“Sunt personaje din fiecare partid, ajutate să fure unul pe guvernarea celuilat”

Marcel Romanescu este unul dintre foarte puținii oameni cu care eu aș avea curajul de a face Gorjul de la început. (N.D.)

Romaneştii – o familie veche de intelectuali

Alex Gregora: Domnule Marcel Romanescu, o lungă perioadă de timp, aflându-mă în  postura de neimplicat, însă atent la viaţa politică gorjeană, mi-am închipuit că sunteţi chiar un urmaş al familiei intelectuale Romanescu de la Craiova…

Marcel Romanescu: …Cunosc întâi foarte bine unele aspecte ale istoriei familiei Romanescu aflată pe meleagurile gorjene. În privinţa marii familii, vreau să vă spun că provine dintr-un neam foarte renumit de greci, care, în jurul anilor 1800 s-a stabilit în zona noastră. Ţinând cont şi de faptul că grecii erau recunoscuţi ca mari negustori, cred că plaiurile acestea i-au atras, mai ales că era şi o zonă de interferenţă între imperii – unul domina vestul, altul domina estul. E adevărat, din datele pe care le am eu, la un moment dat şi-au schimbat numele, luând unul comun – Romanescu – ce provine chiar de la teritoriul ce îl locuiau. E foarte posibil ca ramura gorjeană purtând acest nume să fi avut un grad de rudenie cu cea craioveană, nu aş putea să dau amănunte în acest sens. Pentru că – iată o glumă – în anii ’90, pe când eram student în Craiova, când începuseră retrocedările, colegii îmi spuneau, „depune şi tu cerere şi acte, nu se ştie, poate chiar obţii ceva.” A rămas doar o glumă, pentru că şi din ceea ce a avut aici familia mea, doar o parte am putut să recuperez. Înainte de a fi implicat în viaţa politică, eram prea tânăr ca să deţin documente, după ce am intrat în viaţa politică am avut foarte multe documente, dar am considerat – deşi sunt foarte mulţi din familia mea supăraţi asupra modului în care am gândit eu – că ar fi nedrept ca în calităţile de deputat sau de subprefect să-mi semnez titlul de proprietate sau împroprietăriri…

A.G.: Şi de ce să nu fi avut dreptate?

-M.R.: …Deci, iată elemente ce ar caracteriza în general familia, e-adevărat şi că în 1940 – 1950 negustorimea s-a gândit să-şi instruiască copiii, majoritatea celor care provin din familia Romanescu fiind oameni educaţi, mai mult decât atât, eu acum sunt mândru de descendenţa unui inspector general al învăţământului pe perioada de dinainte, apoi unchiul meu este profesor de matematică, profesorul Sichitiu de la Economic – cumnatul tatălui meu era profesor de matematică, tatăl meu care a decedat era profesor de matematică. Iar eu, având în familie atâţia profesori de matematică, eram ferm convins că mă voi îndrepta către matematică. Făcusem o pasiune pentru această ştiinţă, iar cu tatăl meu, poate mai orientat la ceea ce se întâmpla în jur, în 1994, am mers la Craiova să dau examen la facultate.

Îmi amintesc faptul că la matematică erau doar 75 de înscrişi în ultima zi pe 120 locuri, toate fără taxă. Vă mărturisesc şi că nici nu se punea problema să nu intru la matematică, deoarece aveam un nivel de performanţă înalt pentru judeţul Gorj. Însă, tatăl meu şi-a dat seama că s-a întâmplat ceva pe acest segment al ştiinţelor exacte – nemaifiind concurenţă pe matematică, însemna că erau probleme în societate. „Am greşit, nu mai mergem aici.” Eu însă m-am speriat, pentru că în ultimii patru ani învăţasem doar la matematică. E adevărat, pregătisem economia ca materie anexă, în cazul în care voi alege altceva, să am şi economia în vedere. Şi am schimbat culoarul, mergând la ştiinţe-economice. Atunci, în 1994, au fost 9 candidaţi pe un loc, era o concurenţă extraordinară şi ca oricare m-am cam speriat: „Tată, dar eu vreau să fac matematică!” „Nu vezi, cu matematica s-a terminat. Mergem aici!” În sfârşit, am intrat pe locul 27, am primit bursă şi am terminat cu bursă.

