Primăria comunei Logreşti are popriri pe conturi şi anual trebuie să verse câteva sute de milioane de lei în buzunarele unui executor judecătoresc, din cauza unei indiferenţe crase sau, de ce nu, din cauza incompetenţei. Mai grav este că banii sunt plătiţi pentru 3 kilometri de drum executat prost, pe alocuri, tot din cauza administraţiei locale, care a acceptat să deconteze lucrări executate atunci când ningea. Şi mai grav este că au existat bani pentru plata lucrărilor, într-un fond constituit în bugetul Primăriei Logreşti însă, din neglijenţă sau rea voinţă, fondurile nu au fost achitate vreme de doi ani. Un control al Curţii de Conturi Gorj făcut în 2011 a scos la iveală că bugetul primăriei a fost prejudiciat cu 180.000 de lei.

Povestea drumului de 3 kilometri care a băgat Primăria Logreşti în datorii a început pe vremea fostei administraţii, în anul 2006, pe când actualul primar, Ion S. Băluţă, era doar consilier local şi doar ridica mâna atunci când se punea întrebarea „Cine este pentru?”. Primăria Logreşti a contractat execuţia drumului care face legătura între satele Târgu Logreşti şi Bustichin, la o valoare de 1.961.702,14 lei. Firma desemnată câştigătoare a fost Ancorad Oltenia SA Craiova, devenită, ulterior, Colas Drumuri SRL Craiova. Perioada în care contractul trebuia onorat a fost de patru luni, firma executând lucrările în plină iarnă, respectiv decembrie 2006 şi în lunile februarie, martie şi mai 2007, valoarea acestora fiind de 1.774.205,4 lei. Problema a apărut însă la plata acestor lucrări, ceea ce a generat, de fapt, şi prejudiciul de 1,8 miliarde de lei vechi la Primăria Logreşti.

124.011,81 lei ţinuţi, inutil şi nejustificat, doi ani în conturi

Curtea de Conturi Gorj a făcut, în perioada 16.05-27.06.2011, un control la Primăria Logreşti. Printre multe alte nereguli, gen acordarea ilegală de sporuri, despre care vom detalia în ediţiile viitoare, s-a descoperit şi o gaură în buget. Din verificările inspectorilor de la Curtea de Conturi s-a constatat că la nivelul Primăriei Logreşti a fost constituit un fond „Disponibil pentru fondul de finanţare a programului privind pietruirea, reabilitarea modernizarea şi/sau asfaltarea drumurilor de interes local, aprobate prin HG 577”. În acest fond erau 776.721,81 lei din care, în anul 2007, anul ultimei plăţi efectuate către Colas Drumuri SRL Craiova (fostă Ancorad SRL), au fost achitaţi 652.710 lei, rămânând în cont un sold de 124.011,81 lei. Banii aceştia au fost ţinuţi în cont până la data de 24.03.2009, când, în final, sunt plătiţi firmei constructoare. Întrebat de ce a ţinut atât de mult banii în cont, primarul Ion S. Băluţă a ridicat din umeri în faţa inspectorilor de la Curtea de Conturi.

Pentru că n-a vrut Băluţă…

În urma controlului s-a constatat că din cauza faptului că banii au fost ţinuţi inutil şi nejustificat în contul Primăriei Logreşti, vreme de doi ani de zile, au fost generate penalităţi în cuantum de 191.298,89 lei, sumă pentru care firma Colas Drumuri SRL Craiova depune acţiune în instanţă, pune poprire pe conturile Primăriei Logreşti şi obligă administraţia la plată.

Constatarea celor doi inspectori de la Curtea de Conturi este sumbră: 180.000 de lei prejudiciu la bugetul Primăriei, generată de nerespectarea clauzelor contractuale de către investitor, adică de primarul Ion S. Băluţă, în calitate de ordonator principal de credite, care, nejustificat, a ţinut blocaţi în conturi 124.011,81 lei. Şi asta în condiţiile în care banii aveau o singură destinaţie: plata lucrărilor executate pe acel drum. Asta denotă fie dezinteres, fie rea voinţă din partea lui Băluţă. Mai mult, acesta nu s-a deranjat nici măcar să anunţe constructorul că nu dispune de fondurile necesare, astfel încât lucrările să fie sistate până la alocarea banilor. Nici nu avea cum, pentru că ar fi minţit cu neruşinare, având în vedere că avea banii în cont.

De altfel, acestea au fost şi motivele pe care instanţa de judecată le-a luat în calcul atunci când a emis, în 26 noiembrie 2008, sentinţa nr. 2350 în favoarea firmei Colas Drumuri SRL, prin care s-a pus poprire pe conturile Primăriei Logreşti.

Drum prost şi încă nefinalizat

Cel mai grav este faptul că aceste penalităţi sunt plătite pentru o lucrare executată prost şi, culmea, încă nefinalizată. Este făcută prost pentru că fosta conducere şi-a dat girul ca anumite părţi din lucrare, respectiv cinci podeţe, să fie executate atunci când ningea (!), lucru constatat, culmea, chiar de către constructor. Prin Notificarea 15/10.01.2007, Colas Drumuri SRL anunţă că vrea să sisteze lucrările în perioada 10 ianuarie-15 martie 2007 din cauza condiţiilor meteo nefavorabile. Din inspecţia documentelor puse la dispoziţia echipei de audit a Camerei de Conturi, s-a cosntatat că, de fapt, în perioada aceasta au fost efectuate lucrări, respectiv cele cinci podeţe, drept pentru care s-au şi deteriorat, aşa cum au descoperit inspectorii la vizita în teren.

