afişat regulamentul promoţiei. Neadevărat. La rugămintea mea, mi-a listat pe loc un astfel de regulament, care, după mintea lui, mă incrimina. Vă las să citiţi pasajul alăturat.

Logăscu a înţeles că eu trebuie să aştept anvelopele până pe 16 aprilie, toamna. În realitate, pasajul exclude clar clienţii care îşi obţinuseră programarea. Prost, foarte prost. Mi-a spus că se derula o cercetare internă împotriva celor care nu făcuseră aprovizionarea. Deci, brusc, nu mai eram de rea-credinţă şi vinovaţii erau alţii. Am cerut să vorbesc cu Cristina Lazăr, cea care trebuia să aprovizioneze service-ul cu anvelope, şi mi-a spus că nu poate fi deranjată. Mă rog, poate-i curge sânge albastru prin vene… Cât despre oferta celor de la Vocea Clienţilor, de a mă cumpăra cu un „cadou comercial consistent”, Logăscu a spus că nu face parte din practicile companiei DACIA.

În rest, la ceva vreme după discuţia cu Logăscu, m-am trezit cu telefon de la Cristina Lazăr, care mă confunda cu unul dintre angajaţii părinţilor săi şi se apucase să sloboadă tot felul de onomatopee asupra mea.

OPC Gorj încurajează batjocorirea consumatorilor

Luni dimineaţa am depus plângere la Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor. Tot atunci am înaintat şi o solicitare de informaţii publice. În mare, am întrebat câte plângeri s-au primit în ultimul an împotriva Lazăr Service, cum s-au soluţionat, câte controale a făcut CPC Gorj la faţa locului ş.a.m.d. Nu am primit nimic, până la închiderea ediţiei, doar mi s-a precizat de către şefa instituţiei, Mihaela Răducan, că aproape tot ce am cerut este clasificat!!!  Semn că, aşa cum mă aşteptam, se mişcă greu şi/sau sunt pe mână.

În loc de concluzie

Îi asigur de tot respectul meu pe foarte puţinii profesionişti care au mai rămas în curtea LAZĂR SERVICE din Târgu Jiu.

De câte ori am ales să deschid ziarul cu o investigaţie în centrul căreia se afla prefectul Liviu Andrei, GORJNEWS s-a vândut mai greu ca de obicei. Explicaţia este simplă. Oamenii simpli, cărora se adresează acest ziar, nu îl asociază cu nimic pe Liviu Andrei, nu îl recunosc. Majoritatea acestora nu ştiu cine este prefectul judeţului Gorj şi nici nu l-ar putea recunoaşte dintr-un grup foarte restrâns de persoane. Cel mai grav este că omul de rând nu simte că Gorjul are prefect, şi asta pentru că prestaţia instituţională a lui Liviu Andrei este mai mare dar aproape egală cu zero. Asta dacă nu luăm în calcul „inversele”, deserviciile aduse de prefect omului simplu prin acţiunile şi nonacţiunile sale.

Deschid iar ziarul cu Liviu Andrei pentru că faptele sale bat lipsa de notorietate şi de lipici la cititori a personajului.

Pe scurt, scriu iar despre prefect pentru că, în vreme ce preşedintele Traian Băsescu clamează cu fiecare prilej că ne aflăm în plină reformare şi modernizare a statului, Liviu Andrei continuă să conducă Prefectura Gorj ca un administrator de SRL ce trebuie falimentat neapărat.

Prefectul angajează incompetenţi în posturi inutile

Apreciind că-i sunt insuficienţi doi consilieri de afaceri europene, plătiţi din bani publici să nu facă nimic, Andrei a obţinut aprobările necesare pentru înfiinţarea a încă unui post similar. În acest punct, se naşte întrebarea: dacă prefectul de Gorj are trei consilieri de afaceri europene, ministrului de Externe i-or ajunge trei sute?

E limpede că e vorba de nişte sinecuri – oameni plătiţi din bani publici să nu facă nimic. După ce a obţinut înfiinţarea postului, din punct de vedere legal trebuia să urmeze organizarea concursului pentru ocuparea acestuia şi alegerea unei persoane competente, cu pregătire specifică şi experienţă în domeniu. În realitate, Liviu Andrei a fost la fel de „abil” şi sfidător ca de obicei: a aflat tot Târgul cine va fi  noul său consilier, cu mult timp înainte de desfăşurarea unui concurs absolut formal. Ca să falimentezi Prefectura – SRL trebuie să faci angajări inutile şi să alegi persoane cât mai slab pregătite.

New-entry în Prefectura Gorj, o specialistă în stocuri de marfă…

Liviu Andrei şi-a ales ca viitoare consilieră pe Rădoi Oana Andreea, o doamnă care, prin studiile absolvite şi experienţa profesională anterioară, nu are nicio legătură cu afacerile europene, lipsindu-i până şi nişte competenţe solide în domeniul limbilor străine. Ca anvergură intelectuală nu îşi depăşeşte nici pe departe viitorul şef, după cum vom demonstra în continuare. Apoi, potrivit unor surse, soţul, Rădoi Augustin, inspector în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj, este bun prieten cu Liviu Andrei. Una peste alta, Rădoi Oana Andreea este alegerea perfectă, deşi încă nu aţi aflat tot.

