Alăturat puteţi vedea o analiză comparativă a subvenţiilor de care au beneficiat în 2008 şi, respectiv, 2009 locuitori ai comunei Padeş, cuantumurile acestora crescând şi de 15 ori, în condiţiile în care suprafeţele de teren au rămas constante.

“Vă aduc la cunoştinţă faptul că, în comuna Padeş, judeţul Gorj este constituit un grup infracţional organizat ce săvârșește infracţiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Comunităţii Europene, compus din:

1.- Nicolescu Viorel – primarul comunei Padeş

2.- Băloi C. Ion – viceprimarul comunei Padeş

3.- Argintaru Niţă – secretarul comunei Padeş

4.- Stoicănel Haralambie – inspector specialitate în Primăria Padeş

5.- Arjocu Otilia – referent principal APIA – Centrul local Motru,

La acest grup infracțional a mai aderat și Bunceanu Nicoleta – referent asistent APIA Baia de Aramă, jud. Mehedinţi.

Iată faptele:

Orice persoană poate obţine fonduri de la APIA prin intermediul Primăriei Padeş, astfel:

În faţa lui Stoicănel Haralambie se completează o declaraţie pe propria răspundere în care se declară ce suprafaţă de teren ai în proprietate. Fără a solicita documente justificative pentru cele declarate, Stoicănel Haralambie înscrie în Registrul Agricol suprafaţa de teren declarată şi eliberează o adeverinţă prin care se atestă că persoana respectivă este înscrisă în Registrul Agricol cu acea suprafaţă. Adeverinţa eliberată de Stoicănel Haralambie este apoi semnată de secretar Argintaru Niţă, primar Nicolescu Viorel sau viceprimar Băloi C. Ion şi în baza ei se plăteşte impozitul aferent suprafeţei de teren înscrisă. Nici aceştia nu solicită documente justificative pentru suprafaţa de teren înscrisă în adeverinţă. Această adeverinţă împreună cu dovada de plată a impozitului, este apoi preluată de Arjocu Otilia care, înscrie suprafaţa de teren din adeverinţă într-un plan parcelar. Apoi se avizează la plată suma de bani cuvenită pentru suprafaţa de teren din planul parcelar (blocul fizic) întocmit de Arjocu Otilia. Nici Arjocu Otilia nu solicită documente justificative care să ateste proprietatea asupra acestui teren înscris în adeverinţă. De la un an la altul, Arjocu Otilia modifică acest plan parcelar (amplasamentele) tocmai pentru a se pierde urma celor declarate anului anterior.

După această schemă s-a ajuns la următoarea situaţie:

În anul 2008 fermierii (locuitorii comunei) au declarat suprafeţele de teren pe care le deţin de drept şi de fapt.

În anul 2009 fermierii văzând că nu sunt controlaţi de nimeni, au declarat suprafeţe de teren de 5 până la 15 ori mai mari decât au în proprietate, încasând astfel sume de bani mult mai mari decât în anul 2008.    Pentru anul 2010 deşi plăţile au fost finalizate, APIA nu mai face publice aceste sume de bani încasate de fermieri, deoarece se spune că începând cu anul 2010 aceste date sunt confidenţiale.

Din suprapunerea situaţiilor pe 2008 şi 2009 a rezultat tabelul anexat, în care toţi fermierii sunt aşezaţi în ordine alfabetică. Acest tabel permite mult mai uşor o analiză comparativă a sumelor încasate de fiecare fermier în anul 2008 şi anul 2009.

De această schemă de obţinere a fondurilor de la APIA prin intermediul Primăriei Padeş au beneficiat şi persoane din alte judeţe.

Cel mai concludent exemplu îl constituie cazul numitei BUNCEANU NICOLETA, domiciliată în Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi. Bunceanu Nicoleta îndeplineşte funcţia de referent asistent în cadrul APIA – Centrul local Baia de Aramă. În anul 2008 Bunceanu Nicoleta s-a înscris cu o suprafaţă de teren destul de mică, încasând suma de 478,71 Euro. În anul 2009, văzând că mecanismul funcţionează, s-a înscris cu o suprafaţă mai mare încasând suma de 3.173,10 Euro şi a înscris suplimentar pe mama sa ce a încasat suma de 6.245,35 Euro și pe tatăl său. În anul 2010, cu sprijinul şi complicitatea celor din Primăria Padeş a falsificat adeverinţa emisă de Stoicănel Haralambie şi a tras un tun de peste 500.000 Lei.

Urmare a acestei scheme toată lumea pare mulţumită după cum urmează: fermierii sunt mulţumiţi fiindcă obţin bani mai mulţi şi nemunciţi, Primăria Padeş este mulţumită fiindcă îşi măreşte bugetul local prin încasarea unor impozite mari aferente suprafeţelor declarate, iar primarul se bucură de o masă critică de simpatizanţi ce sunt bine folosiţi ca votanţi în campaniile electorale.”

Gorjul este unul dintre cele mai înzestrate şi atractive din punct de vedere turistic judeţe ale României. Totuşi, suntem o prezenţă foarte firavă pe harta turistică naţională, unde ne regăsim doar ca destinaţie întâmplătoare sau ca escală către alte zone turistice, şi asta pentru un număr din ce în ce mai redus de turişti. Criza economică şi absenţa infrastructurii sunt, totuşi, cauze minore ale actualei stări de fapt. Suntem ocoliţi de turişti pentru că Gorjul şi minunăţiile lui rămân necunoscute publicului larg şi amatorilor de turism.

Carul cu incompetenţi s-a răsturnat în Consiliul Judeţean Gorj

Proiectul cu finanţare europeană „Redescoperă Gorjul”, aflat acum în a cincisprezecea lună de implementare, cu un buget total de peste 10 miliarde lei vechi, în mare parte bani europeni, are pentru judeţ exact efectul unui tren gol care trece gâfâind printr-o gară pustie. Încinge puţin şinele de cale ferată, dar, după ce se pierde în zare, nimeni nu-şi mai aminteşte de el. Deşi miza promovării turistice şi de ansamblu a judeţului are efecte uriaşe în planul dezvoltării generale a Gorjului, Ion Călinoiu şi subordonaţii săi profund incompetenţi, implicaţi în acest proiect, au ratat-o cu o seninătate dezarmantă.

Din nefericire, autorităţile care ar trebui să verifice cum şi cu ce efecte s-au cheltuit 10 miliarde, bani europeni, o fac cu totul şi cu totul formal, în fugă, din birouri. Pe nimeni nu interesează că s-au ratat majoritatea angajamentelor luate faţă de finanţator. Ion Călinoiu s-a angajat că va creşte “cu cel puţin 20% numărul de turişti români” dar, în realitate, înregistrăm un regres. Pe nimeni nu interesează că, după 15 luni de “Redescoperă Gorjul”, judeţul nu a fost inclus în niciun circuit turistic, cultural, de afacerii sau de agrement.

Un alt obiectiv esenţial, “promovarea cu impact naţional a turismului montan, cultural, monahal, de agrement şi de aventură din judeţul Gorj” este departe de a fi atins. De aceea, nici gând să fi fost sensibilizat în vreun fel grupul ţintă vizat în cadrul proiectului, adică turişti români, agenţii şi operatori de turism, organizatori profesionişti de evenimente culturale ş.a.

Călinoiu deturnează bani europeni pentru a-şi face publicitate electorală

În toamna anului trecut, în cadrul proiectului “Redescoperă Gorjul” s-a creat un eveniment local, intitulat “Săptămâna turismului gorjean”. În realitate, a fost un prilej pentru Ion Călinoiu să apară zile în şir în ziarele şi la televiziunile locale. Adică, publicitate electorală pe bani europeni, sacrificând obiectivul de promovare a judeţului. Practic, a fost aceeaşi spoială pe care o vedem în fiecare an la Zilele Oraşului, doar că au lipsit micii şi manelele. Nici picior de invitat din afara judeţului, la un eveniment de promovare a Gorjului. Cei din echipa de proiect s-au angajat faţă de finanţator că vor fi prezenţi la “Săptămâna turismului gorjean” touroperatori şi asociaţii profesionale din turism, reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi locale din ţară.

S-au cheltuit banii, dar n-a venit NIMENI din afara judeţului. Cum a fost promovat evenimentul şi, implicit, judeţul, şi pe câţi bani, vă dezvăluim în continuare.

S-au plătit ilegal 250 milioane lei vechi, pentru un cont de Facebook!

Premergător acestui eveniment ratat prin absenţa publicului-ţintă aprobat în cadrul proiectului, Consiliul Judeţean a organizat licitaţie pentru  promovarea sa. Ce urmează să citiţi aici e cel puţin strigător la cer: Călinoiu a plătit ilegal, în urma acestei proceduri de atribuire, firmei A3D Studio S.R.L. suma de 245.520.000 lei vechi pentru: crearea unei pagini de Facebook, postarea unor materiale primite de la Consiliul Judeţean mură-n gură pe pagina de Facebook respectivă, elaborarea a patru compuneri de cel mult clasa a treia, de tipul “ţara mea are câmpii mănoase, dealuri înalte şi multe flori, izvoare line şi răcoroase, cerul albastru, fără de nori”, publicate în trei site-uri de ştiri. Toate acestea, aproape 250 milioane lei vechi!!! Acum, verificaţi şi domniile voastre dacă o pagină de Facebook cu 373 de prieteni, majoritatea gorjeni, realizată şi alimentată în fugă, fără elemente identitare vizibile, contribuie cu ceva la promovarea judeţului. Dacă patru compuneri intitulate preţios “advertoriale”, publicate pe site-uri puţin vizibile (aici, aici şi aici), au crescut cu ceva notorietatea judeţului.

327 de cititori, din 100.000 angajaţi prin contract!

Foarte grav e că deşi prestatorul nu a respectat condiţiile din caietul de sarcini, care prevedeau, de pildă, că acele advertoriale trebuie să însumeze în mediile online în care sunt postate minim 100.000 de vizualizări, Călinoiu s-a grăbit să aprobe şi să efectueze plata!!! Câte afişări au fost, de fapt? Îmi e şi frică să vă spun: pe cel mai vizibil dintre ziare, e vorba de cotidianul “Adevărul”, în 120 de zile materialul de “promovare” înregistrează, în momentul redactării acestui articol, 327 de afişări! Cât mai e, Călinoiule, până la 100.000?!?! Tu şi “specialiştii” pe care i-ai strâns în jurul tău, de opt ani de când conduci Consiliul Judeţean, sunteţi sănătoşi la cap sau nu???

Toată porcăria asta a fost aprobată fără minime verificări de şefa Direcţiei Gestionare Fonduri Comunitare pentru Turism, Gabriela Bostănescu. Lista iresponsabililor din Consiliul Judeţean care au recepţionat serviciile S.R.L.-ului cu pricina, drept conforme contractului, o puteţi vizualiza alăturat .