Cu șapte luni în urmă, la Roșiuța, un șofer a pierdut controlul volanului, a intrat pe contrasens și a ajuns pe trotuarul din sensul opus de mers, unde a izbit două fetițe. Sora cea mare a luat-o în brațe instantaneu pe cea mică, de numai trei ani, dar a fost în zadar. Micuța a murit pe loc, iar cealaltă trăiește un calvar, suferind până în prezent vreo cinci operații chirurgicale.

Blestemul abătut asupra acestei familii n-a fost de-ajuns, statul, prin instituțiile lui, străduindu-se din răsputeri să le completeze infernul. Adică medici din Târgu Jiu care le operează fetița rămasă în viață, deși potrivit specialiștilor din București, care o tratează acum, era suficientă o simplă atelă pentru îndreptarea piciorului. Tot medici din Târgu Jiu au încercat s-o externeze pe fetiță la doar câteva zile de la operație, familia având indicii că s-a dorit să-și ia copilul nevindecat acasă pentru ca agresorul să scape basma curată, fără multe zile de îngrijiri medicale. O greșeală medicală se repară greu, de aceea copilul a îndurat până acum cinci operații și mai urmează și altele.

Polițiștii și procurorii au atacat cercetarea accidentului cu viteza melcului. De aceea, la șapte luni de când micuța de trei ani a intrat în pământ, încă nu s-a desfășurat nici măcar prima expertiză.

Reproducem alăturat scrisoarea primită de GORJNEWS de la mama celor două fetițe, cu precizarea că vom monitoriza îndeaproape acest caz.

“Subsemnata Albici Violeta-Laura, în calitate de mamă a fetelor de 3 ani respectiv 12 ani implicate în accidentul din data de 16 octombrie 2011 din Roșiuța, Motru, declar că în jurul orelor , fetele mele au plecat spre vărul soțului, acestea mergeau pe lângă partea carosabilă stângă la cca 1m iar Cătuțoiu Tudor șofer al mașinii implicate în accident venind din partea dreaptă a intrat pe contrasens, ieșind de pe carosabil a accidentat fetele care au fost prinse între mașina sa și o altă mașină care staționa (în afara părții carosabile stânga). În urma impactului, fiica cea mică, Alexandra-Iuliana, aflată în brațele celeilalte fiice a fost smulsă și lovită de parbrizul mașinii D-lui Cătuțoiu și de acolo a ricoșat prin halânga aflată în locul accidentului și a decedat pe loc.

Fata cea mare, Gabriela-Mariana, prinsă cu piciorul stâng între cele două mașini a fost transportată la spitalul din Motru, după care a fost dusă la spitalul județean Tudor Vladimirescu din Târgu-Jiu, unde a fost operată de către domnul doctor Stăniloiu Sorin, în data de 18 octombrie 2011. La 3 zile de la intervenție, doctorul a vrut să o externeze, deși aceasta nu era bine, din pricina insistențelor domnului Cătuțoiu, pentru ca fiica mea să nu aibă multe zile de spitalizare.

După luni de drumuri la spital pentru controale la care ne spunea că totul e bine, dar nu era, am decis să merg să mai cer și alte păreri, moment în care domnul Cătuțoiu a început să mă amenințe că are pile și nu va păți nimic.

Am plecat la Craiova la sfârșitul lunii Ianuarie, anul curent, unde fata mea a suferit două operații consecutive, fără niciun rezultat. În data de 29.03.2012, am fost transferate la București la spitalul Marie Curie (Budimex), la domnul Doctor Burnei, unde a suferit o intervenție chirurgicală și urmează o altă intervenție.

În tot acest timp, Domnul Cătuțoiu m-a jignit, făcându-mă mamă denaturată, pentru că am mers cu fiica mea la alte spitale. Printre relațiile acestuia se află domnul procuror de la Tribunalul Gorj care este văr cu doamna Cătuțoiu, dar și cuscra acestora care este în parlament.

Domnul Cătuțoiu a sunat de nenumărate ori la Craiova, dându-se drept soțul meu, pentru a presiona situația.

În data de 18 mai 2012, în jurul orelor  va avea loc o nouă expertiză la locul accidentului, în urma căreia domnul Cătuțoiu este convins că va ieși basma curată, datorită relațiilor pe care le are. Din această pricină vă rog să participați la această expertiză pentru a nu se mai mușamaliza iar totul.”

Despre lumea în care trăim şi murim, cu poetul Emilian Mirea

Născut în 1964, poet, prozator, jurnalist; cărţi apărute: De vorbă cu Dumnezeu, poeme, 1996; Vârsta Christică, poeme, 1998; Omul care îţi schimbă viaţa, parapsihologie, 2001; Autoportret, poeme, 2008; Avatar, poeme, 2011; Virtuozitate, poeme, 2012; Poemele Morţii, poeme, 2012; Despre lumea în care trăim şi murim, parapsihologie (carte-dialog cu regretatul scriitor şi parapsiholog Ion Ţugui); repere critice: cronici în revistele Contemporanul (Radu Cârneci), România literară (Nicolae Manolescu), Steaua (Florian Lazăr), Prefaţă la volumul Vârsta Christică (Ion Ţugui), Convorbiri literare (Daniel Dimitriu), Luceafărul (Horia Gârbea); membru al Uniunii Scriitorilor din România. Poezia lui Emilian Mirea este una de odaie – (cu)venire din miresmele primordiale. Şi mi se face frig şi mi se dă cu spaimă! (A.G.)