Absolventă de studii superioare în domeniul ştiinţelor economice, la mega-universităţile din Petroşani şi Târgu Jiu, Rădoi Oana Andreea a lucrat până anul trecut ca economist  în cadrul PETROM, prestând activităţi care în condiţii normale nu aveau cum să o califice pe postul de consilier de afaceri europene. Citez din CV-ul dânsei: „efectuarea lunară a inventarului stocului de marfă, efectuarea punctajului cu gestionarii pe fiecare gestiune în parte, operarea în stoc a mişcărilor de marfă, menţinerea legăturii cu furnizorii de produse, verificarea tuturor comenzilor primite”.

… şi listări la imprimantă

Înainte de PETROM a lucrat la o societate comercială unde a avut atribuţii la fel de spectaculoase. De pildă, a făcut listări la imprimantă – „asigurăm imprimarea situaţiilor existente”!

Are BACALAOREATUL luat, un TRENING gata absolvit…

Ca şi prefectul, Rădoi Oana Andreea pare să fi avut ca materie preferată, în şcoală, educaţia fizică, din moment ce în CV-ul personal se mândreşte cu „Diploma de Bacalaoreat” (în loc de „Bacalaureat”), şi cu absolvirea unui stagiu de „Trening induction” (în loc de „Training”).

… sex FEMEIESC, mai multe calităţi şi trăieşte clipa

Tot în propriul CV, se declară ca aparţinând sexului „femeiesc”(!).

Într-un alt CV, postat pe portalul BESTJOBS.ro, consiliera de afaceri europene scrie: “calităţile şi aptitudinile unei persoane se descoperă pe parcurs, personal am mai multe.”

Dacă n-am şti că soţul Rădoi Augustin e bun prieten cu prefectul, am scrie că Liviu Andrei a racolat-o de pe Hi5 sau alte reţele de socializare, unde Rădoi Oana Andreea derulează intense activităţi specifice, nesfiindu-se să proclame că-i place să trăiască clipa.

Andrei: „e o discuţie, la nivel de guvern”

Deşi toată mizeria asta e bătută în cuie de dom’ prefect, dânsul, întrebat de GORJNEWS, nu e implicat, nu ştie nimic şi n-are nicio legătură: „la nivel de guvern este o discuţie pentru reînfiinţarea unui post pentru albanezi, pentru minorităţi, iniţiativa nu îmi aparţine, iar concursul de va desfăşura la Bucureşti”.

Secretarul de stat Mihai Capră, mediator între Andrei şi Vătuiu

Realitatea e cu totul alta: cu prilejul restructurărilor operate anul trecut, Teodora Vătuiu, cea care avea în fişa postului atribuţii de consiliere pe linia minorităţii albaneze, a fost disponibilizată. Motivul? Liviu Andrei, cel care se inspirase cuvânt cu cuvânt, cu copy – paste, din nişte lucrări ale doamnei, o bănuia că a dat de ştire presei că se face vinovat de plagiat şi a scăpat de ea cu prima ocazie ivită. Apoi, Vătuiu l-a acţionat în instanţă. Ministrul secretar de stat Mihai Capră a mediat conflictul şi a oferit şi ieşirea din impas: înfiinţarea postului de consilier pentru minoritatea albaneză şi reîncadrarea doamnei Vătuiu, cu condiţia retragerii plângerilor depuse.

Un prefect mai mult decât “fair-play”. Deputata Manolescu, constrânsă de Andrei

Zis şi făcut, s-a bătut palma, s-a înfiinţat postul, dar Andrei şi-a uitat promisiunea. Mai mult decât atât, a lăsat să se înţeleagă că va desfiinţa postul abia recreat (!!!) dacă nu va fi ocupat de aleasa dumnealui, Rădoi Oana Andreea, specialista în stocuri de marfă, listări la imprimantă, absolventă de bacalaoreat şi trening, posesoare de sex femeiesc, mai multe calităţi personale şi amatoare să trăiască clipa. În cele din urmă, deputatul Oana Manolescu, preşedinte al Asociaţiei Liga Albanezilor din România, a acceptat să semneze recomandarea cerută de Liviu Andrei pentru Rădoi Oana Andreea.

În afară de faptul că îmi e foarte – foarte silă, nu mai am nimic de scris în articolul acesta.

14 familii ale unor cadre active sau în rezervă ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, foşti sau actuali poliţişti, jandarmi sau pompieri, se află pe punctul de a fi evacuate din locuinţele de serviciu ce le-au fost închiriate în 2004, în blocul de lângă Autogara Târgu Jiu, ca urmare a unor tertipuri financiare puse în seama fostului inspector şef, Constantin Nicolescu, şi a deciziei actualului comandant, Viorel Salvador Caragea, de a le transforma în locuinţe de intervenţie. De ce nu a fost posibil ca familiile respective să cumpere locuinţele de serviciu, aşa cum au procedat toate celelalte cadre ale MAI, aflaţi din investigaţia alăturată.

Cei trecuţi de treizeci de ani îşi amintesc că evenimentele din decembrie 1989 au apucat mai multe blocuri din Târgu Jiu nefinalizate. Este şi cazul imobilului de lângă Autogara Târgu Jiu, la parterul căruia îşi are acum sediul Inspectoratul de Stat în Construcţii.

Deşi aşa-numita revoluţie l-a prins în picioare, „la roşu”, au mai fost necesari 13 ani pentru finalizarea lui. La 5 decembrie 2003, o comisie a IPJ Gorj a semnat „Procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor”, blocul devenind unul cu locuinţe de serviciu pentru cadre MAI.

În mai 2004 sunt repartizate cele 20 de apartamente şi se încheie contractele de închiriere.

Nu au inventariat blocul ca să poată fura bani publici

La 7 decembrie 2004 se aprobă Legea 562, prin care instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională erau autorizate să vândă personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le aveau în administrare la data intrării în vigoare a legii.