Ulterior, am avut un an de zile o colaborare cu Universitatea din Craiova – Facultatea de ştiinţe economice, pentru că soţia mea era singura descendentă a unei familii de medici şi părinţii nu doreau ca ea să plece la Târgu-Jiu, imaginându-şi oraşul gorjean ca unul de provincie, chiar un sătuc. După un an de zile de profesor asociat la Universitate – am făcut şi un masterat, plus doctoratul – am plecat la Târgu-Jiu. „Draga mea, de azi încolo mergem la părinţii mei la Târgu-Jiu.” Eu însă chiar nu ştiam ce voi face, pentru că promisiunile erau multe, poate şi datorită familiei.

„…Eram atât de tineri”

A.G.: Iar în anii aşa de tineri nici nu vă gândeaţi să faceţi politică?

-M.R.: În nici un caz. Politica la ora aceea era foarte departe de mine. Însă, în primii mei doi ani de învăţământ la Universitatea din Târgu-Jiu (2000 – 2001) mi s-a părut că am foarte mult timp liber. Eram preparator universitar şi aveam doar şase ore pe săptămână. Plus celelate ore ce presupuneau activităţi de cercetare şi de pregătire a seminariilor. Eram dornic să fac ceva, mi se părea puţin, venisem dintr-o facultate unde aveam un program foarte aglomerat şi intram aici cu aşa de puţine ore. Şi m-am tot gândit: ce să fac? Mergeam pe stradă cu un verişor de-al meu, Genu Căruntu, care ulterior m-a urmat şi el în politică, şi spuneam că trebuie să facem ceva. Pierdeam timpul şi era păcat de noi, eram atât de tineri.

În viaţa politică a anului 2000, la nivelul judeţului PSD-ul câştigase puterea, PNL-ul, din nefericire, nu prea avea un lider care să ne determine pe noi, cei dintr-o aşa generaţie. Iar cel care ne-a atras să facem pasul în politică a fost domnul Manta, care ne era coleg la facultate, bineînţeles la un alt grad şi era în Partidul Democrat. Deci, n-a fost vorba de vreo ideologie, ci doar de dorinţa de a face ceva, de a cunoaşte oamenii. Eu pe principiul acesta am mers – mă duc acolo în politică, cunosc treizeci-patruzeci de oameni, relaţionez – şi mai aflasem la momentul acela că oamenii din politică te pot ajuta la un anumit moment, când partidul o să ajungă la putere. Dar, privind din afară, eu îmi alesesem formaţiunea cea mai prost acceptată de populaţie, pentru că venea după un dezastru al Convenţiei Democrate, cu PD-ul în componenţă la guvernare, cu un procent de piaţă de 6-7%. Cine privea politica atunci, ne putea spune că nu suntem întregi la minte – „ce viitor îi prevedeţi voi partidului respectiv?” Însă am sperat doar la partea de relaţii interumane. Apoi, am găsit acolo oameni care formau coloana vertebrală a Partidului Democrat, care trecuseră din faza de putere în faza de opoziţie şi care rămăseseră în partid. Cred că dacă m-aş mai întoarce cu 15 ani în urmă şi aş vedea ce se întâmplă cu adevărat într-o formaţiune politică m-aş retrage după prima lună. Atunci însă am intrat, când mulţi părăsiseră formaţiunea politică respectivă – că aşa se întâmplă de fiecare dată, după ce partidul nu se mai află la putere, cei mai mulţi se repliază către putere. Rămăsese doar corpul dur, care, orice s-ar întâmpla, nu-şi părăseşte partidul. Şi ne-am dus acolo, fiind foarte bine primiţi. Domnul Manta, dându-şi seama că doream să facem ceva – iar de acest lucru te poţi convinge repede, dacă respectivul a venit doar pentru a obţine ceva sau pentru a se implica într-un proiect –  ne-a spus: „Dragii mei, acestea sunt proiectele noastre, asta vrem să facem, cam asta am dori să construim aici.”