Bla-bla-bla, bla-bla-bla…

Aceiaşi iresponsabili au semnat şi “Raportul privind realizarea evenimentului local”, în care se uzitează, fireşte, acelaşi limbaj de lemn deloc persuasiv: “Un spectacol de mare anvergură şi ecou printre iubitorii de muzică populară a fost susţinut, timp de cinci ore, în faţa Palatului Administrativ – Piaţa Victoriei”, bla-bla-bla, bla-bla-bla. “Specialiştii” lui Călinoiu îşi imaginează că cu vrăjeala şi gândirea asta expirate promovează judeţul şi aduc turişti în Gorj, iar rezultatele – nule – se văd.

Cine e în spatele firmei S.C. A3D Studio S.R.L.?

Una dintre poetesele de curte ale lui Călinoiu şi ale multor altor eminenţe locale, oricând gata să le închine ode în public şi să îi consilieze “cultural” în privat, exponentă a inexistentei societăţi civile din Gorj, profesor de limba română, fost consilier local, scriitoare de cronici despre cărţi cu sterilete. Întrucât apreciem că nu avem anvergura culturală care să ne învrednicească să-i rostim numele, nu o facem.

Într-o ediţie viitoare vă vom dezvălui cum, în cadrul aceluiaşi proiect “Redescoperă Gorjul”, acelaşi Ion Călinoiu a plătit o altă sută de milioane lei vechi pentru un website făcut pe genunchi, neştiut şi nevizitat de nimeni, prin care, chipurile, promovează judeţul.

Interviu cu Profesorul Eugen Velican, fost director al Colegiului Național ”Spiru Haret”, din Tg-Jiu

Profesorul Velican este unul dintre cei mai experimentați și lucizi oameni din educația Gorjului, cu care am vorbit în ultimul timp. Precizia rafinată, elegantă a gândirii de om ce poate fi oricând considerat un  model, se constituie în argumente pe care voi insista și pe viitor în platforma mea ce  militează public pentru dinamitarea  retardului premeditat din educația județului. Mai rămâne de spus doar atât: dacă modelele, precum Profesorul Velican, vor tăcea în continuare, minciuna va fi perpetuată de simulacrele uzuale – manageri ahtiați după funcții, care vor îngropa, cu totul, orice șansă de a dezvolta cultural acest județ, ce era unul al olimpicilor și a ajuns acum un spațiu al repetenților și demagogilor din educație. Susțin demersul Prof. Velican: jos axiofobia, să revenim la adevărurile apodictice și oneste ale axiologiei!

”Au dispărut modelele și valorile din spațiul educației”

Cerasel Cuteanu: Domnule Director, acum câți ani ați devenit profesor?

Eugen Velican: Am devenit profesor în 1968, deci sunt aproape 44 de ani…

C.C.: Cum vedeți noua Lege a Educației Naționale? Ce impact a avut asupra mediului preuniversitar, știut fiind că în universități produce, pentru prima dată în 20 de ani, o reformă reală și o eliberare de dictatura baronilor rectoriali…?

E.V.: Legea e binevenită, era nevoie de o reformă, mai ales că reformele anterioare erau vădit lacunare… Toți oamenii experimentați din educație recunosc la unison că ”reforma Marga” a fost una doar pe hârtie – nu a existat nicio consecință, niciun progres, la nivel practic. Apoi, nu trebuie pierdut din vedere că o reformă necesită oameni formați și pregătiți să o realizeze.

C.C.: De ce este la pământ educația în România? Cine e de vină?

E.V.: Prima vină o poartă familia – eu cred în importanța celor ”7 ani de acasă”. Contextul actual din societate este, de asemenea, de vină; mă refer aici la destrămarea familiilor, din cauza părinților care sunt forțați de condițiile materiale să opteze pentru munca în străinătate. Fără îndoială că următoarea vină o poartă școala, pe mai multe paliere: ”cooperarea” cu elevul, în sensul unei relativizări a autorității profesorului, dar și un relativism al actului educațional, care devine unul superficial, ce nu mai încurajează competiția. Profesorii au devenit tot mai necompetitivi, acreditându-se ideea că e o muncă ușoară, pe care orice neavenit poate să o facă; nu întâmplător elevii au ajuns să glumească pe seama unor astfel de profesori, despre care spun că, dacă la început repetau aceleași banalități la mai multe clase, din aceeași zi, acum s-a ajuns până acolo, încât, epuizându-se fulgerător, repetă același lucru de mai multe ori, în aceeași oră, la aceeași clasă. Această mediocritate crasă creează un vid în mintea și viața elevilor, ce este ocupat de televizor și calculator. Cam în acest fel au dispărut modelele, au dispărut valorile din spațiul educației, care a devenit unul precar.

”Niciodată nu mi-au plăcut funcțiile”

C.C.: Aveți și o anumită experiență administrativă, ceea ce e important de menționat, aveți o oarecare nostalgie a puterii administrative?

E.V.: Înainte de orice trebuie să vă spun că niciodată nu mi-au plăcut funcțiile; în 1968, nu mă anima dorința de putere administrativă, ci pasiunea teribilă de a educa, de a fi profesor. A existat, e adevărat, un context în care Adrian Gorun și Inspectoratul m-au convins să accept să-i fiu adjunct primului, spunându-mi-se că aș putea învăța de la el despre conducerea unei școli. Din păcate, nu am avut ce învăța, ba chiar aș fi învățat ce nu trebuie – superficialitatea administrativă, flexibilizarea normelor serioase, doar pentru a atinge anumite scopuri personale, etc. Mi-amintesc că, la momentul respectiv, Directorul A. Gorun avea probleme cu separarea educației de politică; fiind partizan al Partidului Alianța Civică, a devenit, la rându-i,  partizan al colegilor care erau activiști ai acestui partid la nivel local. Oricum, ca manager de instituție, îl găseam amuzant; îmi amintea de găina din povestirea lui Creangă – orice mică realizare o trâmbița zile în șir; numai găina din poveste oua o mărgică, dar cotcodăcea atât de gălăgios, de parcă ouase un bulgăre de aur.

În ceea ce privește flexibilizarea normelor legale din educație, mi-amintesc un caz legat de avantajarea unui membru al familiei sale: cum se acordau punctaje la restrângerea de activitate, ruda sa, fiind în competiție cu un alt cadru didactic, ce avea un punctaj superior, a primit un mic ajutor de la omul cu regulamentele, Adrian Gorun. Acesta a modificat regula în timpul jocului, ca să dea bine punctajul rudei sale. Ce este comic este că a inclus puncte în plus pentru persoanele care aveau soț sau soție în învățământ, astfel și-a atins scopul, prin introducerea înrudirilor din educație, ca avantaj.

Pe scurt, această atitudine a directorilor de a adapta legea la interesele lor personale este una veche și amuzantă!

”De la 4-5 premii la olimpiadele naționale, am ajuns ca, în anul 2011, să nu mai fie niciun astfel de olimpic”

C.C.: De ce absolvenții Dvs. buni și foarte buni merg la universități din țară și nu rămân să studieze la U.C.B.?

E.V.: U.C.B. are probleme la nivel de resursă umană; profesorii aduși în universitate, sau promovați pe grade nejustificat, sunt mult sub valoarea profesorilor de liceu. Elevii noștri au un șoc puternic când trec de la profesori care îi pregătesc pentru olimpiade naționale la profesorași de universitate, care nu ar face față vreodată la o competiție cu adevărații educatori din școlile încă foarte competitive din Gorj. Aici ar fi marea problemă a U.C.B. – strategia de resurse umane este una dezastruoasă, axată pe argumente clientelare și promovare a antiperformanței, a profesorilor de carton. Mă întreb cui servește această atitudine nocivă, cinică…

C.C.: Colegiul Național ”Spiru Haret” mai are olimpici naționali?

E.V.: Noi am fost în topul școlilor pedagogice din țară mult timp; am avut olimpici naționali la limba română, pedagogie, limbi străine și nu numai… Este la fel de adevărat că numărul olimpicilor a scăzut vertiginos, în ultimii ani. Mi – amintesc cu plăcere timpurile când aveam 4-5 olimpici la faza națională a Olimpiadei de Limba și Literatura Română, ba mai mult, se întorceau și cu premii de la acest concurs. De la aceste performanțe, am ajuns ca, în anul 2011, să nu mai fie niciun astfel de olimpic.

Predarea literaturii ca ”lectură creatoare”

C.C.: În ce fel vedeți rolul educației și al culturii în crearea unei societăți mai bune?

E.V.: Aș vedea educația preluând principii din planul întâlnirii înțelepte, auto-reglatoare – ca efect asupra individului – dintre umanismul lui Berdiaev și religie. Dacă umanismul pică în extreme, de tipul supraomului nietzscheian sau a colectivismului marxist, religia este cea care temperează un eventual exces al individului din direcția exacerbării umanismului, în forma orgoliului. Orgoliul uman este un păcat ce vine pe filiera unei concepții antropocentriste. Aș vedea educația, împrumutând această întâlnire înțeleaptă a extremelor care ne învață ceva esențial: împăcarea cu propriile noastre limite. Orgoliul devine superfluu, dacă individul își recunoaște, înțelept, limitele, adică omenescul din sine… Societatea devine mai bună când individul se recunoaște pe sine în celălalt, fără excese, fără orgolii, astfel fiind posibil dialogul, necesar într-o lume liberă, fără totalitarisme.

C.C.: Cum considerați că trebuie predată literatura?

Eugen Velican: Literatura este, deopotrivă, realitate și ficțiune. Lumile ficționale ne ajută să ne despovărăm de cenușiul vieții cotidiene, să deschidem o poartă spre o altă ordine a lucrurilor… Conceptul central al filosofiei mele a educației a fost mereu acela de lectură creatoare, am considerat operele ”deschise”. I-am făcut pe elevi să gândească, nu să memoreze, să devină cititori avizați, nu să– i ”vâre” pe scriitori în neîncăpătoare paturi procustiene.

Axiofobia, un concept ce descrie lașitatea și ipocrizia nocive ale managerilor din educație

C.C.: Există malpraxis în învățământ?

E.V.: Da! Dacă nu ar exista, nu ar pica atâția elevi la examenul de bacalaureat. Au fost cazuri de școli de unde nu a promovat niciun elev, cum altfel se poate explica?

C.C.: De ce este atâta confuzie la nivelul valorilor în România?

E.V.: Confuzia este din cauza și la nivelul modelelor. Oamenii cinstiți, corecți, serioși, buni profesioniști nu mai sunt apreciați; pe noua scară de  ”valori” se află ticăloșii, administratorii limitați intelectual și activiștii de partid. De aceea există și o evidentă frică de oamenii valoroși, dacă vreți, o violentă axiofobie. Nu mai există responsabilitate la nivelul managementului în educație; conducătorii din educație sunt toxici. Ei poartă o mare vină pentru că axiofobia antiperformantă a înlocuit strategia onestă, orientată spre valori.

C.C.: Vă enervează că județul Gorj este unul  nedezvoltat intelectual?