Deşi blocul fusese recepţionat, după cum puteţi vedea în facsimilul alăturat, de IPJ Gorj, la 5 decembrie 2003, deşi în mai 2004 se încheiaseră contractele de închiriere şi cadrele MAI se mutaseră în imobil, la 7 decembrie 2004, data intrării în vigoare a legii care reglementa vânzarea locuinţelor de serviciu, blocul MAI era, scriptic şi juridic, al nimănui, nefiind înregistrat, încă, în administrarea IPJ Gorj!!! Prin urmare, blocul nu era în administrarea MAI la data intrării în vigoare a legii, deci locuinţele nu pot fi vândute! Atunci, în ce bază încheiase ex-inspectorul şef Constantin Nicolescu contracte de închiriere cu 7 luni înainte, dacă nu el gestiona blocul?

Ce motiv a avut fosta conducerea IPJ Gorj să omită includerea în inventarul instituţiei a blocului cu pricina? Răspunsul e înfiorător: deşi semnase recepţia finală a blocului la 5 decembrie 2003, conducerea IPJ Gorj a continuat să facă plăţi către constructor, până la finele anului 2004! Cum constructorul nu a mai efectuat lucrări suplimentare după recepţionarea blocului, plăţile respective sunt total nejustificate şi profund ilegale. Spre exemplificare, numai la finele lui 2004, Constantin Nicolescu a aprobat virarea a 800 milioane lei vechi către constructorul S.C. CITEX S.A.!

Abia la 30 decembrie 2004, după apariţia legii, blocul este trecut şi scriptic în administrarea IPJ Gorj.

Chiriaşii, discriminaţi şi amânaţi la infinit

În condiţiile în care ceilalţi colegi ce deţinuseră locuinţe de serviciu în alte locaţii procedaseră la cumpărarea lor, cei 20 de chiriaşi din blocul de lângă Autogara Târgu Jiu, evident discriminaţi, au primit ani în şir doar promisiuni şi amânări din partea conducerii IPJ Gorj, ajungând acum în situaţia de a fi evacuaţi.

Când s-au lămurit că sunt duşi cu vorba, au început să se adreseze eşaloanelor superioare din MAI şi instanţelor de judecată. Într-un răspuns emis de Inspectoratul General al Poliţiei Române, în 2009, se certifică faptul că, la data intrării în vigoare a legii ce autoriza cumpărarea locuinţelor de serviciu, blocul cu pricina nu era înregistrat în inventarul IPJ Gorj şi al MAI.

Pe de altă parte, pentru a putea fi vândute locuinţele de serviciu, blocul trebuia trecut din proprietatea publică în proprietatea privată a statului. La numeroasele petiţii primite de la chiriaşii care întrebau dacă s-au iniţiat demersuri pentru schimbarea încadrării juridice a blocului, atât fosta cât şi actuala conducere a IPJ Gorj a răspuns că “nu a luat încă hotărârea de a vinde locuinţele respective” şi, prin urmare, trecerea din domeniul public în domeniul privat nu se justifică!

De altfel, Tribunalul Gorj a respins acţiunea intentată de chiriaşi împotriva IPJ Gorj, prin care solicitau ca instituţia să fie obligată să treacă blocul în domeniul privat.

Caragea i-a liniştit definitiv

Colac peste pupăză, recent, ca să-i pună definitiv cu botul pe labe, lui Viorel Salvador Caragea i-a venit ideea, materializată imediat, de a transforma locuinţele de serviciu în locuinţe de intervenţie.

Potrivit Legii locuinţei (114/1996), „locuinţa de intervenţie este destinată cazării personalului unităţilor economice sau bugetare, care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită prezenţa permanentă sau în caz de urgenţă în cadrul unităţilor economice.” Deci, potrivit legii, locuinţele de intervenţie sunt destinate exclusiv cadrelor active. Prin urmare, toţi pensionarii cărora le-au expirat şi nu le-au fost prelungite contractele de închiriere trebuiau deja evacuaţi până la momentul actual! În blocul respectiv locuiesc patru pensionari, trei proveniţi din poliţie şi unul din jandarmerie. Până în prezent, nici nu le-au fost prelungite contractele de închiriere expirate, nici nu au fost iniţiate demersurile de evacuare lor, cu toate că, este limpede, locuinţele şi-au modificat statutul şi acum sunt destinate exclusiv cadrelor active.

Chiriaşii au contestat în instanţă, fireşte, şi această transformare a locuinţelor de serviciu în locuinţe de intervenţie, dar nu li s-a dat câştig de cauză. Se pare că unele norme interne ale MAI permit ca cel mult 10% din totalul locuinţelor administrate de IPJ Gorj să poată fi transformate în locuinţe de intervenţie. Or, Caragea le-a transformat pe toate! În plus, Legea locuinţei spune clar: “locuinţele de intervenţie se realizează o dată cu obiectivul de investiţie şi se amplasează în incinta acestuia sau în imediata apropiere.” Blocul respectiv nici nu a fost realizat odată cu sediul IPJ şi nici nu este situat lângă acesta. Şi, totuşi, decizia de transformare a locuinţelor de serviciu în locuinţe de intervenţie a rămas în picioare, tranşându-se, astfel, definitiv, şi problema vânzării celor 20 de apartamente, întrucât legea interzice categoric vânzarea locuinţelor de intervenţie.

Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă

Curios este că din cei zece poliţişti activi ce locuiesc în blocul respectiv, doar şase au încheiat contracte locative cu IPJ Gorj, situaţia celorlalţi patru fiind incertă. Este vorba de Surupăceanu Valeriu, Brătuianu Constantin, Panduru Vasile şi Grigorescu Nicolae.