Existăm dintotdeauna, în miliarde şi miliarde de forme

-Alex Gregora: Bine te-am regăsit, prietene-poet Emilian Mirea. Luându-mă după una din cărţile tale – “DESPRE LUMEA ÎN CARE TRĂIM ŞI MURIM” – dialog cu regretatul scriitor şi parapsiholog Ion Ţugui, apărută în 2012, aş dori să-mi spui unde şi când a început lumea aceasta, în care, cu toţii, trăim şi murim?

-Emilian Mirea: Cred că această lume, în care trăim şi murim, a început încă de la explozia primară a Universului. Cu alte cuvinte, sunt de părere ca existăm dintotdeauna, în miliarde şi miliarde de forme, încă de la începuturile Universului, dar nu suntem suficient de maturi spiritual  să conştientizăm această realitate.

- A.G.: Am aflat dintr-un poem, din cea de-a treia ta carte: “până la adolescenţă am trăit ca un sălbatic/ printre dealurile şi pădurile unei comune din Gorj/ printre cârduri de gâşte şi mici păstori (…)”. Te rog să oferi mai multe amănunte.

- E.M. : După mamă, sunt gorjean şi mă bucur că s-a întâmplat să fie aşa. Am spus, de multe ori, că, fără vacanţele din copilărie, petrecute în Gorj, în satul Păişani, comuna Stoina, aş fi fost, sufleteşte, mult mai sărac. Când mergeam la bunica mea la ţară – şi făceam asta încă din prima zi de vacanţă, mă simţeam liber, fără constrângeri. Îmi plăcea să merg cu gâştele la (râul) Amaradia, mă scăldam, printre nisipariţe – erau nişte peştişori mici care se ascundeau în nisip şi care te mai şi ciupeau dacă intrai peste arealul lor (nici nu ştiu dacă mai există, pentru că poluarea, de când s-au instalat sonde de extracţie a petrolului acolo, a distrus şi acest colţ de rai), gâştele păşteau şi se bălăceau în apă, iar mie îmi plăcea mult să le văd cum se bucură de apă şi de libertate. Aveam, totdeauna, la mine o carte, pe care o citeam la umbra arinilor, în timp ce, pe lângă mine, prin iarbă, foşgăiau guşterii şi şopârlele… Nostalgia acestor vremuri mă face, de multe ori, să lăcrimez.

La Păişani mă întrebam cine sunt, de unde am venit şi încotro merg

- A.G.: Să nu-mi spui că şi tu ai avut sentimentul că acolo, în satul copilăriei, era centrul pământului!?

- E.M.: Mă simţeam atât de bine acolo încât aş fi vrut să pot rămâne definitiv, dar mă chemau, înapoi, la Craiova, şcoala şi alte cele… Nu m-am gândit că Păişaniul copilăriei mele ar fi centrul pământului, dar, de multe ori, priveam cerul de acolo, care, parcă, era diferit de cel din oraş, şi mă întrebam cine sunt, de unde am venit şi încotro merg?… Acum, îmi dau seama că erau deja întrebări metafizice, destul de nefireşti pentru acea vârstă, dar uite că, încă de atunci, fiinţa “îmi făcea probleme“…

- A.G.: Şi când ai aflat că pământul este rotund?

- E.M.: Asta am aflat de la şcoală, dar niciodată nu am înţeles cum, dacă pământul e rotund, de ce nu-i doare capul pe cei din sud – din Australia, de pildă, pentru că stau, toată viaţa, cu capul în jos?… Cum de nu li se scurge sângele în cap?!…

Coloana are un fel de “tălmăcire“ a Karmei fiecăruia dintre noi

-A.G.: Spune-mi despre întâlnirea ta cu operele lui Brâncuşi. Când l-ai cunoscut şi cum l-ai cunoscut pe Brâncuşi?

- E.M.: L-am întâlnit pe Brâncuşi în Parcul Central din Târgu Jiu. Am stat îndelung în faţa Porţii Sărutului dar, cel mai mult, m-a atras liniştea pură de la Masa Tăcerii… După un timp de contemplare, m-am aşezat – vreau să spun că am avut curajul să mă aşez, pe unul din scaunele Mesei Tăcerii şi, atunci, parcă am intrat în transă… Masa Tăcerii are o magie a ei, cred că spiritul lui Brâncuşi stă mai mult pe acolo, pe scaunele lui de la Masa Tăcerii… Iar la Masa Tăcerii nu poţi decât să taci… Iar Coloana Infinitului – despre care am aflat că, la un moment dat, comuniştii au vrut să o doboare şi să o transforme în fier vechi, este nu numai o valoare mondială, ci şi un fel de “tălmăcire“ a Karmei fiecăruia dintre noi.