E.V.: Evident că da! Cred că unul dintre motive este încetățenitul nepotism frecvent, gros, nesimțit, devenit raison d’Etat aproape. Această mentalitate, fundamentată pe nepotism, este specifică societăților înapoiate; în Occident e considerată o formă de corupție, la noi doar o cutumă…

Din cauza nepotismului, mentalul colectiv preia o altă tară făcută necesară pentru a justifica starea de fapt: minciuna. Pentru a structura nepotismul, structurăm o realitate falsă, mincinoasă. Mi-amintesc ce zicea Leszek Kolakowski – ”minciuna este sufletul nemuritor al comunismului”; noi, de fapt, în ce direcție vrem să mergem, mințindu-ne, fără regret, fără frică de viitor? Asta înseamnă nepotismul, un cert simbol al inculturii. Numai un sistem politic ticăloșit nu are nevoie de oamenii cinstiți și competenți.

Pornind de la Coloana Infinitului, pe dumul ce duce la Râmnicu-Vâlcea, Piteşti şi Bucureşti, repede în dreapta, se află strada Petreşti, care adună, de-o parte şi de alta, pe vreo doi kilometri, casele unui vechi cartier, numit Vărsături, probabil de la numeroasele revărsări, din trecut, ale apei Amaradiei. Puţini ştiu că pe-acolo au trecut şi oameni de seamă, eu amintind aici doar scriitorii Vasile Voiculescu şi Ion Pecie, iar din prezent pe Mihai Ţopescu, artistul plastic sticlar al cărui atelier se găseşte  sub o colină, bineînţeles putând fi recunoscut după steagul Statelor Unite ale Americii, la capătul dinspre oraş al amintitei străzi. Departe însă, înspre biserica Sfântul Dumitru, la câteva sute de metri, străjuieşte de aproape o sută de ani conacul unei ramuri a boierilor ce purtau numele Drăgoescu. Acolo, cu amabilitate, am fost poftit la o… duşcă de vorbă.

„ÎN PRIMII ANI AI FIINŢĂRII ANSAMBLULUI REALIZAT LA TÂRGU-JIU, BRÂNCUŞI NU EXISTA PENTRU TINERET”

Bani din producţia de fluturi şi fir de mătase pentru Înălţare

-Alex Gregora: Pentru început, v-aş ruga, boierule, să spuneţi cine sunteţi…

-Vasile Dan Drăgoescu: Sunt Vasile Dan Drăgoescu, fiul lui Ionel Drăgoescu şi nepotul lui Vasile Drăgoescu, care au trăit şi au locuit aici, în această casă în care ne aflăm, construită de bunicul meu în 1920.

-A.G.: Precizaţi, vă rog, care rudă este şi ctitor al bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel de pe Calea Eroilor?

-V.D.D.: La Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au contribuit Nae Drăgoescu – fratele lui Vasile Drăgoescu – şi Maria, soţia lui. Deci, fratele bunicului meu. Acest Nae Drăgoescu – după câte mi-a spus sora mea – şi fratele lui (bunicul meu Vasile Drăgoescu) au venit de pe undeva din Vâlcea, au cumpărat moşii aici, la margine de Târgu-Jiu. Vasile Drăgoescu la capătul ultim, la finalul cartierului Vărsături, iar Nae Drăgoescu la începutul cartierului, pe unde a fost sediul I.A.S.-ului. Acesta din urmă a avut pământ mult, proprietăţi numeroase, inclusiv o plantaţie renumită de duzi, în zona în care s-a ridicat cartierul Primăverii, precum şi unde se află acum primele locuinţe din strada Petreşti, până la primul pârău. Iar el avea acolo şi o fermă în care creştea viermii de mătase, continuând o tradiţie a locului.

-A.G.: Să înţeleg că drumul mătăsii a trecut şi prin liniştitul cartier Vărsături al Târgu-Jiului?

-V.D.D.: Se poate înţelege şi acest lucru. Însă, în acest fel s-au asigurat fondurile necesare ridicării bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, din ceea ce s-a câştigat cu creşterea viermilor de mătase. Revin, bunicii mei au donat şi ei pământul necesar construirii bisericii Sf. Dumitru din satul Vărsături, azi cartier, bani şi alte obiecte.

-A.G.: Bani din producţia de fluturi şi fir de mătase pentru Înălţare. Splendid?

-V.D.D.: Însă Nae Drăgoescu, neavând urmaşi, a înfiat un nepot al soţiei, care se trăgea din familia Voiculescu, nişte boieri de la Corneşti, care – nu mi-am explicat de ce n-a devenit Drăgoescu? – şi-a păstrat numele, Pantelică Voiculescu. Acesta a moştenit tot ce a rămas de la Nae Drăgoescu, inclusiv dudăria, dar nici acesta n-a avut urmaşi, fiind cunoscut doar ca un boier mare şi foarte petrecăreţ. Dădea mese, sărbătorea  cu lăutari, cu jocuri de noroc. Cam asta a fost viaţa lui.

-A.G.: În sat se vorbeşte că n-a stat chiar degeaba.

-V.D.D.:…? Bunicul meu, Vasile Drăgoescu, şi fratele său, Nae Drăgoescu, au cumpărat pământ la o obşte a munţilor Liru Mare şi Lărgile, la graniţa cu Vâlcea, la Obârşia Lotrului, 180 întregi din 1.000 de întregi câţi avea obştea (un întreg, cam cât un hectar). Spuneau bătrânii din zonă că atunci când se împărţeau aceste dividende era veselie mare în toată zona, indiferent de câţi întregi avea fiecare. Petreceau împreună, se organizau nunţi şi se boteza. Aşa trăiau moşnenii din satele Bengeşti, Ciocadia, Bumbeşti-Piţic.

Iată, a venit… noaptea expropierii

-A.G.: Povestiţi-mi despre calvarul familiei dumneavoastră, când a început acesta?

-V.D.D.: Când am fost obligat să plec, în 1945, la prima expropiere a suprafeţelor care depăşeau 50 de hectare, iar în 1948 s-a dat un decret prin care se constata că toţi cei care au fost expropiaţi în 1945 sunt sabotorii reformei agrare din ţară şi se opuneau acesteia. Atunci am fost expropiaţi până la zero şi ni s-a dispus domiciliu obligatoriu. Într-o noapte ne-au fost luate toate bunurile. Tatăl meu murise cu un an înainte, iar mama mea luase un mic apartament în chirie de la o soră a tatei, în Târgu-Jiu, să ne fie aproape de şcoală. De fapt, mama nu mai avea posibilitatea să ne ducă, de la Vărsături, toată ziua, cu trăsura, cum făcea tata. Noaptea expropierii nu ne-a prins în această casă în care ne aflăm. Apucasem să mobilăm acel apartament şi cu el am rămas încă. Alţii au rămas doar cu cămaşa de noapte de pe ei.

-A.G.: Aţi reuşit să plecaţi, totuşi?

-V.D.D.: Iniţial am mers în Bucureşti doar eu şi sora mea, la nişte surori ale mamei, care nu ajunseseră în situaţia noastră, dar nici nu a mai durat mult. Iar mama, care era licenţiată în litere, îşi căuta atunci de lucru la fabrica de mături, la fabrica de confecţii, nemaiavând vreo posibilitate să ne întreţină.

La vârsta de 13 ani ştiam doar că Brâncuşi era un sculptor plecat din ţară

-A.G.: În acele vremuri, aşa de complicate, tulburi, se vorbea în oraş despre Constantin Brâncuşi?

-V.D.D.: Am aflat multe despre Brâncuşi târziu, după ce am plecat din Târgu-Jiu. La vârsta fragedă de 13 ani n-am ştiut mai nimic despre el, doar că era un sculptor plecat din ţară.

-A.G.: La şcoală, învăţătorul, profesorii nu spunea măcar o vorbă despre ce lăsase genialul sculptor?

-V.D.D.: Nu exista Brâncuşi pentru tineretul din Târgu-Jiu.

-A.G.: Lumea nu se plimba pe Calea Eroilor? Nu se discuta despre Coloană?

-V.D.D.: Ştiam doar că-i… sula lui Tătărăscu, şi era undeva, acolo… dar n-am fost la ea. În Parcul Central, al Porţii şi celorlalte, am fost, fiind elev, când mai fugeam cu colegii de la şcoală să fumăm acolo.

-A.G.: Repet, învăţământul românesc, în care încă nu intrase, criminal, cu tancurile, dogmatismul roşu, chiar nu vă spunea ce a realizat Brâncuşi la Târgu-Jiu?

-V.D.D.: Nu. Nici nu se sesiza că ar fi o operă unitară cu Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Calea Eroilor, biserica Sf. Apostoli, Coloana Infinită. Că sunt toate, împreună, nu realiza cineva din jurul meu, ca să-mi spună.

-A.G.: La un moment dat, lângă Coloană şi-au pus corturile nişte ţigani, într-o vreme au vrut să o dea jos, pentru fier vechi…

-V.D.D.: Brâncuşi era persoană non grata, atunci, în ţara noastră, pentru România Constantin Brâncuşi nu exista.

Pe la 16 – 17 ani am început să înţeleg cine a fost Brâncuşi

-A.G.: Totuşi când aţi aflat despre operele de la Târgu-Jiu ridicate de Constantin Brâncuşi?

-V.D.D.: Mă aflam la Bucureşti, iar Brâncuşi începuse a fi reabilitat, şi am devenit încet-încet mândru că eram târgujian. Până la 16 – 17 ani mă mai întorceam din Capitală, în vacanţe, la mama care rămăsese în oraş. Ea a avut aici domiciliul obligatoriu, trebuind să meargă la Miliţie de două ori pe lună pentru viza de pe buletin.  I s-a impus să locuiască în Dealul Târgului, pe acolo pe unde se sfârşeşte acum Cartierul Meteor, pe vremea aceea fiind un drum de ţară, după podul Jiului, la dreapta, către o culă pe deal, iar sub acea culă erau nişte foste grajduri. Se zicea că au fost ale lui Mugurel Danielescu, figură importantă a Gorjului nostru, emblematică, prieten de familie cu ai mei. În acele grajduri trăiau patru familii de expropiaţi, în câte-o mică încăpere. Deci, mama rămăsese acolo, pe mine şi pe sora mea ne ţineau rudele prin Bucureşti, ne dădeau să mâncăm şi ne trimiteau la şcoală. În vacanţe, am început să înţeleg cine a fost Brâncuşi, cine au fost strămoşii mei.

Tatăl – şef de cabinet al lui Gheorghe Tătărescu, când acesta era prim-ministru

-A.G.: Cu privire la familia dumneavoastră, ce ne mai spuneţi?

-V.D.D.: Tatăl meu a fost avocat, însă a profesat mai puţin, însurându-se la un an după moartea bunicului. Ca o paranteză, imediat bunica a luat în grijă moşia, cu mână de fier, controla oamenii, îi supraveghea, avea un brâu cu 10 – 15 chei, mai mari, mai mici, încuia şi descuia uşile. Pe acea vreme, tata şi cu mama au stat în oraş, pentru că bunica era dură, de exemplu nu concepea măcar un gest tandru între tata şi mama, considerându-l ca unul de seară, când cei doi rămâneau singuri. Era de modă veche şi austeră. Tata, înainte de a se însura, a făcut politică, la un moment dat fiind şeful de cabinet al lui Gheorghe Tătărescu, când acesta era prim-ministru. Condiţia mamei pentru tata – la căsătorie – politica, la revedere! Iar tata, care era în Bucureşti, a ascultat-o, venind amândoi în Târgu-Jiu, fără politică, bineînţeles.