Mărturisesc, iată, eu chiar nu-mi imaginam la acel moment – sau chiar la 18 ani, să zicem că îmi dădea vreunul un test cu privire la ce mă gândesc să fac în viaţă – nu mă vedeam decât ca profesor de matematică, făcând cu adevărat doar matematică, ducându-mă acasă la familie, stând cu soţia şi copilul, nu-mi imaginam politica, nici n-am visat vreodată că voi face politică. Am avut şi un opozant foarte dur, pe tatăl meu, care îmi spunea după primul an de activitate, când începusem să mă implic: „Tată, ce câştigi tu din politică?” N-aveam niciun răspuns, pentru că era vremea când nici nu se punea problema câştigului. „Uite care-i treaba: îţi dau o sumă de bani, ca un fel de compensaţie financiară, numai să te retragi din politică. Şi un an de zile, pentru fiecare şedinţă pe care tu o pierzi, eu îţi dau o sumă de bani.” Pentru mine, atunci, în condiţiile în care plecasem pe un drum, n-a fost chip să renunţ…

Între liderii partidelor din Gorj se creează legături economico-financiare”

A.G.: Sunteţi la capătul unei mini-vacanţe. Cum se vede politica din Gorj de pe margine?

-M.R.: Vă răspund, cu o foarte mare sinceritate. La momentul acesta am foarte mari dezamăgiri legate de politica din judeţul Gorj. Mai ales de lucrurile care nu se văd, lucrurile care nu ies la suprafaţă din politica gorjeană. În primul rând, legat, pe de-o parte, de legăturile economico-financiare care se creează transpartinic, între diverşi lideri ai partidelor politice. Şi, din păcate, faţă de acum 10 – 20 de ani de zile, când şi atunci se fura doar dacă se ajungea la guvernare, în momentul de faţă nu mai există partid care să ajungă la guvernare ca să fure ca entitate, ci sunt personaje din fiecare partid care sunt ajutate (să fure, n.n) unul pe guvernarea celuilat. Chestia asta am resimţit-o chiar din 2005, oamenii se ajută unii pe alţii când sunt la putere şi li se întorc favorurile când sunt în opoziţie. Bineînţeles, lucrul nu este sănătos pentru o viaţă politică de la niciun nivel, pentru că o să avem o mare surpriză. De fapt, nici nu mai este o mare surpriză după alegerile din 2008, câştigătorii colegiilor de la parlamentarele din 2012 – pentru oamenii cunoscători dintr-o anumită zonă – vor fi cunoscuţi dinainte. Ceea ce nu mai este democratic, adică este exclus din start cel care cu dorinţa de a-şi prezenta proiectul, de a încerca să facă ceva pentru judeţul acesta, fiind eliminat înainte să intre în competiţie. Competiţia nu mai există! Cine are bani în momentul de faţă şi cine intră în acel cerc trans-partinic de la nivelul judeţului Gorj are toate şansele să ajungă parlamentar. Cine nu, candidează doar – cei care nu au notorietate ca să-şi creze notorietate – de dragul de a candida.

A.G.: Se va rupe USL-ul? Când?

-M.R.: Cred că până la alegerile parlamentare USL-ul nu se va rupe. Există posibilitate, la acest moment, ca o parte, anumite fracţiuni din cele trei formaţiuni să părăsească USL-ul. Mergând pe ideea că nu se ştie dacă USL-ul va prelua guvernarea din decembrie şi ţinând cont de faptul că toţi cei din USL au aceeaşi ţintă – formarea unui nou guvern – nucleele dure ale formaţiunilor componente nu se vor destabiliza. Au plecat pe un proiect, acela al preluării guvernării. Participarea împreună la alegerile locale sau la suspendarea Preşedintelui au fost doar etape intermediare ale proiectului USL.

“Nu cred că aş putea sta la masă cu Ruşeţ sau cu Daviţoiu, să-mi spună cei doi ce trebuie să fac”

A.G.: De ce aţi ales, dintre nenumăratele oferte, să intraţi în Partidul Forţa Civică? Cum veţi atrage oameni de calibru şi de calitate? Va fi un fel de Pandurii II, raportat la organizaţia judeţeană a PDL, sau vreţi să ajungeţi să puneţi  dumneavoastră muzica, la Gorj, în Alianţa România Dreaptă?

-M.R.: Dacă doream să fiu un Pandurii II sau un pui al Pandurilor rămâneam în PDL ca membru şi dădeam din gură. Nu, pe de-o parte, încă nu am o adeziune la Partidul Forţa Civică, fiind un proiect ce mi s-a propus. Am recunoscut întotdeauna, mie îmi place să fiu corect ca să nu afle cei din Gorj de la Bucureşti. Eu spun sincer, am avut o propunere, o voi analiza, iar în condiţiile în care această propunere se va concretiza, niciodată-niciodată Partidul Democrat Liberal nu va exista ca singură entitate în alianţă iar Partidul Forţa Civică ca anexă la Partidul Democrat Liberal. Pentru că, v-am spus, după 12 de ani de politică, după un mandat de deputat şi un mandat de subprefect, nu cred că aş putea sta la masă cu Ruşeţ sau cu Daviţoiu, să-mi spună cei doi ce trebuie să fac în partidul meu sau în viitoarea formaţiune.