În disperare de cauză, o parte din poliţişti au depus plângeri penale la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva fostei şi actualei conduceri a IPJ Gorj, acuzată de săvârşirea unor fapte de natură penală. Astfel, s-a cerut procurorilor să constate:

1.abuzurile în serviciu săvârşite de ofiţerii care aveau obligaţia legală să înregistreze în evidenţele IPJ Gorj blocul respectiv, după recepţionarea lui şi înaintea adoptării Legii 562/2004 privind vânzarea locuinţelor de serviciu;

2. infracţiunile de delapidare, fals şi uz de fals, săvârşite de cadrele care au facturat şi achitat circa 800 milioane lei vechi în decembrie 2004 către S.C. CITEX S.A., deşi blocul fusese finalizat şi recepţionat în 2003.

Termopanele, unde sunt termopanele?

În plângerile penale adresate procurorilor se mai arată că unele materiale de construcţie specificate în documentele de recepţie finală şi în cele de predare a apartamentelor către chiriaşi nu se regăsesc la faţa locului. Astfel, deşi se precizează că toată tâmplăria exterioară este din dur-aluminiu, cu geamuri termopan, în realitate toate terasele sunt închise cu fier şi geam de sticlă. Apoi, în interioare nu există niciunde gresia care, conform documentelor, s-ar fi folosit pentru diverse placări. Fără minime cercetări şi verificări, procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova au respins, la finele anului trecut, toate plângerile penale depuse de chiriaşi!

Fără altă ieşire din această situaţie, locatarii blocului respectiv s-au adresat, recent, ministrului Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş, şi Secretarului General al aceluiaşi minister, Laurenţiu Mironescu, în speranţa că li se va face dreptate.

Poliţişti infractori sau cu mai multe case

Ca de fiecare dată, adevărul şi dreptatea se află undeva la mijloc. Astfel, potrivit unor surse, unul dintre poliţiştii care locuiesc în blocul cu pricina a trecut în rezervă din motive imputabile lui, pentru luare de mită. În astfel de situaţii, contractul de închiriere încetează automat. Despre alţi poliţişti se spune că deţin, deja, în proprietate câte unul sau două imobile. Atunci, de ce nu li se ia apartamentele pentru a fi alocate poliţiştilor tineri care locuiesc cu chirie?

Oricum, una peste alta, scandalul blocului Ministerului Administraţiei şi Internelor, de lângă Autogara Târgu Jiu, reflectă foarte bine bulibăşeala şi comportamentele abuzive şi discreţionare care dăinuie de ani buni în poliţia gorjeană şi în multe dintre instituţiile fundamentale ale statului de drept.

Notă: După ce statul român, prin IPJ Gorj, a investit foarte multe miliarde, bani publici, în achiziţionarea şi amenajarea după ultimele răcnete şi tendinţe a unui apartament de protocol, imobilul cu pricina a ajuns să fie cumpărat – mai degrabă ilegal şi la un preţ de nimic – de către fostul comandant Constantin Nicolescu. Vom cere IPJ Gorj toate documentele aferente acestei tranzacţii. Dacă le vom primi – lucru de care ne îndoim – le veţi citi în GORJNEWS.

- 10 februarie – 17.00 – Biblioteca Judeţeană “Christian Tell”, sala de lectură “Mihai Eminescu” – evenimentul “Ceainăria bibliotecii publice” – o discuţie liberă, la o ceaşcă de ceai, între bibliotecari şi cititori.

- 11 – 13 februarie – Cinema Victoria -  The Town (Oraşul) .

- 13 februarie – 19.00 – Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu” -  piesa “Bigamul”, scrisă de Ray Cooney şi pusă în scenă de regizorul Ioan Cristian.

Elevii şcolii din satul Strîmtu, comuna Slivileşti, cer părinţilor câte cinci lei, lunar. Banii sunt aduşi de şcolari pentru ca să poată fi plătită o vecină care să facă focul în sălile de clasă. S-a ajuns în această situaţie după ce femeia de serviciu, încadrată cu carte de muncă, a emigrat în Anglia şi a lăsat şcoala fără foc şi curăţenie. Prinşi cu uşa, edilii s-au gândit la o soluţie de compromis şi, aşa cum zice primarul Sorin Bucurescu, „am fost nevoiţi să contactăm o vecină, o doamnă care stă în apropierea şcolii”.

Pentru că nu i se poate face un contract de muncă, din cauza blocajului existent la capitolul angajări în sistemul bugetar, edilul zice că „femeia este plătită din banii copiilor”. Prin urmare, de când a început iarna, părinţii dau copiilor câte 5 lei, iar elevii la rândul lor îi donează pentru ca femeia de serviciu să aibă un salariu. În acest fel, în fiecare lună, micuţii adună câte 150 de lei ca să aibă căldură în clase…

Până astăzi presa a relatat că moştenitorii lui Grigore Chifu l-au mandatat pe Liviu Pătraşcu să-i reprezinte în instanţele judecătoreşti şi în raporturile cu instituţiile statului. GORJNEWS face dovada că, în data de 08 mai 2006, Doru Epure şi Liviu Pătraşcu au cumpărat de la succesorii lui Chifu suprafaţa de 720 ha de pădure, în schimbul sumei de 20 miliarde lei vechi. O tranzacţie în care înşelăciunea şi reaua-credinţă a cumpărătorilor se văd din avion.