Mama era tot dintr-o familie înstărită, Brătan, de undeva din Vlaşca, din Răsuceni, fiind şase copii, unul avea o moară, altul… Fără să fie boieri, cum nici tata nu a devenit boier decât de la a doua generaţie, adică fără tradiţii boiereşti deosebite. Tata, în studenţie, a fost şi preşedintele Asociaţiei studenţilor din România, iar aici, în Târgu-Jiu, a fost preşedintele Camerei de Agricultură, la Bucureşti fiind prieten cu Grigore Geamănu, cu Lucreţiu Pătrăşcanu. Avea vederi de stânga, chiar şi la Vărsături, optzeci la sută dintre locuitori erau finii bunicului, ai tatei, şi se perpetua acest lucru. Eu, când mergeam pe uliţă, eram primit cu „Sărut-mâna naşule”, răspunzând „Bună ziua, fine”. La mai toate nunţile ai mei ofereau mirilor câte-un viţel, puţin pământ să-şi facă o casă.

-A.G.: Dacă nu s-ar fi întâmplat schimbarea de regim, tatăl dumneavoastră dorea să ducă tradiţia de boier înainte?

-V.D.D.: Tata avea, după al doilea război mondial, nişte idei pentru realizarea unei ferme deosebite, pe toate direcţiile. Realizase cinci hectare de grădină cu zarzavat, grădină irigată cu nişte pompe mai speciale. Avea contract cu sanatoriul Dobriţa, care trimitea maşina de două ori pe săptămână după produse. Poseda peste o sută de stupi de albine, construiţi de un tâmplar de loc dintr-o comună dinspre Tismana, pe care îl luase lângă el şi îl punea să facă stupi americani. Ferma tatei producea, deci, miere, avea şi 6 – 7 vaci, câţiva cai, aveam şi eu un ponei. Cam aşa a fost copilăria…

M-am dus la Reşiţa şi m-am angajat muncitor

-A.G.: Vă rog să-mi relataţi ce s-a întâmplat în continuare. Despre şcoala urmată la Târgu-Jiu şi în ţară  ce vă mai amintiţi?

-V.D.D.: Am plecat din Târgu-Jiu pentru că mi se impusese. Ca o paranteză, îmi amintesc faptul că la Liceul „Tudor Vladimirescu” aveam un portar deosebit, care, la intrare, ne zicea numai „oui”, devenind portarul nenea „Oui”. Mare figură, îl apucase şi tatăl meu, se perpetua acest portar. Am plecat de nevoie în Bucureşti şi m-am înscris la o şcoală tehnică. Dar, la un moment dat s-a aflat unde sunt şi mi s-a dat interdicţie pentru vreo 6 – 7 oraşe mari, Cluj, Timişoara… Aveam 15 – 16 ani, nu mai avea cine să mă întreţină, aşa că m-am dus la Reşiţa şi m-am angajat muncitor. Acolo am terminat liceul, la seral, ulterior m-am înscris la Facultatea de mine din Petroşani.

-A.G.: Petroşaniul a rămas ca oraşul scriitorului I.D. Sârbu, elev de seamă al lui Lucian Blaga. A urmat examenul, desigur?

-V.D.D.: Am dat acolo examen de admitere, în aubiografie am scris că tata e mort, mama este muncitoare, fără nici o avere, şi am intrat primul. A doua zi m-am dus la secretariat şi am solicitat să schimb autobiogarafia. Peste o oră s-a afişat altă listă cu studenţii admişi, în care eu nu mă mai regăseam pe ea. Şansa mea – una care n-a dus la ceva bun, totuşi – a fost  la Bucureşti, la Ministerul Minelor, de care aparţinea Institutul din Petroşani. Într-o dimineaţă, când mă tot uitam la ce uşă să mai bat din ministerul amintit, a apărut rectorul de la Institut, la care plânsesem în birou când am fost scos de pe listă. Mă ştia din vedere: -Ce-i cu tine aici? –În audienţă la tovarăşul director–general. –Mâine dimineaţă, la ora opt, să fii la mine, la rectorat. Şi m-a reprimit la cursurile ce începuseră de o lună de zile. Mi s-a dat bursă, nu pentru multă vreme, căci, în anul doi, când, în 1956, au fost mişcările din Ungaria, cu toţii – colegi, asistenţi – în clubul de la cămin am ascultat Radio America. După câteva luni, comuniştii au început să strângă şurubul pentru îmbunătăţirea componenţei sociale în instituţiile de învăţământ, şi am fost exmatriculat pentru că am ascultat ştiri interzise. Au fost exmatriculaţi doar trei studenţi, eu şi doi fraţi, tot din Gorj, care nu prea erau băieţi de chiabur, dar declaraseră că părinţii posedă nu douăzeci şi opt de hectare, ci douăzeci şi şapte şi jumătate. Exmatricularea s-a făcut într-o şedinţă a studenţilor, cu luări de cuvânt, mulţi spunând că aveau cunoştinţă despre faptul că boierii, în general, înhămau oamenii la plug.

Am încercat din nou, m-am dus la prietenul tatei, Grigore Geamănu, care era încă secretar de stat. Am reuşit să încerc să fiu reprimit într-un institut de învăţământ cu diferenţe. Dar nu m-a admis nici unul din cauza autobiografiei. Am dat examen din nou la Institutul de petrol şi gaze.  Am reuşit, am fost însă exmatriculat din nou în anul doi, pentru trecutul meu. Am lucrat la şantier, armata am făcut-o la detaşamentele de muncă, la un canal al unui combinat de pe Trotuş… În final, am reuşit să urmez o facultate la seral, de Instalaţii, şi am lucrat la „Proiect” Bucureşti. Acolo am avut şansa unor oameni care, deşi cunoşteau originea mea, m-au admis. În 1968, când Ceuşescu s-a opus intervenţiei sovietice din Cehoslovacia, am fost chiar întrebat dacă nu doresc să devin membru de partid. Mi s-a părut un lucru deosebit, şi eu având vederi de stânga, pariziene. Îl vedeam atunci pe Ceauşescu pornind parcă în altă direcţie decât cea dogmatică.

N-am ştiut de toate relele regimului – cu Ana Pauker, Vasile Luca, toată şleahta

-A.G.: Vă mai amintiţi ce s-a întâmplat, cum a fost când au murit I.V. Stalin sau Gheorghe Gheorghiu Dej?

-V.D.D.: Când a murit Stalin mă aflam la Reşiţa, muncitor necalificat la construcţii de locuinţe, la un Sovrom. Un muncitor îndobitocit, în vârstă de 17 ani, dând la lopată. A fost o manifestaţie de jale în piaţa oraşului, asemănătoare aceleia ce s-a desfăşurat în Coreea de Nord zilele trecute. În suflet, însă, mă bucuram că tătucul se dusese.

Gheorghe Gheorghiu-Dej avea o imagine mult mai bună, chiar dacă s-au săvârşit atâtea crime şi în timpul lui. Nu vă mai spun de ele… Atunci nu ştiam. N-am avut cum să aflu chiar toate relele regimului, cu Ana Pauker, Vasile Luca, toată şleahta.

-A.G.: În ultimul deceniu al nebuniei lui Nicolae Ceauşescu eu mă aflam în Craiova. Eram scoşi pe străzi ca să strigăm la cer: „Nu bombei cu neutroni!”.  Acum parcă îmi e ruşine, căci ăia beau atunci coca-cola, fumau trabucuri iar…

-V.D.D.: Eu ţin minte lozinca: „Jos mâinile de pe Coreea”, din timpul războiului de acolo. Am fost îndobitociţi, iar o mulţime de lucruri nu le ştiam, nu le înţelegeam.

Despre poetul V. Voiculescu ne-am închipuit că ar fi fost găzduit de bunici

-A.G.: În Istoria literaturii s-a consemnat faptul că poetul V. Voiculescu a fost medic pentru scurt timp în satul Vărsături, de lângă Târgu-Jiu.

-V.D.D.: A fost repartizat medic, în 1910, în Vărsături. Nu am mai avut pe cine să întreb unde a locuit, însă, împreună cu sora mea, ne-am închipuit că ar fi fost găzduit de bunicii mei. În casa veche, bătrânească pe care au dărâmat-o cei de la I.A.S. – o casă care avea în ea stilul gorjenesc. Ori de Nae Drăgoescu, fratele bunicului, de care am vorbit. Avem şi noi o rudă îndepărtată, marele chirurg Vlad Voiculescu, de loc din Gorj, care a decedat. Prin Pantelică ne înrudim cu această familie. N-aş putea spune că duce la poetul Sonetelor închipuite ale lui W. Shakespeare.

-A.G.: Lumea bucureşteană de sânge gorjenesc se mai întâlnea, anual.

-V.D.D.: La Muzeul Satului din Bucureşti se organiza Ziua gorjenilor, însă mi-a fost jenă să merg. Nu ştiam dacă mă mai cunoştea cineva. M-am întors în Gorj, însă, acum 6 – 7 ani, practic din 2006.

-A.G.: Aşa cum îi stă bine…  boierului, aţi dat drumul la o afacere?

-V.D.D.: E prea mult spus. Era teren mult şi mi-am zis că e păcat de pământul acesta pe care l-a lucrat şi tata. Am organizat Ferma „Leuţa”, care produce legume şi răsaduri, mai nou. Nu şi-a dovedit, încă, eficienţa, dar eu sper, în continuare, ca împreună cu agronomul care e un om deosebit,  să facem o treabă bună.

-A.G.: Vă mulţumesc şi Doamne-ajută!

Conf. Univ. Dr. Liviu Neamțu, până de curând mâna dreaptă a rectorului – preşedinte de Senat Adrian Gorun, denunţă public, în interviul acordat Ziarului de Investigaţii GORJNEWS, derapajele manageriale succesive şi abuzurile de putere ale conducătorului din ultimii şapte ani al Universităţii “Constantin Brâncuşi”. Prorectorul demisionar Liviu Neamţu explică pe înţelesul tuturor de ce alegerea lui Adrian Gorun într-un al treilea mandat ilegal de rector va determina fie desfiinţarea instituţiei, fie înghiţirea acesteia de către Universitatea din Craiova.

