„În Bălănești, la doi pași de Târgu Jiu, niciun metru liniar de canalizare!”

Interviu cu Ovidiu Pungan, cel mai tânăr primar din Gorj

Peste-un deal şi restu’… coastă de Târgu-Jiu, spre spaima unora şi  dulcegăria altora, la numai opt kilometri de municipiul reşedinţă de judeţ, s-a rostogolit de-a binelea comuna gorjeană Bălăneşti, cu şapte sate ori cătune, împăcate între ele, de doar câteva luni, de unul dintre cei mai tineri primari, pre numele lui Ovidiu Pungan. Câtă-i de înşirată şi de discretă, alcătuirea poate fi asemănată unei dimineţi însorite, invitând aici cititorul – de a cărui inteligenţă nu ne îndoim – să dea mireasmă imaginaţiei sale. Pe primarul Ovidiu Pungan l-am căutat însă cu socoteala celui curios, taman când, acum, toamna, pe culmile ferite de boli – încă din primăvară, cu ajutorul Sfântului Trifon! – se culegeau viile…

“Am făcut armata la Garda Naţională”

Alex Gregora: Domnule primar Ovidiu Pungan, am doar o vorbă cu dumneata, d’-acolea de la noi, din Gorj. Întâi să-mi spui – că tot aflai că ţi-ai pus candidatura din partea partidului lu’ Gabi Oprea, de-al cărui obicei de-a răsplăti cu steluţe am aflat – ce grad militar vi s-a dat?

Ovidiu Pungan: Nu mi-a dat nici un grad drept recompensă domnul preşedinte executiv Gabriel Oprea. Apoi, sunt cu adevărat cel mai tânăr primar al unei localităţi din judeţul Gorj, am făcut armata când încă era obligatorie, la Garda Naţională, iar gradul militar, din livret, este cel de sergent. Alţii, mai tineri decât mine, astăzi nu mai au cunoştinţă despre viaţa din armată, care, de cele mai multe ori, te căleşte şi te pregăteşte să dai piept cu viaţa. Iar eu, pentru comuna Bălăneşti, mărturie fiind programul de campanie, mi-am propus…

A.G.: Vă aduc aminte sincer că mulţi nu prea dau bani pe ceea ce au promis. Când ajung cu holda în hambar, se pun pur-şi-simplu pe scaun şi dă-i… trai-nineacă! Dumneavoastră?

-O.P.: Nu mă regăsesc în categoria lor. Voi continua, în primul rând, ceea ce a început fostul primar – actualul vice – Radu Rotaru. Sunt  foarte multe de făcut în Bălăneşti, iar toate se fac cu bani, mulţi bani…

“Şi tatăl meu a fost primar”

A.G.: Până la bani, care – nu-i aşa? – chiar sunt ochiu’ dracului, să-mi spuneţi ce v-a apucat să intraţi în politică, se sfârşiseră îndeletnicirile pe pământ? O.P.: Cu sinceritate vă declar că, tocmai, am fost împins de la spate de către cetăţeni. Ei mi-au dat mandat să candidez şi tot ei m-au pus, prin vot, în fruntea lor. Apoi, eu nu mai făcusem politică vreodată. Însă, cândva, tatăl meu a fost şi el primar, iar ceea ce a realizat el pentru localitate nu s-a uitat cu una – cu două. Eu chiar trebuie să… modernizez acum unele lucruri făcute cândva de tatăl meu.

A.G.: Apoi, dacă familia Bush, din S.U.A. a avut doi preşedinţi, de ce Bălăneştiul, luând exemplul de peste ocean, să nu aibă doi primari, tată şi fiu, la Primărie! O curiozitate: sunteţi de aceeaşi… viţă cu neamul Pungan? Dintre care, în vremurile de dinainte de ’89, Vasile a fost ministru al comerţului exterior, şi ambasador, parcă, în Anglia precum şi în alte ţări, şi consilier al lui Ceauşescu? Pe vremea lui s-au achitat multe din datoriile României şi parcă începuse şi ceva belşug prin ţară…

-O.P.: Da, sunt…

“La UNPR am găsit sprijin politic”

A.G.: Să revenim la cestiune: de ce aţi candidat din partea U.N.P.R.?

-O.P.: Este partidul de la care am avut sprijin. Nu vă ascund faptul că întâi am purtat discuţii cu Partidul România Mare. Însă, U.N.P.R.-ul m-a convins mai mult şi mai bine, devenind primar de Bălăneşti. Şi tot aşa, vă mai spun, am avut momente în care doream să îmi depun candidatura ca independent, pe final gândindu-mă că atunci când voi fi pe funcţie îmi va prinde bine sprijinul politic al unui partid. PDL-ul pe plan local îl avea pe fostul primar, USL-ul găsise pe altcineva. Aşa că am preferat să vin cu o altă forţă, tânără.

A.G.: Aveţi şi majoritatea UNPR  în Consiliu?

-O.P.: O am. UNPR-ul are 4 consilieri, USL-ul are 3 consilieri, 1 independent, 1 de la România Mare, 1 de la PPDD, 1 de la PDL.

A.G.: În Gorj sau în ţară, partidul dumneavoastră mai are primari de localităţi?

-O.P.: Nu am situaţia pe ţară, însă în judeţul Gorj a fost ales ca primar al comunei Arcani tot un membru al UNPR.