Cine sunt victimele înşelăciunii regizate de Epure şi Pătraşcu

Chifu Marioara, din Bucureşti. Născută în 1921, avea 85 de ani în 2006. Notarul public Gabriela Chiran, din Piteşti, a parafat actul de vânzare – cumpărare prin care Marioara primea trei miliarde lei vechi pentru 240 ha de pădure, adică 12 milioane lei vechi pentru fiecare hectar. La ţară, în satele acestei ţări blestemate, nu e ca în oraşe. La ţară, cu 12 milioane cumperi două căruţe de lemne. La Piteşti e mai ieftin. Cu 12 milioane iei un hectar. În consfinţirea tranzacţiei un rol esenţial l-a avut un nepot al bătrânei, Chifu Radu, din Craiova, 36 de ani în 2006, care a asigurat-o că preţul este corect, super-ofertă chiar. Radu apare în actul de vânzare – cumpărare ca mandatar.

Trebuie precizat că, deşi comparativ cu 2006 este în scădere,  preţul minim real la care se tranzacţionează acum un hectar de pădure depăşeşte 100 milioane lei vechi.

În 2006, Chifu Aurelia şi Chifu Iulia, ambele din Craiova, aveau 82 şi, respectiv, 80 de ani. Împreună cu acelaşi Chifu Radu alcătuiesc o altă ramură a moştenitorilor lui Grigore Chifu. În aceeaşi zi, de 08 mai 2006, la acelaşi notar, au vândut partea lor, de 240 ha de pădure, tot lui Epure şi Pătraşcu, dar la un preţ ceva mai mare, pentru că de data aceasta Chifu Radu era interesat direct de valoarea tranzacţiei – 8 miliarde lei vechi, adică aproape 40 de milioane lei vechi hectarul de pădure.

Lui Chifu Aurelia, Chifu Iulia şi Chifu Radu le-a mai revenit încă un lot de 240 ha de pădure, vândut în acceaşi zi, aceloraşi cumpărători, cu 9,6 miliarde lei vechi.

În urma unei simple adunări, rezultă că Epure şi Pătraşcu au cumpărat 720 ha de pădure cu 20,8 miliarde lei vechi.  Adică 28,8 milioane lei vechi pe hectar, în medie.

Funcţionari corupţi, în lista ruşinii

Pentru ca profitul să fie maximizat, Epure şi Pătraşcu au sensibilizat nişte funcţionari de stat, care la 28 mai 2007 au semnat un proces verbal ilegal, prin care cei doi sunt ofertaţi cu 720 ha de pădure în Crasna şi Dumbrava Tismanei. Lista ruşinii: Cojan Aurel, de la Direcţia Silvică Gorj; Dumitrescu Marcel, Ocolul Silvic Bumbeşti  Jiu; Deaconu Lelioara, subprefect; Călinescu Ioana, şef Serviciu Asigurarea Legalităţii în Prefectura Gorj; Mănescu Marius, Oficiul pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Apoi, în 2008, judecătorul Vasile Ghimiş a validat ca legal documentul respectiv.

În martie 2010, Judecătoria Braşov obligă Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să înscrie suprafaţa de 720 ha în Anexa 42, un document care nu există pentru că nu a fost emis, în 2006, de Comisia locală Bumbeşti – Jiu, întrucât acest for nu a derulat procedura legală. Prefectul Liviu Andrei, deosebit de galant, l-a primit cu toate plecăciunile şi onorurile pe Liviu Pătraşcu în Prefectura Gorj, la lucrările Comisiei judeţene, şi, în prezenţa omului de afaceri argeşean, le-a cerut membrilor comisiei, în data de 28 mai 2010, să comită o ilegalitate: să genereze ei documentul lipsă, adică Anexa 42. În cele din urmă, s-a supus la vot. Liviu Andrei a fost singurul angajat al Prefecturii Gorj care a votat pentru emiterea Anexei 42!!! I-a ţinut isonul doar Tiberiu Cicu, de la ITRSV Vâlcea, coleg, fireşte, cu Doru Epure. Dacă aş scrie că Liviu Andrei dezonorează demnitatea publică de prefect, ar fi prea puţin.

Pentru că nu s-a emis Anexa 42, Pătraşcu şi Epure nu au intrat, încă, în posesia celor 720 ha pădure. Cei doi au intentat, însă, numeroase procese Prefecturii Gorj, aflate pe rolul instanţelor de judecată.

Preşedintele UNPR-ului, un partid puţin cunoscut în Gorj, iese de pe scena politicii şi urcă pe podiumul scandalului de scară. Marius Vlaicu, în calitate de preşedinte al Asociaţiei 1 din Târgu-Jiu, este arătat cu degetul de o proprietară. Femeia, Fabiana Moldovanu, îl acuză pe liderul politic că a stopat lucrările de hidroizolaţie şi că nu a luat nici o măsură ca să nu-i mai plouă în casă. Fireşte că politicianul o întoarce ca la Gorj şi găseşte câteva scuze. Una peste alta, e clar că pentru realizarea unui banal acoperiş a fost insuficient un an de zile.