“Al treilea mandat de rector, pentru Adrian Gorun, este ilegal”

- Cerasel Cuteanu: De ce v-ați dat demisia din funcția de prorector?
- Liviu Neamţu: Motivele țin de universitate și au apărut în martie – aprilie 2011, ca urmare a opiniilor hotărâte, argumentate, pe care le-am exprimat, în legătură cu schimbările ce ar fi trebuit făcute în baza noii Legi a Educației Naționale. Atunci, ca și acum, am susținut public instalarea unei conduceri de tip democratic, în ton cu această nouă lege. Problemele au apărut imediat cum am luat o poziție foarte clară în raport cu Rectorul Adrian Gorun, în interiorul comunității academice. La momentul respectiv m-am opus includerii în noua Cartă universitară (n.r. care joacă rol de constituție într-o universitate) a prevederii conform căreia un rector ce a avut două mandate mai poate candida pentru un al treilea. Ca atare, am solicitat public Senatului excluderea acestei prevederi ce contravenea Legii Educației. Menționând că Dl. Adrian Gorun avea o reprezentativitate justificată și evidentă, am sugerat că e mai bine să aibă în vedere Președinția Senatului, și nu un al treilea mandat de rector ilegal. Nimeni nu–l contrazice că și-a pus amprenta asupra instituției în ultimii 6-7 ani, însă, în momentul de față, pentru a respecta legea, ar fi fost mult mai bine dacă permitea unei persoane din eșalonul doi să acceadă la funcția executivă de rector – unul dintre prorectori, decani, prodecani, care au experiență executivă și care să fi făcut echipă cu Dl. Adrian Gorun.
- C.C: Ce a urmat?
- L.N: Presiuni asupra mea pentru a retrage aceste opinii! Nu am cedat, așa că acele modificări ale Cartei, pentru a intra în legalitate, au fost operate, motiv pentru care Ministerul Educației a avizat Carta. Pentru a respecta Legea Educației Naționale nr. 1/2011 era nevoie să oprim această atitudine conform căreia aceiași oameni rămân pe funcții la nesfârșit! Lucrurile s-au calmat până prin septembrie 2011, însă problema a rămas: nu s-a dorit o discuție deschisă pentru a alege, în mod democratic, o persoană care să-i continue D-lui Adrian Gorun proiectele. Intenționat, totul a fost menținut în ceață.

„Oameni reprezentativi sunt împiedicaţi să vorbească în U.C.B.”

- C.C: Cine credeți că este în spatele articolelor de presă defăimătoare la adresa familiei Dvs? Are conducerea U.C.B. vreo legătură cu acestea?
- L.N: Nu știu dacă este cineva din conducere implicat, cert este că, deși aceste articole continuă de ceva timp, nimeni din conducerea instituției nu a luat atitudine.
- C.C: Vi se pare întâmplător că toate persoanele înjurate acolo, au fost nominalizate de Adrian Gorun ca făcând parte din acel ”grup infracțional”, care, științific, civilizat, exprimă firav conceptul de opoziție?
- L.N: Am o veste proastă: opoziția este un gest de normalitate, ea trebuie să existe, deși i s-a refuzat dreptul de a face parte din Senatul universitar! Simplul fapt că oameni reprezentativi, care au ceva de spus și pot aduce o contribuție la dezvoltarea instituțională a U.C.B., sunt împiedicați să vorbească, nu face decât să le legitimeze și mai tare discursul…
- C.C: În afara faptului că a blocat orice formă de comunicare internă reală, ce alte erori manageriale ale Rectorului Adrian Gorun ați mai putea identifica?
- L.N: Nu aș zice erori, mai degrabă mici scăpări, care au fost pe parcursul anilor… Noi am fost o echipă foarte puternică; printre componenții ei, pe lângă Rectorul Adrian Gorun, au mai fost Prorectorul Olaru, Prorectorul Chirițescu, Prorectorul Neamțu, Prorectorul Cîrțînă, Prorectorul Cruceru, decani, prodecani etc. Toată lumea a muncit. Nu se poate spune, lucid, că doar o singură persoană a contribuit instituțional. Opiniile mele critice se referă nu la greșeli care să fi fost făcute, ci la erori care s-ar putea face de-aici înainte. Primele semne de întrebare mi le-am pus după ce am observat presiunile care s-au făcut cu ocazia procesului de alegeri pentru Senat; pentru mine, acel comportament a produs un declick, de aceea mi-am dat demisia, pentru a  protesta față de cum au fost tratați, boicotați, în campania de alegeri, oameni care au contribuit imens la dezvoltarea instituției, cu mulți ani înainte să se insereze Gorun în istoria Universității.

“Gorun a impus în Senat oameni care au, drept opinie, doar propria lor tăcere”

- C.C: Cum comentați diferența între voturile obținute de componenții actualei opoziții (28-35 voturi) și oamenii care au constituit ceea ce Rectorul Gorun numește ”echipa sa”, pe care a impus-o cu unanimitate în Senat – toți au primit între 90 -120 voturi…? Există tot mai multe elemente care converg înspre a susține că puterea executivă din U.C.B. a dirijat voturile prin presiuni, prin liste negre, puse în practică de decani, prodecani, șefi de departamente, la nivelul fiecărei componente. Așa s-a ajuns ca trei prorectori să ia în total mai puține voturi decât un preparator, complet necunoscut comunității academice…
- L.N: Am primit astfel de informații și eu, de aceea am solicitat retragerea candidaturii mele pentru Senat. Nu am date concrete, însă tind să cred că așa au stat lucrurile… Cred că o asemenea abordare a fost una dintre cele mai mari greșeli din istoria U.C.B.. Nedesfășurând un proces democratic, care să aducă în Senat cele mai reprezentative cadre, ci numai acei oameni care au, drept opinie, doar propria lor tăcere, Universitatea are enorm de pierdut! La ora actuală, în Senat, nu mai are cine să arunce idei în dezbatere, nu mai există competiție de idei, deci nici posibilitatea  progresului.

„Este normal să-l susţin pe Dl. Chiriţescu”

- C.C: S-au depus două candidaturi pentru funcția de rector; pe cine veți susține în proximele alegeri și de ce?
- L.N: Atât timp cât am oferit acordul D-lui Chirițescu, pentru a mă înscrie pe lista Domniei-Sale, este normal să-l susțin. Este o persoană mai tânără …
- C.C: V-a sunat cineva să vă ordone să faceți cerere de retragere de pe lista cu echipa managerială? Înțeleg că se poartă …
- L.N: Nu, n-am fost sunat, sunt îndeajuns de matur încât să iau decizii singur. Pe de altă parte, îl susțin și pe Rectorul Adrian Gorun, dar pentru poziția de Președinte al Senatului. Din nefericire, Dl. Gorun nu mai poate să dețină funcția de rector, este și o pierdere a noastră, însă asta e situația. Dânsul nu mai poate candida legal, deci va trebui să colaboreze cu niște poziții executive, pe care Universitatea și le va alege în continuare.

“Actualii comunicatori ai U.C.B. nu cred ceea ce sunt forţaţi să spună”

- C.C: Ați fost principalul comunicator al Universității până să vă dați demisia din funcția de prorector, după care ați dispărut brusc. În momentul de față, Rectorul Gorun pare atât de nefericit de oamenii care-l reprezintă în mass-media, încât sună ca să le dea ordine în direct … Cel mai recent astfel de caz a fost Dl. Prorector, Mihai Cruceru, în timpul unei emisiuni la Gorj TV. Cum comentați?
- L.N: Comunicator eficient poți fi, doar în măsura în care crezi în lucrurile pe care le comunici opiniei publice. E posibil ca anumiți colegi care comunică în legătură cu U.C.B. să nu mai creadă în ceea ce trebuie să spună public. Mai ales după cele întâmplate în ultimele 4-5 luni. Nu cred că e o problemă a incapacității lor de comunicare.
- C.C: Nu înțeleg – sugerați că cel pentru care colegii Dvs. comunică public și-a pierdut credibilitatea în ochii lor?
- L.N: Este dificil să comunici lucruri care pot să devină, la un moment dat, false.

„Dă, bă, 200 de milioane, să-mi iau televiziune”

- C.C: Oameni din interior ne-au sesizat că Rectorul Gorun a cerut decanilor cate 200 milioane, spunând că trebuie cumpărată o televiziune. Explicația pe care le-a dat-o a fost că e nevoie de acea televiziune pentru campania electorală, și nu neapărat pentru a avea o televiziune a Universității…
- L.N: Cred că nu era necesară o televiziune aservită instituției … Instituțiile de presă credibile sunt acelea care au libertatea de a spune ceea ce gândesc, indiferent dacă este bine sau rău. Universitatea nu trebuie să cumpere instituții de presă unde i se sesizează public erorile, ci trebuie să reia temele și să le dezbată în interior, pentru a le remedia. La ora actuală, acea televiziune, și dacă-l laudă non-stop pe Adrian Gorun, nu –l poate ajuta în vreun fel.
- C.C: Oricum, pentru a fi clari, din informațiile primite de noi la redacție, demersul de achiziționare a acelei televiziuni este unul al persoanei fizice Adrian Gorun, și nu al U.C.B.
- L.N: Domnia – Sa știe ce avantaje va avea, dacă este o tranzacție în interesul privat al D-lui Gorun.

- C.C: Cum vedeţi Dvs. Universitatea în comunitatea locală? Trebuie să fie o instituție închisă, impulsivă, revanșardă?
- L.N: Universitatea este a comunității academice, dar și a comunității locale. Trebuie spus că din comunitatea academică fac parte oameni care au avut contribuții de la vârste fragede – 20-23 de ani, când s-au pus temeliile acestei instituții. Aceștia au muncit pentru ca să rămână ceva în urmă și instituția a evoluat în ultimii 19 ani.

“U.C.B., în criză de echilibru”

- C.C: Și totuși, la ora actuală, la nivel de comunicare publică, vedem manifestări ale unei conduceri ce uzează de invectivă violentă, de amenințări la adresa colegilor, anatemizați public drept ”infractori”, cu un discurs public ce s-ar putea interpreta că înmagazinează puternice dezechilibre emoționale…
- L.N: Se poate spune că, în interiorul Universității, în ultimul timp nu mai există …
- C.C: Discernământ…?
- L.N: Nu! Nu discernământ, nu mai există echilibru!
- C.C: Îmi place termenul Dvs., sună mai bine, oricum eu am senzația că mă uit la desene animate, când observ, din exterior, frecventele derapaje la nivel de management!
- L.N: Mă rog … Am fost unul dintre persoanele care au militat pentru echilibru în U.C.B., iar când situația a devenit tensionată, am căutat soluții pentru a o detensiona. Nu neg că au existat situații când s-au ales soluții radicale, pe care le-am expus în interiorul comunității academice, după care s-a revenit și au fost corectate.
- C.C: În ce direcții credeți că ar trebui să acționeze viitorul rector?
- L.N: În primul rând, viitorul rector va trebui să deschidă instituția către comunitate. U.C.B. este a municipiului și a județului… În acest sens, Consiliul Județean și Primăria trebuie să fie participanți activi în dezvoltarea instituției, așa se procedează în Vest … Finanțările nu trebuie să vină doar de la Ministerul Educației; de exemplu, în Canada, comunitatea locală susține universitățile mai puternic decât ministerul de resort. Întâmplător, am studiat cazul Universității British Columbia din Vancouver. În acest sens, viitorul rector va trebui să acționeze mai degrabă ca un manager, un rol puțin diferit față de cel al rectorului clasic. Conform noii legi, Rectorul nu creează viziuni, ci aleargă după finanțări pentru a le susține.
- C.C: Vă temeți de un eventual audit intern după alegeri? A făcut inginerii financiare conducerea U.C.B. în perioada în care erați prorector? Există probleme cu anumite licitații?
- L.N: Mie, personal, nu mi-e teamă. Pentru perioada cât am fost în funcție, nu mă tem de niciun audit intern, nu aș fi acceptat nereguli. Mai mult, cred că ar fi binevenit un audit pentru a se elimina suspiciunile din ultima perioadă. Totuși, e necesar, dat fiind că vom avea un nou rector, să existe un audit care să evalueze, în amănunt, activitățile de până acum. Va fi un nou început, doar așa se poate începe un nou drum!