A.G.: Cum vă explicaţi că Ion Ruşeţ rezistă în postul de preşedinte al PDL Gorj, deşi prestaţia sa de manager politic e mai degrabă apatică, iar rezultatele în alegeri destul de palide?…

-M.R.: Sunt mai multe explicaţii în acest moment în privinţa faptului că domnul Ruşeţ rămâne preşedinte la Partidul Democrat Liberal. În primul rând, şi-a construit o echipă proprie, are câţiva oameni care îl susţin în partid, a fost un tip destul de inteligent şi a eliminat orice posibil adversar pentru funcţia de preşedinte în Gorj. Aici competiţia este închisă. Ion Ruşeţ este şi preşedinte, şi lider maxim şi orice vrea în partid. A avut o strategie foarte corectă – corectă din punctul dânsului de vedere – dar o strategie care pe termen lung nu poate să dea roade. Cea de-a doua explicaţie, pe care toată lumea o are în vedere în momentul de faţă la Gorj: o relaţie foarte apropiată de preşedintele Vasile Blaga, care este de notorietate, şi este normal ca pe această relaţie de prietenie, de amiciţie pe care o au cei doi, să nu cred că i se va întâmpla prea curând ceva domnului Ruşeţ. Pentru că, raportat la reacţia oamenilor din organizaţie, raportat la primarii din teritoriu, lucrurile ar trebui la un moment dat cel puţin puse la analiză şi, mai ales, raportându-ne la rezultatele obţinute la alegerile locale… Sunt cele mai slabe rezultate obţinute de organizaţia PDL a municipiului Târgu-Jiu în ultimii 20 de ani. Partidul obţine un rezultat slab la nivel national, iar preşedintele este promovat în funcţie, ca secretar executiv la nivelul biroului permanent naţional. Nu mai înţeleg…

De ce nu a primit serviciu de la USL, precum Liviu Andrei

A.G.: De ce nu au fost schimbaţi, încă, şefii instituţiilor publice, după 3-4 luni de la instalarea guvernului USL?

-M.R.: Dacă facem o analiză foarte corectă – şi eu aş vrea ca să se facă această analiză – când PDL şi ceilalţi au venit la guvernare, cel puţin jumătate dintre actualii directori erau şi pe vremea aceea pe funcţii. Nu mai vorbesc pe structura de directori ce au rămas în mare parte pe scaunele lor în învăţământ. Dar mergând mai departe, este normal oare ca odată ce oamenii pe care i-a propus PSD-ul, să fi rămas directori la deconcentrate şi atunci când a condus PDL-ul? S-ar putea ca oamenii aceia să se fi întors acum acasă. Iar PDL-ul să fi rămas cu greşeala că nu a făcut o analiză foarte atentă în momentul în care a hotărât să-i păstreze…

A.G.: Cum vă explicaţi că liderii USL Gorj nu s-au înghesuit să vă găsească şi dumneavoastră loc de muncă, aşa cum au procedat cu fostul prefect Liviu Andrei, ajuns subprefect la Capitală?…

-M.R.: Eu – şi chestia aceasta chiar vreau să o treceţi ca să nu pară ca un afront adus prefectului Liviu Andrei – nu m-am subjugat decât principiilor mele şi conştiinţei mele. Niciodată n-am fost subjugat nici măcar partidului în care am activat. Da, am respectat deciziile partidului atunci când eram membru de partid şi deciziile Guvernului atunci când eram subprefect. Dar nu mi-am depăşit limitele de moralitate. Când nu trebuia să fac o chestie n-am făcut-o. Pe de altă parte, când mi s-a promis o anumită favoare ca să fac un lucru, nu am reacţionat pozitiv, iar întrebarea dumneavoastră tocmai astfel de răspunsuri are. N-o să primesc niciodată ceva de la un partid care îmi este adversar politic, pentru că nici eu în perioada în care eram pe funcţie nu am făcut lucruri de care să nu fiu mândru în acel moment. Eu mi-am respectat aceste principii…

“Oamenii pe care Ionel Manţog i-a făcut mari, i-au dat cu piciorul în fund”

A.G.: De ce a fost uitat aşa uşor Ionel Manţog, cu bunele şi relele lui…?