- A.G.: În ultima perioadă, culturnicii de la Gorj au aruncat cu beton amprentat, ca la Cernobîl(!), prin centrul oraşului. Este un kitsch general… Din acest marasm se speră că ne va salva includerea pe lista UNESCO a Ansamblului monumental Brâncuşi. Oare?

- E.M.: Şi Craiova este plină de astfel de kitsch-uri, mai ales în perioada asta de campanie electorală. Includerea pe lista UNESCO a Ansamblului monumental Brâncuşi nu poate fi decât benefică, dar asta nu ne va scăpa de stupizii noştri din administraţie care, oricând, ne mai pot surprinde cu ceva penibil sau de prost-gust…

- A.G.: Apropo, voi, la Craiova, v-aţi „tras” o autostradă prin centrul municipiului. O fi bine, o fi rău?

- E.M.: Este un haos general în Craiova de când cu lucrările la podul suspendat – eu nu înţeleg deloc de ce i se spune suspendat de vreme ce stă cu picioarele (pilonii) înfipţi adânc în pământ?! Poate că, având acest pod, Craiova va părea mai spectaculoasă şi vor apărea mai multe bancuri cu olteni…

Responsabilitatea de a proteja eternul reprezentat de Brâncuşi

- A.G.: Te rog să-mi răspunzi, deşi trăieşti în Craiova, şi la câteva întrebări made în GORJNEWS. Va ajunge, în următorii ani, Târgu-Jiul o casă bună pentru Ansamblul Monumental Brâncuşi? Va ajunge o cetate care să merite Capodopera Creatorului şi, de asemenea, să înceteze a o mai sufoca şi a se mai “dezvolta” împotriva ei?

- E.M.: Părerea mea este că oraşul Târgu Jiu – pe care-l cunosc destul de bine, pentru că, mai demult, aveam un unchi care locuia acolo şi la care mai veneam, din când în când, în vacanţe, a fost, dintotdeauna, o „casă bună” pentru Brâncuşi, dar este adevărat şi ce spui că, parcă, de la o vreme, modernizarea începe să sufoce operele lui Brâncuşi. Dar această responsabilitate, de a proteja eternul, reprezentat de Brâncuşi, le aparţine, în primul rând edililor oraşului, că doar de-aia vin, din patru în patru ani, cu mâinile întinse şi dansând din buric, ca stripteuzele, ca să le dăm votul…

Oamenii de cultură nu sunt atât de machiavelici…

- A.G.: Despre care dintre creatorii olteni contemporani se va mai vorbi în literatura română peste 50 de ani?

- E.M.: Despre Marin Sorescu se va mai vorbi, cu siguranţă, şi peste 50 de ani, poate şi despre I. D. Sârbu, şi, poate, şi despre mine, pentru că am destule cărţi prin biblioteci… Încerc să fiu subtil şi glumind, dar uite că nu prea reuşesc.

- A.G.: De ce nu se regăsesc oamenii de cultură printre politicienii din Oltenia?

- E.M.: Cred că o cauză ar fi aceea că oamenii de cultură nu sunt atât de machiavelici cum sunt politicienii. Am constatat că, de la Revoluţie încoace, în România a apărut această clasă numită „politicieni”. Sunt de părere că e greşit numită clasă, ar trebui numită specie şi trecută în manualul de biologie, să se studieze la şcoală, ca o specie care suferă, permanent, mutaţii şi de care, în general, ar trebui să ne ferim…

- A.G.: Vreau să cred că am realizat o discuţie de etapă. Îmi doresc să găsim, cât de repede, starea necesară pentru o urmare. Mulţumesc şi Doamne-ajută.

- E.M.: Îţi mulţumesc şi eu şi să ne revedem cu bine.

*FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE LITERATURĂ „TUDOR ARGHEZI” – Ediţia a XXXII-a se desfăşoară în perioada 17 – 20 mai 2012 la Târgu-Jiu şi Târgu Cărbuneşti, organizatori fiind Consiliul Judeţean, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România. Dintre invitaţi amintim pe: Mitzura Arghezi, Ana Blandiana, Paul Aretzu, Mircea Bârsilă, Bengt Berg, Gabriel Chifu, Dan Cristea, Lidjia Dimkovska, Ioana Dinulescu, Nicolae Dragoş, Dragoliub Firulovici, Horia Gârbea, Gheorghe Grigurcu ş.a. Câteva puncte din program: deschiderea oficială – vineri, 18 mai, orele 17, la Universitatea „Constantin Brâncuşi” Târgu-Jiu; mesajele organizatorilor şi ale participanţilor, lansarea revistelor „Portal Măiastra”, „Caietele Columna” şi „Bilete de papagal”, lansarea albumelor bilingve „Tudor Arghezi – 11 poezii” (ediţie româno-engleză, cu ilustraţii de Gelu Costea România şi ediţie româno-sârbă, traducere Adam Puslojici, ilustraţie Dragollub Firulovici); vernisajul expoziţiei de artă plastică Dragollub Firulovici (Serbia) – sâmbătă, 19 mai, orele 10,30, la sediul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj; recital poetic, recital Sextetul „Litua” al Şcolii Populare de Artă Târgu-Jiu, expoziţie de carte cu vânzare, sesiune de autografe ale invitaţilor la festival – sâmbătă, 19 mai, orele 10, la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din municipiul Târgu-Jiu; lansarea catalogului şi vernisajul expoziţiei retrospective Florin Iusuf – duminică, 20 mai, orele 10, la Centrul Cultural al oraşului Târgu-Cărbuneşti; Gala laureaţilor, festivitatea de premiere şi închiderea festivalului – duminică, 20 mai, orele 11, la sala de festivităţi a Primăriei Târgu-Cărbuneşti.