- C.C: Fiind plenar susținut de studenți, colegi, și toată suflarea din Tg-Jiu, Adrian Gorun s-a simțit obligat să candideze pentru al treilea mandat de rector. Încercați un scenariu în care Gorun va câștiga alegerile? Ce va urma?
- L.N: Legea Educației Naționale vorbește despre responsabilitatea instituțională. Validarea candidaturii lui Adrian Gorun ar fi un act de iresponsabilitate al comunității academice. Legea nu cere unui candidat să fie responsabil și să nu-și depună candidatura, ci cere Senatului și comisiei de specialitate, care validează candidaturile, să acționeze responsabil. Conform legii, aceste foruri răspund pentru deciziile lor. În condițiile legii, candidatura D-lui Adrian Gorun este o candidatură ce nu poate fi validată.

“Dacă este ales Gorun ca rector, U.C.B. nu va mai exista sau va fi absorbită de Universitatea din Craiova”

- C.C: În Senat, A. Gorun are unanimitate, pe Președintele Comisiei îl sperie cu un simplu telefon, deci Rectorul Gorun va fi validat să candideze, chiar și împotriva legii… Ce va urma?
- L.N: Am încredere că aceste foruri vor respecta legea! Nu cred că membrii acestora pot să riște astfel viitorul instituției! Încercând un scenariu, dacă-i va fi validată candidatura și Dl. Gorun ar fi ales rector, s-ar încălca Legea Educației, care prevede că instituțiile care nu dovedesc responsabilitate și încalcă legea, sunt pasibile de sancțiuni și riscă să intre în blocaj instituțional. Evident că, așa cum Ministerul a respins Carta inițială, în care se încerca forțarea notei și permiterea candidaturii pentru un al treilea mandat, în cazul unui candidat ce va fi fost rector timp de două mandate deja, la fel nu am nicio îndoiala că acum nu-l va valida pe Adrian Gorun pentru încă un mandat de rector, dacă va câștiga alegerile din 13 februarie!
- C.C: Urmările?
- L.N: Ca instituție, suntem pasibili de a intra în Consiliul de Etică și Management Universitar, unde sancțiunile pot începe de la demiterea rectorului, ar continua cu încetarea finanțării și cu faptul că, nereglementând situația până în mai-iunie, nu am respecta calendarul Ministerului, în ceea ce privește locurile finanțate de la bugetul de stat pentru admiterea din vară, ceea ce poate duce chiar la o posibilă reorganizare instituțională. Rezultatul ar fi că am putea fi forțați să acceptăm să fim absorbiți de către o universitate mai mare, cum este Craiova, lucru inacceptabil pentru comunitatea academică din Tg-Jiu.
- C.C: Deci, dacă Adrian Gorun este validat candidat pentru funcția de rector de Comisia de specialitate, apoi de Senat, și câștigă alegerile, iar Senatul refuză să aplice legea și-l confirmă rector, care este cel mai negru scenariu?
- L.N: Dacă toate aceste condiții enumerate se vor îndeplini, totuși, chiar dacă e să nu am încredere într-o decizie responsabilă a Comisiei și a Senatului, eu mă bazez, finalmente, pe cei 160-170 de oameni din comunitatea academică  – sunt convins că vor vota responsabil și nu vom ajunge acolo. Altfel, cel mai negru scenariu poate fi ca, în octombrie 2012, Univ. ”Constantin Brâncuși” să nu mai existe. Sau poate fi absorbită de Universitatea din Craiova, deci nu fuziune, ci reorganizare instituțională. Absorbția înseamnă desființarea anumitor specializări de aici, Craiova va prelua anumite specializări, studenți, ș.a.m.d.

- C.C: Deci votanții din 13 februarie, dacă nu vor gândi responsabil, riscă să ajungă șomeri în toamnă…
- L.N: Cred că da! Am căutat să fiu mereu responsabil, inclusiv în relația instituțională cu Rectorul A. Gorun. I-am transmis, din mai 2011, D-lui Adrian Gorun, că îl văd în poziția de Președinte al Senatului și că ar fi fost înțelept să lase oameni mai tineri decât el să candideze la funcția de rector. Nu mă refeream la mine, la momentul respectiv i-am sugerat oameni precum Dl. Chirițescu, Dl. Cîrțînă, Dl. Bojincă, Dl. Cruceru …

- C.C: Dl. Gorun activează și la Universitatea din Craiova, în calitate de coordonator de doctorat, deci nu va avea probleme cu slujba…
- L.N: Da, dânsului îi este mai ușor, în acest scenariu întunecat!

„Toate deciziile Consiliului de Administraţie, semnate de Adrian Gorun, sunt nule”

- C.C: Comparați, pe scurt, candidații Dorel Chirițescu și Adrian Gorun…
- L.N: Cu cine să încep?
- C.C: Cu cine e normal: cu Dl. Gorun!
- L.N: Este normal! Este o persoană care, și ca vârstă și ca experiență managerială, poate este îndreptățit să candideze. Dânsul a făcut ce trebuie pentru instituție acum 7 ani. Experiența Domniei-sale era bine să și-o manifeste, în continuare, decent, ca Președinte de Senat. Este o persoană organizată, dar care pune prea multă presiune în procesele instituționale. De multe ori încearcă să ia singur decizii.
De cealaltă parte, Dl. Chirițescu este o persoană cu multă experiență, de asemenea a fost rector interimar și, mai multe mandate, prorector. Cunoaște și partea academică și partea financiară. În momentul de față, îl cred mult mai echilibrat – echilibrul este avantajul imens al D-lui Chirițescu în raport cu Rectorul Gorun. O altă calitate este capacitatea de comunicare cu toate părțile implicate în procesul decizional. Pentru perioada următoare, atuurile D-lui Chirițescu sunt mult mai necesare decât ce poate aduce Dl. Gorun. S-a depășit faza în care U.C.B. era în picaj, de aceea e nejustificată atitudinea pe care o transmite acum instituția – de încrâncenare, ce mimează o stare de necesitate. Criza a trecut, îi mulțumim, metodele de atunci ale Domniei-sale, transferate în prezent sau într-un eventual viitor, nu mai sunt de actualitate.

- C.C: Cine este în momentul de față rector și cine este președinte al Senatului?
- L.N: Vă exprim opiniile mele, pe care mi-aș fi dorit să le pot exprima în cadrul Senatului, dar din păcate, forțele ”obscure” din mediul academic nu mi-au permis acest lucru: în momentul de față, suntem într-o situație de incompatibilitate. La distanță de 60 de zile de la alegerile pentru Senat, Dl. Gorun funcționează ca Președinte al Senatului, dar și-a menținut și funcția de Rector. Pe cale de consecință, toate deciziile Consiliului de Administrație, semnate de Domnia-Sa, cred, vor fi puse sub semnul întrebării, dat fiind că este și Președinte al Senatului.

- C.C: Revin cu o întrebare precisă, legată de alegerile penibile de la Senat; ați înregistrat o cerere ca să fiți retras de pe lista de candidați și nu s-a ținut cont de aceasta. Mă bazez pe o informație oferită de bunul meu prieten, Vasile Purec – el a fost chemat de Dl. Gorun după masacrul ”imaculat” de la alegerile pentru Senat și i s-a spus, textual, că ar fi fost necesar să îl viziteze la rectorat să ceară voie să candideze, și ar fi intrat în Senat … Pe Dvs. nu v-a chemat Gorun să vă reproșeze același lucru?
- L.N: Nu! Nici nu cred că ar îndrăzni Rectorul Adrian Gorun să mi se adreseze în acest fel! Colaborarea noastră s-a bazat pe respect reciproc întotdeauna, deci o asemenea abordare este exclusă. Pe viitor, eu văd respect între comunitatea academică și Rector, nu frică sau înjosire!

- C.C: Mai aveți consorțiu cu Babeș-Bolyai? Gorun susține că nu! Pe ce cale a comunicat Marga ieșirea din consorțiu?
- L.N: Nu există un act oficial care să ateste că acel consorțiu este dizolvat. Există un protocol înregistrat notarial, care eu cred că este încă în vigoare. Sincer, nici eu nu știu, având în vedere faptul că, de la alegerea noului Senat, hotărârile de Senat nu mai sunt publice, ceea ce este, iarăși, o mare eroare. La ora actuală, 90% din comunitatea academică nu are niciun fel de idee în legătură cu mersul instituției. Dincolo de încălcarea principiului transparenței publice, comunitatea academică are de suferit, fiind ținută în întuneric, în ignoranță.

Vineri, 3 februarie

Ora 18:00, handbal masculin, Liga Națională
Sala Sporturilor, Târgu Jiu

Energia Pandurii Târgu Jiu – Știința Dedeman Bacău

Sâmbătă, 4 februarie

Ora 19:00, baschet masculin, Divizia A
Sala Sporturilor, Târgu Jiu

Energia Rovinari – CSU Atlassib Sibiu

Duminică , 5 februarie

Ora 15:00, fotbal, meci amical
Antalya

Pandurii Târgu Jiu – FK Zeta (Muntenegru)

Televizare: Digi Sport

Miercuri, 8 februarie

Ora 11:00, handbal masculin, Liga Națională
Sala „Constantin Jude”, Timișoara

Poli Municipal Timișoara – Energia Pandurii Târgu Jiu

Ora 14:00, fotbal, meci amical
Antalya

Pandurii Târgu Jiu – Novi Pazar (Serbia)

Televizare: Digi Sport

*HORA UNIRII S-A JUCAT… PE FUGA DE LA TÂRGU-JIU - Marţi, 24 ianuarie a.c., în Piaţa Revoluţiei din municipiul Târgu-Jiu s-au desfăşurat manifestări dedicate sărbătoririi Zilei Unirii Moldovei cu Ţara Românească, act de voinţă populară din 1859. Orele matinale i-au luat prin surprindere pe locuitorii municipiului, fiind vizibile şi din… satelit strategicile modificări pricinuite, cu siguranţă, de protestele cetăţenilor vis-a-vis de situaţia economică şi politică a ţării. GORJNEWS nu este surprins de schimbările ad-hoc ale obiceiului organizării manifestării, tocmai pentru marginalizarea unor replici cetăţeneşti lipsite de pupături. Şi mai nedumerit se arată, observând, fără tăgadă, colportările instituţionale ale oficialităţilor cu mandat de la cetăţeni – Ion Călinoiu, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, şi Florin Cârciumaru, primarul municipiului Târgu-Jiu (ambii membri ai Partidului Social Democrat) – cu reprezentantul guvernului, numitul dr. Vasile Liviu Andrei (P.D.L.), prefectul judeţului Gorj. Reamintim faptul că acum un an, după-amiaza, pe înserat, s-au parcurs paşii tradiţionali unor aduceri aminte ale zbuciumatei istorii a românilor, rostindu-se, desigur, cuvinte pătimaşe, iar, în final, oficialităţile şi cetăţenii prinzându-se, fără grabă, de mână în istorica Horă. Nu lipsite de spectaculozitate, în anii trecuţi, au fost şi momentele retragerii cu torţe, simbolistică (ne)lipsită de importanţă, care, în 24 ianuarie 2012, bineînţeles, în proaspăta lumina a dimineţii, a fost… sărită, parcă de-un cangur importat de la antipozi.