Proprietara se plânge

Târgujianca Fabiana Moldovanu s-a trezit cu instalaţia electrică a apartamentului în flăcări, din cauza apei ce i se scurgea prin tavan. Teoretic, lucrările de hidroizolaţii ar fi trebuit să rezolve problema, lucru care nu s-a întâmplat. „În 2009, pe iarnă, au început să facă hidroizolaţia, iar (…) preşedintele actual, domnul Vlaicu a spus să stopeze lucrările fiindcă vine îngheţul. În martie 2010 a început să se infiltreze apa. Mi-a plouat foarte rău şi mi-a luat foc instalaţia electrică. Ne-am dus la primărie de două ori şi n-au catadicsit să vină (…); au făcut hidroizolaţia cu o altă firmă şi au pus-o în dorul lelii”, spune proprietara apartamentului. Moldovanu mai susţine că „după lucrare, trebuia să se facă o verificare”, măcar „de cei de la primărie, care au făcut licitaţia”. Fireşte, nici asta nu s-a întâmplat, iar apa a pătruns în apartament, stârnind furia femeii, care era revoltată că a investit 200 milioane de lei vechi în apartament.

„Uitaţi pentru ce îmi cerea mie domnul Vlaicu”

Târgujianca nu se opreşte, însă, aici cu reclamaţia şi mai zice că „mi s-a spus că trebuie să dau 9 milioane de lei pentru casa scării, că probabil acolo o să dorm când plouă”. Vor banii. Pentru ce?! De când a început să plouă, nimeni n-a mai stat de vorbă cu nimeni şi izolaţia a fost luată de vijelie şi mâncată de ciori…” Nu în ultimul rând, proprietara îşi încheie sesizarea, zicând că „uitaţi pentru ce îmi cerea mie domnul Vlaicu banii înainte, pentru baia care uitaţi cum arată!”

Lui Vlaicu îi plouă la parter…

Preşedinte de asociaţie de bloc, Marius Vlaicu îşi scuză ignoranţa, zicând că este şef de asociaţie din toamna anului trecut, încercând să explice, astfel, ulterioarele scăpări. După acest artificiu, politicianul se învârte puţin pe lângă subiect, afirmând că „izolaţia blocurilor este un program guvernamental în care sunt implicaţi trei factori: Guvernul României, Primăria Târgu-Jiu, proprietarii”. În acest mod, cinci blocuri au intrat în calcul pentru termoizolare, aici fiind inclusă şi hidroizolaţia cu acoperiş. „Am convenit cu proprietarii, în baza unor semnături, ca cele cinci blocuri să fie izolate şi să plătim în trei tranşe”, mai zicea liderul de partid. Ca în Românica, nu s-a întâmplat aşa cum era scris pe hârtie.

În plus, preşedintele UNPR admite că a stopat lucrările, precizând că „într-adevăr, pe timp de iarnă nu are rost să se lucreze, pentru că nu se fac lucrări de calitate (…). La lucrările efectuate, nici Guvernul nu a livrat banii, nici primăria nu a reuşit să plătească, şi nici asociaţia nu a reuşit să recupereze banii”.

„Rezolvăm problema, la primăvară”

Ca să dea bine la public, Vlaicu se dă exemplu pe sine, că deh, nu putea să dea alt exemplu. Chiar dacă stă, culmea, la parter, liderul susţine că a achitat, şi că el nu are probleme cu hidroizolaţia (sic!). Cât despre târgujianca ce se plânge, Dumnezeu cu mila. „Vom încerca să rezolvăm problema, la primăvară, să rezolvăm şi blocul zece”, subliniază omul politic cu funcţie de preşedinte de asociaţie.

Ar mai fi de spus că un banal acoperiş a fost început în primăvara anului 2010, după cum zice Vlaicu, sau în iarna lui 2009, cum susţine locatara, şi nu s-a terminat nici până azi…

Viceprimarul Modrea nu negociază nimic

Primarul Vasile Gogălniceanu, care se comportă ca un venetic, împotrivindu-se intereselor locuitorilor comunei şi pactizând cu constructorul, şi-a epuizat şi ultimul as din mânecă. Deunăzi a plecat la Craiova, nemandatat de nimeni, şi a angajat un expert care, spera el, va emite un raport de expertiză a lucrării ce va pune comisia de recepţionare în faţa faptului împlinit. Nu s-a întâmplat aşa. Expertul cu pricina a făcut o hârtie din alte hârtii, fără a analiza la faţa locului deficienţele semnalate de comisie.

Luni, 07 februarie a.c., va avea loc ultima întrunire a comisiei de recepţie. Poziţia preşedintelui comisiei, viceprimarul Dumitru Modrea, este categorică: „dacă nu sunt remediate deficienţele constatate, nici nu poate fi vorba ca eu să semnez pentru recepţionarea lucrării. Până constructorul nu se conformează, nu avem ce discuta”. Din informaţiile noastre, pe poziţii similare se situează şi ceilalţi membri ai comisiei.

PSD-ul suferă pentru Tamara Sgripcea

În ceea ce se întâmplă la Turcineşti acum, surprinde poziţia de un ridicol absolut a unui lider marcant al PSD Gorj. De obicei nuanţat şi cu argumentele la el, în această chestiune bate câmpii fără nicio graţie invocând interese politico – electorale, o aşa-zisă regie pusă în scenă de subprefectul Marcel Romanescu şi consilierul local PDL Ion Şerbu, şi multe alte aiureli. În realitate, problema politicianului e de cu totul altă natură, dânsul suferind mai mult pentru Tamara Sgripcea, administrator al S.C. COSTNUC 2002 S.R.L., decât pentru locuitorii Turcineştiului care nu beneficiază de pe urma celor aproape 40 de miliarde, bani publici, destinaţi alimentării cu apă. Pentru cine nu ştie, şi S.C. COSTNUC 2002 S.R.L. şi-a dat concursul la cârpeala pusă în operă la Turcineşti. Încă o dată, mă mâhneşte poziţia acestui politician, care vorbeşte dinapoia unei demagogii ce-i lipsea altădată, în loc să se urnească la faţa locului, să vadă nemerniciile. Apoi, argumentul ultim al domniei sale, că nu e singura investiţie cu probleme din Gorj, mă lasă fără cerneală în tastatură.