*GALA PREMIILOR „ELVIRA GODEANU” – Duminică, 13 mai a.c., la Târgu-Jiu, s-au acordat: premiul Naţional „Elvira Godeanu” – actorului Mircea Diaconu, actualul ministru al Culturii; premiul „Elvira Godeanu” pentru debut regizoral – actorului Pompiliu Ciochia, pentru piesa „Nasta”; cele mai bune actriţe în rol secundar feminin – Simona Urs („Nasta” şi „Patul Oval”) şi Rodica Adriana Negrescu („Patul Oval”); cel mai bun actor în rol secundar – Eugen Titu („O zi de vară”); premiul „Elvira Godeanu” pentru scenografie – Clara Labancz; premiul pentru regie – regizorii Muriel Manea („O zi de vară”) şi Achille Roselletti („Stress” şi „Patul Oval”); cele mai bune actriţe în rol principal – Irina Naum şi Monica Sfetcu; cei mai buni actori în rol principal – Cristian Naum („Nasta” şi „O zi de vară) şi Cosmin Brehuţă („Stress”); premiul Naţional „Elvira Godeanu” pentru critică teatrală – criticul de teatru Ion Parhon.

*DE LA „PIATRA DE HOTAR” DIN NEOLITIC LA „PIATRA DE HOTAR A LUI CONSTANTIN BRÂNCUŞI ŞI… DUPĂ… – Iată foarte lungul titlu al cărţii lui Dumitru Dănău, de la Editura „Măiastra” din Târgu-Jiu, 2012. De ce? Ne spune autorul: „Prezentul demers încearcă să fie un răspuns la provocatoarea intitulare de către Constantin Brâncuşi a ultimei sale lucrări columnare, „Piatra de hotar care, de fapt, este un stâlp sintetizator al „Sărutului”, dar, evident, în altă grilă epistemologică. Asta întrucât, printr-o astfel de numire, enigmatica operă este inclusă, într-un anumit fel, în seria unui obiect utilitar care, în numeroase variante, dispune de o vechime milenară (…).” Observ, cu bucurie, că temele brâncuşiene sunt încă departe de totala desluşire, iar semnalul de aici poate fi doar încă unul de start către profund. Dumitru Dănău chiar mărturiseşte, în superbe versuri: „scurm în spuza lumii/ în căutarea ideilor arse./ nemirându-mă de negăsirea lor/ acesta fiind doar un exerciţiu/ epistemic, gradul de probabilitate/ al arderii totale fiind de sută la sută…/ însă, îndoiala în perfecţiunea/ procesului mă-ndeamnă să caut/ cu îndârjire în cenuşa Luminii/ în speranţa că în ea voi găsi/ totuşi măcar un Zeu…/ caut, aşadar, în cenuşa Luminii/ şi dau, până la urmă, de un Zeu care, arzând, s-a făcut Lumină.” – un zeu ce s-a făcut lumină.

*EMILIAN MIREA, “AVATAR”, 2011, EDITURA “AUTOGRAF MJM” – Redăm (în continuare, din numărul trecut) încă un minunat poem: „dacă moartea ar fi o fată frumoasă/ şi plină de nuri/ aş peţi-o cu îndârjire şi aş profita de ea/ înainte de noaptea nunţii/ apoi aş păstra cearşaful/ ca dovadă/ că moartea nu e fată mare/ şi că viaţa asta râde de noi/ cu morala ei despre păcate/ şi faceri de bine.”

Sâmbătă, 19 mai

Ora 19:45, fotbal, Liga I

Stadion „Concordia”, Chiajna

Concordia Chiajna – Pandurii Târgu Jiu

Televizare: GSP TV

Marți, 22 mai

Ora 18:00, handbal masculin, Cupa României – sferturi de finală

Sala Polivalentă, Baia Mare

HC Odorhei – Energia Pandurii Târgu Jiu

Miercuri, 23 mai

Ora 20:00, handbal masculin, Cupa României – semifinala

Sala Polivalentă, Baia Mare

Energia Pandurii Târgu Jiu – Știința Bacău / Poli Timișoara

* Energia va juca doar dacă va învinge în meciul de pe 22 mai

Nimic n-ar trebui să ne mai mire în fotbalul românesc, însă avem mereu parte de momente care ne fac să ne întrebăm ce am comis de suntem obligați să trăim într-o lume atât de strâmbă.

Deunăzi, am văzut cum un fotbalist, Budescu, de la Astra Ploiești, a primit două galbene în trei secunde și a primit și o suspendare de trei etape. Dar ce a făcut bruta? A căzut cerând fault. A primit primul galben cu o bucurie de nedescris afișată de arbitru. Apoi, infamul Budescu, a îndrăznit să-și facă o cruce mai mare decât și-a făcut-o arbitrul Dragoș Istrate după ce i-a dat roșu. Cireașa de pe tort a venit de la Comisia de Disciplină, care l-a ars pe astral dictând o suspendare de trei etape, adică mai mult decât a primit Bornescu pentru incalificabilul gest de la meciul dintre U Cluj și CFR. No comment…

Rămași fără cuvinte după felul în care sunt măsurate și pedepsite faptele de pe terenul de joc în fotbalul românesc, pentru ceea ce se întâmplă în jurul său suntem obligați să găsim câteva.