De asemenea, cine a avut ochi să vadă, a observat că la manifestări a participat toată funcţionărimea de sex masculin din Palatul Administrativ, aşezată, de jur-împrejur, în cerc de protecţie. În fotografiile alăturate vă prezentăm, pentru comparaţie, aspecte ale manifestărilor desfăşurate în ultimii doi ani.

*SEMINAR METODIC – În ziua de 26 ianuarie, la Muzeul Judeţean „Alexandru Ştefulescu”, în organizarea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale,  cu sprijinul Consiliului Judeţean Gorj şi al Bibliotecii Judeţene „Christian Tell”, s-a desfăşurat un seminar metodic, la care au participat directori ai unor aşezăminte culturale  şi bibliotecari publici din judeţ. Şi cum localităţilor – din 70 au participat doar 48! – care au absentat ar trebui să li se pună câte un nume, noi le zicem… puturoase. Dintre acestea, 14 nu au catadicsit să propună minime acţiuni culturale care să se desfăşoare în 2012, iar oraşul Novaci, deşi cu o Casă de cultură spaţioasă, într-un stil arhitectonic ce îmbină tradiţionalul cu modernul, are însă un singur angajat: femeia de serviciu. Şi aceea, gândesc, din 1960, de la înfiinţare, când lăcaşului de cultură i s-a pus numele liderului comunist „Grigore Preoteasa”?! Ehei, ce putea vedea pe-acolo… dada: o formaţie de teatru, un taraf, o fanfară, un cor, din anul 1976 Ansamblul Folcloric “Nedeea”, având  repertoriu artistic păstoresc, pe plan local – expoziţii de artă! Concluzie blândă: S-o dus chiar şi primarul la stână, hălăuă-măă!

*ÎN CONTEXT – Din Calendarul pe 2012 al Pieţelor, Târgurilor şi Bâlciurilor aflăm că în oraşul Novaci trăiesc numeroşi şi talentaţi meşteri populari, dintre care amintim: Titel Zamfira şi Gheorghe Dăianu – sculptură în lemn, Maria Opriţescu – cusături, Gheorghe Ciortea şi Ion Dănescu – cojocărit, Maria Tudorache – ţesături, Marius Poenaru – sculptură în lemn, piatră, sticlă, Daciana Ungureanu – ceramică decorativă. Cine (nu) doreşte, să înţeleagă demersul nostru?

*”UN ACTOR – O POEZIE” – Este titlul culegerii întocmite de poetul – actor George Drăghescu şi tipărită  sub ISBN-ul Editurii „Măiastra”, în care, la o sută de actori „găsim revărsări sincere de trăirii scenice într-un flux confesional cuceritor” (Acad. Mihai Cimpoi). Redăm, nu întâmplător: „Elita luase loc la parter/ şi proştii sus, aproape de cer./ În lojă stătea o întâmplare cam abătută/ şi un năpraznic  destin în mare ţinută./ Un dezastru tare cât zece/ tot speră că totul va trece(…).” – Spectacol, de Emil Botta.

Întâmplător sau nu, liderii semnatari ai Scrisorii studenţilor gorjeni tocmai au primit de la Adrian Gorun burse de excelenţă…

Scrisoare Deschisă

Domnule Preşedinte al Uniunii Naţionale a Studenţilor din România (UNSR),

În calitatea dumneavoastră de lider al unei federaţii apolitice al cărei scop declarat este “reprezentarea intereselor socio-profesionale ale studenţilor din România”, ţinând cont că Liga Studenţilor din Universitatea “Constantin Brâncuşi” (LSUCB) din Târgu Jiu este afiliată la UNSR, prin prezenta scrisoare deschisă vă informez cu bună credinţă, în interes public, în legătură cu o serie de derapaje din ce în ce mai accentuate de la lege, normalitate şi democraţie, în curs de derulare în Universitatea “Constantin Brâncuşi”, acestea conturând un climat ostil intereselor de instruire, formare şi dezvoltare personală ale studenţilor.

Ca urmare a managementului implementat în ultimii ani la Universitatea “Constantin Brâncuşi”, această instituţie a ajuns în curs de desfiinţare, fapt certificat de ultimele evaluări.

Astfel, în 2011 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a evaluat universitatea gorjeană ca fiind în coada instituţiilor de învăţământ superior din România, cu optsprezece programe de studii în ultimele trei categorii şi cu un singur program de studii în prima categorie.

Tot în 2011, Alianţa pentru România Curată l-a nominalizat pe rectorul Universităţii “Constantin Brâncuşi”, Adrian Gorun, în “Lista neagră a mogulilor din universităţi”, din cauza numeroaselor probleme de integritate, certificate, de altfel, şi de Agenţia Naţională de Integritate.

În 2009, analizând transparenţa şi corectitudinea administrativă, corectitudinea academică, calitatea guvernanţei şi managementul financiar, Coaliţia pentru Universităţi Curate a plasat Universitatea “Constantin Brâncuşi” pe ultimul loc în Topul Integrităţii Universităţilor din România, acordându-i 0 (zero) stele.

Paradoxal, aflat acum la capătul a două mandate succesive de rector, ambele obţinute din postura de candidat unic, Adrian Gorun nu îşi asumă niciuna dintre gravele carenţe instituţionale şi manageriale care au adus universitatea gorjeană în pragul desfiinţării. Absolut toate le atribuie unor foşti şi actuali demnitari de la nivelul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, unor lideri politici şi unor cadre didactice ale Universităţii “Constantin Brâncuşi”, despre care rectorul clamează continuu că formează “un grup infracţional ce acţionează pentru destabilizarea instituţiei şi preluarea puterii”.

Aşadar, comportându-se, mai ales în ultimele luni, aidoma căpeteniei unei cetăţi aflate sub asediu, Adrian Gorun s-a aflat la originea unor demersuri reprobabile, ilegale şi descalificante pentru un rector al unei universităţi dintr-o ţară presupus liberă şi democratică.

Deşi instituţia Senatului universitar este independentă, prin natura ei, de instituţia rectorului, şi – mai mult – ar trebui să o controleze, după alegerea noului Senat al Universităţii “Constantin Brâncuşi”, Adrian Gorun a emis un comunicat oficial, postat şi pe site-ul instituţiei, în care, încă asediat, clama că echipa susţinută de către rector a câştigat în proporţie de 100 % Senatul. Apoi, ales şi Preşedinte al noului Senat, a secretizat şedinţele acestuia şi le-a condus, din postura ilegală şi imposibilă de rector şi de Preşedinte al Senatului, într-o manieră revanşardă faţă de aşa-numitul “grup infracţional”, dictând înfiinţarea de comisii de cercetare disciplinară, formularea de sesizări penale puerile către DNA şi atribuirea de sarcini care ar excede, în opinia sa, competenţele profesionale ale membrilor aşa-zisului “grup infracţional”. Simţindu-se, de asemenea, asediat şi de factori de conducere ai Prefecturii Gorj, Adrian Gorun a impus Senatului adoptarea şi înaintarea unui memoriu de protest adresat Primului-ministru şi Ministrului Administraţiei şi Internelor(!).

În dublul său mandat de rector, Adrian Gorun a compromis definitiv noţiunea de cercetare academică, acceptând contracte de cercetare pentru societăţi comerciale deţinute de viitori subordonaţi, semnate exact în perioada în care aceştia susţineau evaluările de angajare. La schimb, acele societăţi comerciale au primit contracte de lucrări de miliarde de lei vechi de la Universitatea “Constantin Brâncuşi”. Totodată, s-a insinuat ca specialist în echipele de cercetare aferente unor domenii tehnice cu care, prin formaţia sa profesională, nu are absolut nicio legătură.

De menţionat că în urma disponibilizărilor ilegale dispuse de Adrian Gorun, Universitatea “Constantin Brâncuşi” a plătit până în prezent despăgubiri în valoare de circa 7 miliarde lei vechi.

Deşi Ministrul Daniel Funeriu l-a înştiinţat în scris în decembrie 2011 că, având în vedere legile în vigoare, nu mai are dreptul să candideze pentru un nou mandat de rector, Adrian Gorun acţionează pentru a impune o nouă candidatură a sa – dacă e posibil, solitară, ca şi până acum – drept unica şansă de salvare a Universităţii “Constantin Brâncuşi”.

În acest context instituţional, la 24 ianuarie a.c., studentul Mihaela Ciorei, în calitate de preşedinte al LSUCB şi-a întrerupt vacanţa (nota bene – aici, studenţii sunt în vacanţă) pentru a semna o scrisoare deschisă elogioasă la adresa lui Adrian Gorun, în cuprinsul căreia îl imploră, în numele studenţilor universităţii, să candideze pentru un nou mandat de rector, în ciuda poziţiei ministerului de resort, în ciuda legilor în vigoare, în ciuda prestaţiei sale manageriale anterioare. În cuprinsul acelui document, Mihaela Ciorei care, de altfel, este şi vicepreşedinte al federaţiei dumneavoastră, susţine că “această Universitate a ajuns renumită şi s-a dezvoltat foarte mult datorită managementului dvs., capacităţii şi competenţei de care aţi dat dovadă.” De asemenea, specifică tranşant că studenţii nu rezonează cu “grupul infracţional” descoperit de Adrian Gorun: “vă mărturisim faptul că suntem alături de dvs. şi de echipa dvs. managerială.” După ce îl nominalizează drept “persoana cea mai indicată şi proeminentă pentru a conduce această universitate”, Ciorei sfârşeşte aşa: “rugămintea noastră, a studenţilor este aceea ca dvs. să candidați în continuare la funcţia de rector al acestui centru academic târgujian cu renume”.

În opinia mea, trebuie denunţată neîntârziat asocierea forţată a acestor tineri cu un manager de tip retrograd în mentalităţi şi acţiuni, care a adus Universitatea “Constantin Brâncuşi” în pragul colapsului, şi tentativa de legitimare a unui mod de a fi, de a gândi şi de a conduce specific lui Adrian Gorun prin transfer de credibilitate şi simpatie dinspre mişcarea studenţească înspre un personaj care, prin structură şi prestaţie personală, aparţine trecutului.

Demersul preşedintelui LSUCB e cu atât mai trist cu cât Mihaela Ciorei este şi membru al Senatului Universităţii, statut care-i permite să urmărească în direct prestaţiile comunistoide ale lui Adrian Gorun, de rector – preşedinte de Senat (postură unică în istoria instituţiilor de învăţământ superior).