Volintiru, Sarcină şi Focşan pitulă dosarul Turcineşti

Un alt personaj  în off-side clar e prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, Gheorghe Focşan, căruia i-a venit rândul să ţină în nelucrare dosarul penal aferent alimentării cu apă, deschis cu peste un an şi jumătate în urmă şi pitulat până acum pe la DNA, de Dănuţ Volintiru, şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, de Laura Mihaela Sarcină.

Despre şpăgarii de la Inspectoratul de Stat în Construcţii n-are nici un rost să mai pomenesc nimic aici. Dacă ei sau măcar dirigintele de şantier, Alexandru Simescu, şi-ar fi făcut treaba, de un an şi jumătate locuitorii Turcineştiului ar fi avut apă potabilă în case.

Permisul scump face vila mare

În tot mai multe zone din ţară, procurorii şi comisarii anticorupţie au dat iama în angajaţii de la „Permise”, în Piteşti şi Bucureşti făcându-se chiar arestări masive. La Târgu Jiu e linişte şi pace. Avem câţiva poliţişti foarte corupţi la Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor, care au venit pe trotinete şi acum îşi etalează divizia de jeep-uri, colecţia de vile, apartamente, terenuri şi depozite în bănci – bunuri pe care nu le pot justifica, indiferent cum şi ce ar aduna. Necredincioşii pot lectura declaraţiile de avere de pe site-ul Prefecturii Gorj. Circuitele prin care banii şi bunurile ajung la poliţişti sunt uzitate de ani de zile, veriga puternică între candidatul timid şi neexperimentat şi examinatorul îngăduitor fiind reprezentată, de regulă, de anumiţi instructori şi directori ai unor şcoli de şoferi. Aceşti „profesori” de la şcolile de şoferi se trag de şireturi într-un mare fel cu poliţiştii, asta până pe “platou”, unde examinatorii se prefac zmei şi instructorii devin mieluşei.

Poliţist examinator, dus dimineaţa la serviciu cu maşină de „Şcoală”

Un exemplu înfiorător: deşi locuieşte – într-o vilă somptuoasă, desigur – lângă Castelul de Apă, la doar câteva sute de metri de Prefectură, poliţistul Cristi Stroe e aşteptat în aproape fiecare dimineaţă la poartă de câte un instructor cu maşină de „Şcoală”, care îl duce la serviciu. Ultima dată am văzut cu ochii mei maşina de la SETIFRAM, GJ – 63 – STF, ducându-l, pe post de taxi, la serviciu. Îl văd şi colegii, în fiecare dimineaţă, dar nu comentează. Deşi e subofiţer, Cristi Stroe are funcţie mare. E specializat în examinarea romilor semianalfabeţi, dar nu a adunat de-ajuns ca să devină ofiţer. Plus că au şi colegii păcatele lor…

Ţacu are „verde” de la Liviu Andrei şi o avere nejustificată

Tonul golăniilor de la „Permise şi înmatriculări” este dat chiar de Ştefan Ţacu, şeful serviciului, care evoluează sub înaltul patronaj al prefectului Liviu Andrei. Pe lângă pornirea de a stoarce maxim din orice, pe cei doi îi leagă copilăria în aceeaşi zonă folclorică – Stejari, şi nenumărate partide de vânătoare. Ţacu e dintotdeauna examinator la „Permise”. Şef, doar de vreo doi ani. Oricum, una peste alta, se merită un serviciu aşa stresant.

Dacă e să ne luăm după declaraţia de avere completată de Ţacu în 2010, în ultimii ani şi-a cumpărat de toate, după cum urmează: 3 terenuri în Târgu Jiu, în suprafaţă totală de 2500 mp, un apartament de 97 mp în centrul municipiului şi o vilă, cu spaţii comerciale incluse, lângă Piaţa Mică.

A şi vândut bunuri de peste 800 milioane lei vechi, câştigă anual din salariu puţin peste 500 milioane lei vechi, soţia nu lucrează, dar îngroaşă averea familiei cu 210 milioane lei vechi anual, din chirii şi dividende. Are şi un credit de 312 milioane lei vechi. Oricum ai da-o, vreo 5 miliarde nu ies la socoteală. Dă cam cu plus.

În afară de asta, Ţacu nu a trecut în declaraţia de avere o a doua vilă pe care şi-o construieşte în Târgu Jiu.  Mă rog, aduce mai mult a bloc. N-o fi avut bani de vilă, şi şi-a făcut bloc, asta e… Fără îndoială că şi construcţia asta face miliarde bune. De unde, oameni buni?

Cum o dă în prosteală

„Aflându-mă la conducerea unuia dintre cele mai importante servicii din județul Gorj am misiunea de a respecta și aplica legea, actele normative și ordinea publică, activitatea mea  bazîndu-se pe principiile transparenței, legalității, obiectivității, liberului acces la informațiile  de interes public, eficienței și orientării către cetățean.” Șeful serviciului, Subcomisar de poliție ȚACU  ȘTEFAN (din angajamentul postat pe site-ul Serviciului – www.srpcivgorj.ro )

Linişte. Dorm comisarii anticorupţie de la DGA

Reamintesc că în clădirea de lângă stadion funcţionează Direcţia Generală Anticorupţie, unde lucrează alţi domni, care nu prind niciun corupt, niciodată. Probabil că şi dacă s-ar autodenunţa un poliţist, comisarii anticorupţie l-ar elibera imediat, din lipsă de probe.