Lăsată la dospit un an de zile, excluderea Universității Craiova a fost finalizată în stil de mare campion de „dumnezeul” Mircea Sandu. Este incredibil cum acest personaj continuă să facă ceea ce vrea și cum vrea într-un fotbal pe care termenul „îl conduce” nu este suficient pentru că el se folosește de tot ce-i cade la îndemână pentru a-l transforma într-o jucărie cu care își pune în aplicare, se pare, răzbunări personale sau de grup. Un grup pe care nu s-a sfiit să-l numească „lumea noastră”, una din care unii nu merită să facă parte… Devine extrem de jenant pentru orice persoană cu bun simț să se afle în preajma acestei „distinse” companii. Și pentru ca să arate Mircea Sandu că este un „dumnezeu”, acesta nu s-a sfiit să demonstreze că, mai presus de legi și regulamente, are drept de viață și de moarte asupra oricărei echipe. A decis ca Universitatea lui Mititelu să moară cu aceeași ușurință cu vrea să dea viață Universității lui Cîrțu sau a oricărui alt personaj. Dacă despre Mircea Sandu nu mai aveam demult nicio îndoială, la mascarada de vot de la Adunarea Generală a FRF m-a uimit servilismul cu care 168 de membri au votat pentru dezafilierea Craiovei și doar cinci au avut curajul de a-i spune „nu” Nașului.

Handbalul, la câteva zile de vacanța mare

Energia a terminat campionatul pierzând la Suceava, dar speră la mai mult în ceea ce a mai rămas din acest sezon, Cupa României.

„Gripa” din ultimul meci susținut în fața propriilor suporteri în meciul cu Dinamo, aproape de a fi pierdut deși diferența între cele două echipe a fost destul de mare, și-a făcut simțită prezența și la Suceava, acolo unde Energia a bifat ultimul joc ți ultima înfrângere din campionat, scor 38-32 (21-14).

Antrenorul Energiei, Liviu Andrieș, a găsit o scuză pentru acest nou eșec și ea poate fi acceptată, tehnicianul spunând că a mizat mai mult pe tinerii care, cel mai probabil, vor duce greul în viitoarea stagiune, noi și importante achiziții neanunțându-se încă: „Am început bine la Suceava, am condus cu 9-6, dar au urmat câteva greșeli ne-au egalat și apoi s-au dus. Am folosit în acest meci mai mulți jucători pe care i-am folosit mai puțin în campionat, am jucat cu Șandru inter stânga și cu Mledenciu inter dreapta, cu Rădulescu în poartă. Trebuie să le dăm și lor mai multe meciuri, trebuie să capete mai multă experiență pentru că sunt jucători pe care ne vom baza în viitor”, a declarat Andrieș.

Adversar dificil în Cupa României

Clasându-se pe locul 6 la finalul acestui sezon, Energia Pandurii Târgu Jiu și-a câștigat dreptul de a participa la ediția din acest an a Cupei României, competiție care va avea loc începând cu 22 mai la Baia Mare. Conform algoritmului aplicat, Energia Pandurii va juca în primul tur cu ocupanta locului trei din acest sezon al Ligii Naționale, HC Odorhei, iar în semifinale, dacă va trece de echipa antrenată de Vlad Caba, va întâlni învingătoarea din partida Știința Dedeman Bacău – Poli Timișoara.

În acest sfârșit de campionat, Energia a jucat în deplasare cu HC Odorhei, nu mai departe de începutul acestei luni, pe 5 mai. Deși handbaliștii gorjeni aveau un bilanț favorabil în confruntările de la Odorhei, de această dată au pierdut fără drept de apel, scor 32-28 (16-8).

Cupa, prilej pentru noi surprize

„Noi mergem să ne jucăm șansa, așa cum am mai făcut-o. Nu se știe niciodată ce se poate întâmpla în astfel de meciuri. Nu mai avem alte accidentări decât cele vechi, cert este și faptul că pe cei trei, Mazilu, Enache și Mocanu, nu ne vom mai putea baza în acest sezon, deci nu vor putea juca nici în Cupa României”, a declarat antrenorul Energiei, care speră să poată repeta la Baia Mare surpriza plăcută pe care echipa gorjeană a produs-o în urmă cu un an la Drobeta Turnu Severin. Sezonul trecut, Energia a profitat de un culoar favorabil și a jucat finala competiției, pierdută în fața campionilor de la HCM Constanța, participarea în ultimul act al Cupei României trimițând echipa lui Andrieș în Cupa Cupelor. În acest an, Cupa României a fost foarte aproape de a nu se mai disputa după ce forul european a luat decizia comasării Cupei Cupelor și Cupei EHF în European Cup.

În încercările de stabilire a adevărului asupra datei de „naștere” a Pandurilor, oficialii clubului gorjean au descoperit că anul 2012 este cel în care trebuie să sărbătorească semicentenarul.