Pentru că îmi place să cred în tineri şi în respectul lor de sine, sper că semnarea acelui comunicat nu are nicio legătură cu faptul că, recent, atât preşedintelui LSUCB, Mihaela Ciorei, cât şi prim-vicepreşedintelui Flavius Cristian Marcău li s-a acordat burse de excelenţă.

Domnule Preşedinte,

În încheiere vă rog să precizaţi public dacă vă asumaţi conţinutul Scrisorii Deschise emise de LSUCB, structură afiliată la federaţia dumneavoastră, prin vicepreşedintele UNSR, Mihaela Ciorei, şi dacă acel document reprezintă modul în care înţelegeţi să vă raportaţi structural şi strategic la prezentul şi viitorul învăţământului superior din România.

Lucrurile trainice şi durabile  se fac doar în curăţenie, cinste şi adevăr.

Directorul Ziarului de Investigaţii GORJNEWS,

Narcis Daju

Liderii Ligii Studenţilor din Universitatea “Constantin Brâncuşi” (LSUCB), Mihaela Ciorei şi Flavius Cristian Marcău, după ce au primit burse de excelenţă de la Adrian Gorun, rectorul – preşedinte de Senat al acestei universităţi, şi-au întrerupt vacanţa pentru a semna “cu stimă şi respect” un Omagiu prin care îl imploră pe Adrian Gorun să candideze ilegal pentru un al treilea mandat de rector.

“Domnule Rector,
Vă scriu aceste rânduri în urma celor ce s-au întâmplat în ultimul timp în Universitatea “Constantin Brâncuşi”. Aş dori să evidenţiez faptul că aceste atacuri aduse la adresa universităţii nu afectează numai cadrele didactice care se află în acest moment la conducere ci si pe noi, studenţii.

Spun asta, deoarece aceste atacuri, aceste vorbe urâte ne “lovesc” direct sau indirect. De aceea, consider că este de datoria noastră, a studenţilor din această universitate să ne spunem şi noi punctul de vedere, la ceea ce se întâmplă în acest mediu academic târgujian.

Vă adresez această scrisoare deschisă în numele studenţilor din Universitatea “Constantin Brâncuşi”, studenți pe care-i reprezint atât în Senatul universitar cât şi ca preşedinte de organizaţie studenţească. S-au întâmplat extrem de multe lucruri negative care duc la distrugerea imaginii pe plan naţional şi internaţional, imagine, pe care dvs, în ultimii ani aţi reuşit să o clădiţi. Aceasta Universitate a ajuns renumită şi s-a dezvoltat foarte mult datorită managementului dvs., capacităţii şi competenţei de care aţi dat dovadă.

Spun aceste lucruri, şi nu încerc să le înfrumuseţez, doar  datorită faptului că am participat la multe şedinţe, întâlniri, şi proiecte alături de dvs. și de echipa dvs. Managerială. Cel mai important lucru pe care îl enunţaţi deseori este “binele studentului”. Este extrem de important şi de lăudabil faptul că mereu, noi, studenţii suntem văzuţi şi apreciaţi de dvs. aşa cum trebuie. De asemenea, aş putea face o precizare, si anume că ceea ce dvs ne-aţi oferit şi cu ceea ce dvs ne-aţi sprijinit necontenit este un fapt elogios pentru că acestea nu se întâmplă în multe centre universitare. Precizez asta, în cunoştinţă de cauză, datorită faptului că am cunoscut studenți din alte centre universitare, iar la discuţiile avute cu aceştia erau plăcut impresionaţi de ceea ce se întâmplă în Universitatea “Constantin Brâncuşi” şi de sprijinul pe care ni-l oferiţi. Ar fi multe cuvinte lăudabile de spus la adresa dvs., dar studenţii pe care-i reprezint, le cunosc foarte bine şi vă sprijină.

De aceea, în numele studenţilor din universitatea Constantin Brâncuşi vă mărturisim faptul că suntem alături de dvs. şi de echipa dvs. managerială. De asemenea, rugămintea noastră, a studenţilor este aceea ca dvs. să candidați în continuare la funcţia de rector al acestui centru academic târgujian cu renume.

Din punctul nostru de vedere, considerăm că sunteţi persoana cea mai indicată şi proeminentă pentru a conduce această universitate. În concluzie doresc să vă mulţumesc în numele studenţilor pentru toate proiectele şi pentru tot ajutorul pe care ni l-aţi oferit de-a lungul timpului.

Cu stimă si respect,

Președinte LSUCB,

Mihaela Andreea Ciorei”

Omagiu

Tovarăşe Nicolae Ceauşescu,
Tovaraşă Elena Ceauşescu,
Vă mulţumim fierbinte
Din inimile nostre de copii
Că viaţa ni-i frumoasă;
Azi, ale patriei vlăstare,
Şi mâine, comunişti cu braţe de oţel,
Vom duce România mai departe,
Spre comunism -
Măreţul nostru ţel!

STENOGRAMA

Sedintei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.
din ziua de 27 iunie 1989

Am convocat aceasta sedinta, pentru ca la ordinea de zi a Plenarei Comitetului Central al P.C.R. este o problema, unde Comitetul Politic Executiv trebuie sa prezinte o propunere.
Are cuvantul tovarasul Manea Manescu.
Tov. Manea Manescu
Mult stimate si iubite tovarase Nicolae Ceausescu,
Mult stimata tovarasa Elena Ceausescu,
Stimati membri ai Comitetului Politic Executiv,
Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, care si-a inceput azi lucrarile, are la ordinea de zi, ca prim punct, masurile cu privire la convocarea celui de al XIV-lea Congres, la alegerea Comitetului Central si alegerea secretariatului general al partidului nostru.
In acest moment de insemnatate cardinala, pentru prezentul si viitorul tarii, va rog sa-mi ingaduiti, stimati tovarasi, sa fac propunerea, ce izvoraste din dragostea, respectul si recunostinta noastra, a membrilor Comitetului politic Executiv, a tuturor comunistilor, a clasei muncitoare, taranimii si intelectualitatii, a intregului popor, ca la Congresul al XIV-lea in functia suprema de secretar general al Partidului Comunist Roman, sa fie ales, ilustru ganditor si militant politic, care in cele sase decenii de continua si eroica activitate revolutionara, si-a dedicat intreaga viata, zi de zi, cauzei drepte a eliberarii sociale si nationale, a victoriei socialismului, a independentei si fericirii poporului roman, a colaborarii si pacii in lume, tovarasul Nicolae Ceausescu. (Aplauze puternice, indelungate).

Continuăm dezvăluirile referitoare la tăinuirea de către secretara Primăriei Târgu Jiu, Elena Ungureanu, a unor infracţiuni în legătură cu serviciul săvârşite de Ion Tudor, Şeful Poliţiei Locale Târgu Jiu.

În toamna anului trecut, la presiunea Sindicatului PROLEX şi a unei părţi a presei, Florin Cârciumaru a numit de ochii lumii o comisie de evaluare a activităţii lui Ion Tudor. Ca să fie sigur că şeful Poliţiei Locale e scos nevinovat, Cârciumaru a pus-o în fruntea comisiei pe Elena Ungureanu, secretara Primăriei Târgu Jiu, care l-a întovărăşit în multe alte ilegalităţi şi matrapazlâcuri.

Deşi la dosarul acelei cercetări sunt probe care-l obligau pe Cârciumaru să-l demită imediat pe Tudor şi să sesizeze Parchetul, tot mormanul de rahat a fost acoperit de Elena Ungurean cu filele unui aşa-zis raport de control care sfidează realitatea, bunul simţ şi legea.

În august 2010, Papuc Iacob Viorel era angajat al Poliţiei Locale Târgu Jiu şi membru al Sindicatului PRO LEX, neagreat de Ion Tudor. De săptămâni în şir, îi solicita şefului său o adeverinţă de salariat necesară pentru a accesa un credit. Tudor, nu şi nu.

În continuare, redăm din raportul pe care Papuc i l-a înmânat tăinuitoarei de infracţiuni Elena Ungureanu: “(…) în timp ce îmi desfăşuram serviciul de patrulare auto am avut o convorbire telefonică cu dl. director executiv al Poliţiei Locale Târgu Jiu, Tudor Ion spunându-mi că sunt aşteptat la dânsul în birou. (…) Acolo acesta m-a întrebat dacă mai am nevoie de adeverinţa de salariat pe care o solicitasem mai de mult (…). I-am răspuns că am foarte mare nevoie de această adeverinţă şi doresc a mi-o elibera cât mai repede posibil. Dl. Tudor Ion mi-a răspuns că dacă vreau eliberarea cât mai rapidă a acelei adeverinţe, tot ce trebuie să fac este să fac cererea de retragere din rândul organizaţiei SNPV PRO LEX. Văzând că nu există o altă soluţie am acceptat propunerea d-lui Tudor Ion, formulând cerere de retragere în faţa şi în biroul acestuia, cererea de retragere fiind trimisă imediat către SNPV PRO LEX de pe faxul din biroul dânsului.

După ce am ieşit din biroul d-lui director Tudor Ion, am primit adeverinţa solicitată, după care eu l-am sunat pe preşedintele grupei sindicale, Chiriţoiu Aurelian Cosmin, şi i-am relatat toate cele întâmplate şi am solicitat o nouă înscriere (adeziune) în rândurile sindicatului PRO LEX, cu aceeaşi dată cu care am formulat cererea de retragere, respectiv 18.08.2010.

Precizez că în situaţia mea au fost mai mulţi colegi care au fost chemaţi în biroul directorului executiv Tudor Ion, forţându-i pe aceştia să se retragă astfel. ”

Poliţistul local îşi încheie astfel petiţia: “Faţă de cele raportate, rog analizaţi şi dispuneţi conform legii”. Nici pomeneală, Elena Ungureanu şi Florin Cârciumaru au dispus nu conform legii, ci potrivit intereselor lor de conservare şi propăşire pe cele mai înalte culmi a găştii penale din Primăria Târgu Jiu.

După ce GORJNEWS face publice aceste dovezi imbatabile, primarul Cârciumaru ar trebui să numească imediat o nouă comisie de verificare “pe bune” a nenumăratelor fapte incredibile petrecute la Poliţia Locală Târgu Jiu şi dezvăluite cu probe de presă. Din păcate, Cârciumaru e interesat să păstreze în fruntea Poliţiei Locale o slugă care să repete practicile ilegale din timpul ultimei campanii electorale. Un argument solid în acest sens este şi refuzul lui Ion Tudor de a-şi inscripţiona conform legii, toate maşinile din dotare cu însemnele Poliţiei Locale. Ce nevoie are acest securist scăpătat de folii pe geamurile autovehiculelor şi de ce nu scrie mare, pe ele, Poliţia Locală, e uşor de înţeles.

În momentul de faţă, Ion Tudor este cercetat penal pentru faptele enumerate mai sus. În mod normal, procurorii ar trebui să-şi îndrepte atenţia şi spre cei care-i muşamalizează şi îi tăinuiesc ilegalităţile.