-M.R.: Cred că Ionel Manţog a fost de mulţi uitat. Experienţa cu Ionel Manţog în Pardidul Democrat Liberal a adus şi lucruri bune şi lucruri rele. Cel mai jenant, cel mai dureros este faptul că oamenii pe care Ionel Manţog i-a făcut mari – vorbesc inclusiv de parlamentarii de Gorj ai PDL – unii dintre ei, i-au dat cu piciorul în fund, şi mai mult decât atât, i-au mai trântit de foarte multe ori uşa în nas. Pentru că Ionel Manţog, în perioada în care era lider la PDL – un fel de mic Mesia la nivel local – a ajutat foarte mulţi oameni – eu nefiind între ei – dar i-a ajutat pe foarte mulţi aşa-zişi apropiaţi în acel moment. Nu toţi care i-au fost în preajmă i-au fost şi fideli, iar favorurile pe care le-au obţinut pe perioada în care Manţog conducea judeţul Gorj au rămas doar pentru ei, nu s-au văzut şi în partea cealaltă.

A.G.: În acest context, aş dori să comentaţi vizita de noapte a lui Victor Ponta la Adrian Năstase, la spital…

-M.R.: Dacă îl privesc pe Victor Ponta cel puţin ca om pot să îl respect ca om. Pentru că Victor Ponta este în mare parte creaţia lui Adrian Năstase şi a putut să treacă peste calitatea de prim-ministru în noaptea cu pricina ca să se ducă la mentorul lui la spital. Lucru pe care şi eu ca om şi foarte mulţi dintre cetăţeni gândesc cu sufletul, nu neapărat într-o logică politică. Cineva, la un moment dat, te-a creat ca politician, iată de ce fără Năstase nu exista Victor Ponta, Cosmin Popescu nu exista fără Manţog, parţial Ion Ruşeţ fără Manţog n-ar fi existat, Gavrilescu n-ar fi existat fără Manţog…

A.G.:Romanescu fără Manta?

-M.R.:Romanescu fără Manta politic n-ar fi existat. Pentru că, în momentul de faţă, politic fiecare ne alegem undeva un om care ne reprezintă. Eu am recunoscut când în profesie am avut alţi oameni care mi-au fost apropiaţi pentru a putea accede pe poziţiile respective. În politică există chiar un personaj cheie din punctul meu de vedere – profesorul Manta, pe care am încercat să-l urmez…

“N-aș lua niciun specialist din Prefectură într-un proiect privat al meu”

A.G.: Pe câţi sau pe care dintre foştii subordonaţi din Prefectura Gorj i-aţi coopta într-un proiect privat al dumneavoastră?

-M.R.: Pe niciunul. Apoi eu proiecte private eu n-am avut, şi acest lucru se poate dovedi şi cerceta, şi în perioada în care am fost deputat, şi în perioada în care am fost subprefect, singura mea sursă de existenţă fiind indemnizaţia de parlamentar şi salariul de subprefect. Doar familia mea – şi mulţumesc lui Dumnezeu că şi familia părinţilor mei şi a părinţilor soţiei mele ne-au ajutat şi ne vor ajuta pe viitor, dar nu am avut altă modalitate de a mă ajuta. Pentru că există o declaraţie de avere şi, mai mult decât atât, declaraţia de avere există, suficiente surse ca să citească cineva-undeva şi să spună că Romanescu a avut o afacere, a intermediat o afacere sau a fost în spatele unei afaceri. Niciodată…

A.G.: Puteţi exprima o părere sinceră despre situaţia din UCB?

-M.R.: Prefer la momentul acesta, mai ales că în ultimii şapte ani de zile nu am activat în mediul universitar, să nu comentez situaţia de la Universitatea “Constantin Brâncuşi”.

A.G.: De ce îşi amintesc politicienii de Ansamblul Brâncuşi doar în campania electorală?