Aniversarea efectivă ar fi trebuit să aibă loc în februarie, însă atunci pauza de campionat a fost prea scurtă, iar echipa s-a aflat plecată în cantonamente în Turcia, așa că sărbătoarea a fost amânată pentru această vară. Chiar dacă oficial nu s-a anunțat nimic, antrenorul Petre Grigoraș a dezvăluit faptul că se vor purta discuții pentru a fi aduși la Târgu Jiu turcii de la Beșiktaș Istanbul pentru un meci care să marcheze evenimentul: „Am auzit ceva înaintea meciului cu Rapid, că se încearcă aducerea celor de la Beșiktaș, dacă nu mă înșel, pentru că erau impresari care discutau despre cantinament și se discuta și despre un posibil joc înaintea începerii campionatului, la prezentarea lotului, să jucăm miercuri și să cerem o programare a jocului undeva pe luni. S-a vehiculat acolo numele celor de la Beșiktaș Istanbul, dar trebuie să contacteze impresarii și, binențeles, discuțiile vor fi purtate de conducători.
Mai mult ca sigur se va realiza un meci de genul acesta”, a declarat antrenorul Pandurilor, Petre Grigoraș.

Dacă va fi vorba de un meci cu Beșiktaș, cu o altă echipă cu „firmă” sau dacă va fi doar încă un balon de săpun, așa cum în trecut președintele Condescu a mai lansat avansând nume precum Shahtior, Shalke 04 sau Energie Cottbus, rămâne de văzut.

Grigoraș pune presiune pe conducere

Lucrurile făcute de Grigoraș la Târgu Jiu de la venirea sa de acum mai bine de un an și jumătate îl plasează pe tehnician în vârful topului celor mai buni antrenori ce au trecut pe la Pandurii de la promovarea în prima ligă, însă acesta nu se mulțumește cu atât, el vrea să-i ducă pe elevii săi în cupele europene.

În mod cert, după un tur de campionat aproape perfect, Pandurii a făcut pasul înapoi în partea a doua a campionatului, iar cauzele se găsesc în investițiile care s-au lăsat așteptate în iarnă pe fondul pierderii unor jucători importanți pe care echipa i-a avut, i-a pierdut din diferite cauze, dar nu le-a găsit înlocuitpri pe măsură.

Grigoraș spune că în vară, dacă se dorește atacarea unui obiectiv mai îndrăzneț, alta trebuie să fie politica de trasferuri a clubului: „Nu vreau să fac grădiniță aici. Vreau să aduc și niște jucători de fotbal care să-mi intre titulari. Politica din vară, dacă vor să facem ceva cu care să avem pretenții la mai mult, trebuie să facem 3-4 transferuri de valoare care să intre în primii 11, nu ca să cresc încă trei copii, să îl aștept pe Tamboura, pe francezii împrumutați la Buzău, cu Roberto Dumitru și Unguru și să spun că am 26 de jucători, un lot numeros, puternic și atacăm cupele europene. Nu. Trebuie să facem 3-4 transferuri neaparat”, a declarat tehnicianul gorjenilor.

Așteptă discuțiile cu conducerea

Majoritatea echipelor ce-și propun obiective serioase, planifică noul sezon și transferurile necesare încă înainte ca sezonul în curs să ajungă la final, însă Grigoraș spune că nu este cazul Pandurilor, discuțiile pe această temă nefiind încă demarate, motivul fiind unul simplu, nu a avut cu cine: „Deocamdată trebuie să am cu cine discuta. Momentan domnul Condescu este plecat, am înțeles, la Bruxelles, Pîrvulescu pe la Buftea. Trebuie să așteptăm, să punem pe hârtie și să vedem ce putem aduce. Condiția să putem spera la altceva decât o clasare mediocră în ierarhie este să aducem 3-4 jucători peste ce avem noi sau la nivelul celor mai buni jucători ai noștri pentru a spera la un obiectiv. Altfel, ne înșelăm și ne păcălim singuri”, a declarat Grigoraș.

Nu exclude despărțirea

Știrile privind interesul Stelei în ceea ce-l privește pe Grigoraș nu mai reprezintă de mult o noutate, chiar și tehnicianul Pandurilor le-a alimentat declarând mereu că în vară va putea discuta, până atunci neluând în calcul nicio ofertă. Acum, Grigoraș spune că este gata să continue la Pandurii, dar, dacă nu-I vor fi îndeplinite condițiile, acelea de a nu mai pierde jucători și de a se face investiții, despărțirea va fi inevitabilă: „Prioritate are Pandurii. Dacă Pandurii n-o să aibă un obiectiv îndrăzneț ce înseamnă? Că ne despărțim. Am zis că sunt sub contract cu Pandurii, sper ca cei din conducere să înțeleagă că dacă se vrea performanță, trebuie să se facă investiții, dacă lucrurile acestea se vor face, niciun fel de problemă, vom continua împreună. Eu vreau să terminăm în primele șase sau în primele cinci. Pentru asta e nevoie de investiții, de adus jucători, e nevoie de făcut neaparat un teren de antrenament. Nu am făcut nici 20% din ceea ce îmi propuneam la antrenamente din cauza terenului. Am adaptat niște antrenamente mult mai simple și de plăcere pentru a putea face cîte ceva”, a ținut să explice Petre Grigoraș care sunt cerințele sale și obiectivul pe care îl vrea pentru a continua la cârma echipei gorjene.