La DSVSA nu deratizează nimeni, niciodată?

Aici am povestit cum Cristinel Giurcău, director executiv adjunct, responsabil de siguranţa alimentelor în cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, s-a făcut luntre şi punte să-i procure ibovnicei sale, Mădălina Ianc, contracte de furnizare de alimente şi materii prime pentru mai multe cantine ce funcţionează pe lângă licee şi cămine din judeţ. Reţeta e simplă: „faceţi contract cu cine vă spun sau vă controlez şi vă amendez de nu vă vedeţi”. Ameninţare, şantaj, trafic de influenţă şi abuz în serviciu.

Pentru că instituţiile de stat cu bugete de sute de miliarde de lei vechi doar simulează lupta împotriva corupţiei, la GORJNEWS vin din ce în ce mai mulţi oameni cu din ce în ce mai multe dovezi, pe care nu îndrăznesc să le prezinte în altă parte, de teamă să nu fie deconspiraţi către infractori de tovarăşii ofiţeri, poliţişti şi procurori, toţi domni, unu’ şi unu’.

Prin urmare, despre Cristinel Giurcău ne-au parvenit documente ce s-au dovedit veridice şi, prin urmare, le publicăm, făcând, astfel, foarte dificilă misiunea celor care vor trebui să muşamalizeze şi acest inevitabil scandal.

Deprofesionalizare, incompetenţă şi corupţie

Ne este foarte clar că, de când s-a împământenit numirea de către partide a şefilor instituţiilor publice, se produce mai abitir ca oricând selecţia negativă a valorilor, de care pomenea Mihai Eminescu între două poeme închinate Veronicăi Micle. E clar că în instituţiile publice deprofesionalizarea, incompetenţa şi corupţia au caracter de fenomen. Cazul Cristinel Giurcău este, însă, mult deasupra mediei de cacao din sectorul de stat şi de încasat banii degeaba. Dovezile, în continuare.

În iunie 2009, fără studii

La 25 iunie 2009, Giurcău susţine concurs pentru ocuparea postului de director executiv adjunct, responsabil de siguranţa alimentelor. Este respins, potrivit documentului oficial publicat pe site-ul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, pe motiv că „nu îndeplineşte condiţiile de studii” (facsimil 1). Cum ar veni, da, am studii de tractorist, dar aş conduce o navă spaţială, că am văzut o dată un film şi mi-a plăcut cum ară ele prin Cosmos ca tractoarele.

În iulie, slab pregătit

La 09 iulie 2009, se prezintă din nou la concurs, de data aceasta este admis să susţină probele, dar pierde postul în detrimentul Danielei Ursu, care obţine un calificativ superior (facsimil 2). O posibilă explicaţie: Daniela Ursu este inginer chimist, absolventă a profilului „Industrie alimentară”.

Deşi îşi adjudecase funcţia prin concurs, Daniela Ursu nu apucă să se acomodeze cu fişa postului, pentru că este chemată la Bucureşti de preşedintele ANSVSA, secretarul de stat Marian Zlotea, pentru o discuţie la capătul căreia îşi scrie cu mânuţa ei demisia de la conducerea DSVSA Gorj.

În august, excepţional şi fără pereche

Scaunul fiind vacantat, se repetă a treia oară (!) concursul, în decurs de câteva zile. La 25 august 2009, Cristinel Giurcău e găsit cu studiile complete şi la zi,  şi, pe deasupra, foarte competent. Deci, e declarat „admis” (facsimil 3).

Frăţia deratizării

Despre personajul în discuţie ni s-a povestit şi cum procură contracte pentru firma unei rude de sânge, profilată pe deratizări. Cum încă nu avem probele, amânăm detaliile. Inserăm, însă, alăturat, documente olografe realizate de Cristinel Giurcău, în exerciţiul funcţiunii, pentru care ar trebui să răspundă penal.

El amendează, el anulează, el colectează

Suntem în posesia mai multor procese verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la normele sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, completate de Giurcău la sediile unor agenţi economici, în prezenţa administratorilor acestora, şi anulate tot de el în cele din urmă. Este vorba de documente cu regim special, fiecare cu serie unică, a căror anulare poate fi făcută doar de o instanţă de judecată.

Algoritmul de lucru e arhiuzitat şi arhicunoscut. Giurcău intră în ograda agentului economic, îşi smulge pletele, se dă cu capul de pereţi, nu se poate aşa ceva, vă amendez, vă închid, apoi se calmează, se aşează la o masă şi se apucă de redactat procesul verbal prin care stabileşte sancţiunea. Se opreşte din scris când agentul economic devine suficient de convingător, de împăciuitor. Atunci, faţa lui Giurcău se luminează brusc – semn că promovează toleranţa şi înţelegerea între oameni – şi anulează ilegal, cu de la sine putere, documentul oficial.

COMZOR, amendă de 50 milioane lei vechi, anulată

După cum se poate vedea alăturat, aşa a procedat Giurcău în cazul S.C. COMZOR GRUP şi al S.C. VEL PITAR S.R.L. Spaţiul editorial limitat nu permite publicarea tuturor proceselor verbale anulate de Giurcău, care se află în posesia noastră. Le vom pune, însă, la dispoziţia Corpului de Control al Prefectului sau al ANSVSA, dacă vor avea decenţa să simuleze, măcar, ceva verificări, de ochii lumii.

Până una – alta, oameni buni, protejaţi-vă singuri. Inspectorii DSVSA de teapa lui Giurcău îşi protejează conturile lor şi atât.