-M.R.: Eu ştiu că primul meu proiect sau prima mea intervenţie am făcut-o în perioada în care eram parlamentar, legată de acest Ansamblu. Pentru că la vremea aceea era un adevărat scandal pentru acel paviment turnat dintr-un material nu prea întâlnit şi a rămas aşa. Pentru că aşa este: politicienii îşi aduc aminte de Brâncuşi doar în momentul în care trebuie să-şi lege imaginea de acest Ansamblu şi oamenii din municipiul Târgu-Jiu să spună: domnule, omul acesta se zbate pentru Brâncuşi. Sunt foarte multe lucruri de făcut şi astăzi, fiind la o lansare de carte la Biblioteca Judeţeană, priveam într-o sală chipul expus al lui Brâncuşi care era destul de trist. Îmi spuneam că în cazul în care, miraculos, Brâncuşi ar veni să vadă cât de mare atenţie le-am dat noi operelor lui, cred că ar pleca în Paris şi nici n-ar mai lăsa ceva, inclusiv aceste opere le-ar lua şi le-ar duce undeva în Germania sau în Franţa unde ar fi altfel apreciate.

A.G.: Ce părere aveţi despre presa din Gorj şi cât credeţi că contribuie ea la asigurarea unui climat democratic, în care instituţiile să funcţioneze şi cetăţeanul să controleze statul?

-M.R.: Despre presă eu nu pot decât să am cuvinte de bine. Pentru că orice aş fi făcut în mandatul de parlamentar sau indiferent ce n-aş fi făcut în acel mandat, n-ar fi existat decât o presă în judeţul Gorj, pe de-o parte acidă, atunci când am greşit, ori care să poată să mediatizeze lucrurile bune pe care le-am făcut, deci, n-aş fi existat ca politician. Din păcate pentru mine, cum vă spuneam înainte, n-am avut atât de mulţi bani încât să pot să cumpăr presă. Şi nici pe canale naţionale, iar toată campania mea s-a făcut în presa de pe plan local. Avantajul în această presă locală este că majoritatea au o vârstă apropiată de a mea. Alţii gândesc ca la 35 de ani, sunt oameni care s-au apropiat foarte mult de sufletul meu şi de care m-am apropiat. Şi în momentul în care  am avut un subiect de discuţie l-am abordat deschis…

A.G.: Sunt  unul dintre cei ce doreşte să vă ureze sincer să aveţi succes în viaţa politică…

“Încet-încet, oameni de felul meu se vor retrage de bună-voie sau pentru că trebuie să se retragă”

-M.R.: N-o să am succes în viaţa politică. Sunt un om sincer. Viaţa politică pentru mine se apropie de sfârşit pentru că încet-încet oameni de felul meu se vor retrage de bună-voie, ori se vor retrage pentru că trebuie să se retragă. În momentul în care nu intri într-un grup de interese… colosal în judeţul Gorj – şi sunt câteva grupuri mari de interese în judeţul Gorj – joci la altă masă, joci în altă parte unde se joacă fotbal cu juniorii, unii joacă la seniori, alţii joacă la echipa a doua – vorbim de Pandurii II sau de o echipă de juniori. Aşa se întâmplă în politică. Eu am preferat să nu intru la masa  celor bogaţi şi la masa celor influenţi pentru că intrarea la acea masă costă. Pe de-o parte din punct de vedere al personalităţii şi al moralităţii tale, pe de altă parte beneficiile pe care le primeşti trebuie să le împarţi ulterior cu alţii. Eu nu vreau să fac acest lucru. Ceea ce câştig trebuie să îmi revină mie, chiar dacă este o sumă mai mică, dar nu vreau vreodată să depind de niciun fel de personaj din afara vieţii politice din judeţul Gorj, să depind de  omul ce trebuie să îmi dea un telefon la o anumită oră din noapte să-mi spună: “Trebuie să semnezi documentul ăla!” Eu însă nu-l semnez!

A.G.: Vă mulţumesc mult şi Doamne-ajută!

  • Alin

    felicitri pentru articol! il cunosc pe MR din perioada liceului….un tip foarte inteligent si apreciat de profesori si colegi…la fel si fratele sau….
    din pacate are dreptate …..nu este locul lui in politica acum….
    politica e rezervata MAFIEI….
    eu ii doresca sa nu se lase, pentru ca o sa vina vremea cand romanii or sa se sature de mici si bere si or sa se bucure cand vor fi citit un astfel de articol si vor vota pentru un politician ce va actiona pentru cei ce au votat si nu pentru el insusi.

  • george

    ca bine zici neica dar mai da si nume ca indivizii sint linga noi……