Primarul multimiliardar doarme în izmene

Cunoscut ca un primar care face multe, dar în beneficiul lui, și foarte puțin pentru minunata comună Baia de Fier, pe care o păstorește în interes propriu de ani de zile, Constantin Mihuțescu ar fi trebuit să inaugureze deja un stadion nou, cochet, finanțat din bani publici cu 6 miliarde de lei vechi. Deși i s-a aprobat finanțarea și, în alte comune, gen Câlnic, bazele sportive sunt ireproșabile și deja inaugurate, Mihuțescu doarme în izmene, bazându-se că alegătorii săi votează ca oile, la fel, ca și până acum, în ciuda prestației sale lamentabile de primar. Până în momentul de față, nici măcar nu a fost demarată licitația pentru stabilirea constructorului, deși stadionul ar trebui să fie gata.  (N.D.).

Primarul a dat cu piciorul finanțării de 6 miliarde pentru un stadion nou-nouț

Primarul comunei Baia de Fier, Constantin Mihuţescu, s-a lansat în ofensiva electorală şi a marcat un gol propagandistic, mințindu-și concetăţenii că le va construi un stadion de mai-mare frumuseţea. Huiduielile localnicilor ar trebui să fie pe măsură, edilul ajungând acum în afara jocului pentru că a zis una şi a făcut alta. Decorat cu balegă uscată, gazonul aşteaptă  fotbaliştii şi spectatorii în nişte tribune de zici că sunt o adunătură de gunoaie într-un punct de colectare a fierului vechi. Comentatorul cu funcţie de edil şef Mihuţescu asigură asistenţa că „stadionul este funcţional” şi, pe principiul caprei vecinului, „alţii îşi rup picioarele” pe maidanele lor. A, şi explicaţia stadiului jalnic în care arată stadionul este aceea că Udrea n-a dat bani, iar când plouă, picăturile sunt de apă şi nu din bancnote…

În programul de dezvoltare a infrastructurii unor baze sportive din spaţiul rural gorjenesc scrie negru pe alb că în Baia de Fier a fost aprobat un proiect prin care va fi realizat un stadion comunal. Bugetul de stat, pe hârtie a prevăzut suma de peste 4,6 miliarde de lei vechi, primarul Constantin Mihuţescu având obligaţia să cofinanţeze proiectul cu 1,2 miliarde de lei. Stadionul există pe hârtie, dar în realitate avem doar un maidan îngrădit ce poartă numele de stadionul „Ion Toderescu”.
Gazonul e de ajutor din când în când pentru masa vacilor bălţate de prin localitate, dovadă stând excrementele vitelor ce decorează această “superbă” suprafaţă de joc. Aşezat într-o zonă de aşa manieră încât ai nevoie de busolă pentru a ajunge la terenul de fotbal, stadionul are un acces dificil. Cele două variante de a ajunge la acest teren presupun căţărarea pe deal, ori trecerea prin curtea unei întreprinderi închise cu ani în urmă.

Mihuțescu visează atacuri electorale

Pitoreasca localitate Baia de Fier, cu şi mai pitorescul stadion este condusă de ani de Constantin Mihuţescu. Foarte atent cu propria imagine şi deranjat de cei care nu-i raportează înainte de a deschide gura, edilul are suspiciuni electorale. Prezentarea unei stări de fapt, în opinia şi viziunea baronului de la Baia de Fier, presupune musai un atac electoral. Dă-o dracu de realitate, că atâta timp cât primarul zice că stadionul e minunat, toţi ceilalţi din jurul său trebuie să aplaude şi să-i dea dreptate, chiar dacă n-are. „Clar că e electorală”, afirmă Constantin Mihuţescu, intrigat că i se cere un punct de vedere despre minunatul stadion comunal. Edilul este însă cât de cât amabil şi susţine că investiţia a fost obţinută pe Ordonanţa 7, iar vinovaţi de nerealizare sunt, firește, ăia care au fost la guvernare. „Ni s-au dat doar bani de proiectare şi nu am avut curajul să mă apuc de investiţie. Am făcut doar proiectul până acum”, pentru toate astea cheltuindu-se 4000 de lei. De la măsurătorile necesare realizării proiectului, timpul a trecut şi stadionul a rămas ca şi până acum.

În mintea primarului, NAȚIONAL ARENA e minciună pe lângă stadionul lui

Chiar dacă baza sportivă este dezolantă, primarul Mihuţescu te contrazice, spunându-ţi că stadionul său are grupuri sanitare, 22 de locuri de cazare, vestiare, apă caldă şi încălzire. Ca o mostră a funcţionalităţii, edilul aduce în discuţie faptul că fotbalistele de la Pandurii au jucat pe iarba stadionului comunal. La împărţirea responsabilităţii, acelaşi edil de Baia de Fier dă cu pumnul în masă, declarând că „în ultimii doi ani nu am primit un leu”, justificând astfel absenţa investiţiei de pe teren. Dacă totuşi îndrăzneşti să-i spui lui Mihuţescu faptul că stadionul este unul ca dracu’, şeful administraţiei locale îţi dă peste bas, zicându-ţi că „alţii au echipe de duzină în D şi îşi rup picioarele pe acolo”. Vechea meteahnă românească îl ţine pe primarul din Baia de Fier din treabă, motivând că de cât ca la alţii, mai bine ca la el…