A.G.: El o fi primit grad şi steluţe? Cu siguranţă, intraţi şi în conducerea naţională a partidului…

-O.P.: Am avut o şedinţă, la care, din păcate, au fost desemnaţi pentru asta şase oameni din teritoriu, eu nefiind printre ei… Eu am câştigat primăria Bălăneştiului, apoi am adus voturi şi pentru Consiliul Judeţean. Voturile din Bălăneşti aproape le-au egalat pe cele luate de formaţiunea mea politică în Târgu-Jiu. Apropo, în comuna mea au fost 1800 de alegători.

A.G.: Însă, datorită rezultatelor, puteţi sta la discuţii cu autorităţile de la egal la egal…

-O.P.: Încrederea aceasta, dată de oameni, că aşa o consider eu, o pot folosi cu eficienţă ca să-mi ating obiectivele, să realizez ceea ce le-am promis gospodarilor din localitate. Bineînţeles, nu voi fi singur – împreună cu cei din primărie, cu viceprimarul, consilierii…

“Nu avem o stradă Ion Popescu Voiteşti”

A.G.: Tot ce-i necunoscut e socotit minunat, spune o vorbă. Eu însă ştiu că localitatea dumneavoastră stă chiar bine pe… coordonatele ştiinţifice şi  culturale. Ne spuneţi câte ceva despre aceste lucruri?

-O.P.: În primul rând, îl avem pe marele geolog român Ion Popescu Voiteşti, care s-a născut la 18 noiembrie 1876 în satul Voiteşti, iar după absolvirea şcolii primare în satul natal, a urmat cursurile liceului „Carol I din Craiova. A fost   student al Facultăţii de Ştiinţe, secţia Ştiinţe naturale a Universităţii din Bucureşti, între anii 1895-1898. Lucrarea lui de doctorat susţinută în 1910 la Paris a avut titlul „Contribuţii la studiul stratigrafic al Numuliticului din Depresiunea Getica”. În ţară s-a distins printr-o activitate creatoare în învăţământ şi ştiinţă, organizând Institutul de geologie şi paleontologie al Universităţii din Cluj, a întemeiat revista muzeului geologic mineralogic, fiind profesor universitar al facultăţilor de geologie din Cluj şi București. În 1941 s-a retras în sat, unde s-a stins din viaţă la 4 octombrie 1944. Casa lăsată este de fapt un foarte frumos monument de arhitectură, fiind construită în 1941 după planurile arhitectului Iulius Doppelreiter, şi adăposteşte cărţi, manuscrise evocându-i activitatea, precum si o colecţie de malacologie şi paleontologie.

A.G.: Am înţeles că sunt ceva probleme cu casa?

-O.P.: Se află într-o anume stare de degradare. Am început demersuri pentru accesarea de fonduri necesare restaurării. Suntem încrezători în faptul că o să găsim sprijin mai sus. Avem promisiuni, în câteva zile o să primim vizite ale celor puşi să hotărască de fapt ce şi cum. Apoi, eu mai ştiu că de multe ori au venit la noi turişti din Cluj, să viziteze locurile profesorului Popescu-Voiteşti. Au rămas însă miraţi că în Târgu-Jiu nu există o stradă cu numele acestuia, care să amintească de el… În Cluj există…

A.G.: Vă rog să staţi liniştit. Clujenii l-au… recuperat tot aşa de bine şi pe George Uscătescu, europenistul născut la Târgu-Cărbuneşti. Au ei, ardelenii, un dar,  al respectului faţă de marii înaintaşi. Iar noi, gorjenii?

-O.P.: În facultăţi se studiază în continuare după Ion Popescu Voiteşti… Însă Bălăneştiul se mai poate mândri şi ca loc de naştere al scriitorului Romulus Diaconescu…

A.G.:Multă vreme redactor-şef adjunct al revistei de cultură “Ramuri” din Craiova. Pe mulţi gorjeni i-a îndrumat şi  publicat. Poate, cu timpul, organizaţi un festival al prozatorilor care să-i poarte numele. Mai sunt scriitori actuali ce înfăptuiesc în prezent reviste literare, culturale de seamă, editează cărţi, de care nu spunem acum, ca să respectăm cât e necesar modestia. Şi ce alte obiective mai sunt la Bălăneşti?

-O.P.: Avem pivniţele din Dealul Glodenilor. Unde este ceva deosebit şi despre care nu s-a prea vorbit. Apoi există Biserica Spartă, la intrarea în comună, despre care se povesteşte că a fost năvălită şi cotropită cândva…

“Vinul de Bălăneşti, în 1903, a fost premiat la Paris”

A.G.: Să spuneţi ceva şi despre vinul de Bălăneşti ori despre coniac?

-O.P.: Aproape s-a dat uitării preocuparea de viticultori – de prim-rang a locuitorilor de aici. Mai ales că se cunoaşte faptul că în 1903, la Paris, vinul de Bălăneşti a fost premiat. Pe atunci sătenii aveau asociaţii de producători puternice şi se punea mare preţ pe reprezentare…

A.G.: Eu mai ştiu că în anii ’40 – ’50 se ascundea în zonă – îmi închipui că printre corcoduşi – banda de hoţi a lui Bălcescu, cel despre care umbla vorba că deţinea iarba fiarelor la un deget ca să desfacă orice încuietoare ce-i stătea în cale…Să revenim însă la zilele noastre şi să-mi spuneţi dacă în primărie cetăţeanul o să intre numai pe uşa din faţă, cum, în campanie (doar atunci!) se obişnuieşte?

-O.P.: Tot cetăţeanul din comună va intra pe uşa principală. Primăria este doar a lor, iar noi, cei aleşi, împreună cu funcţionarii, suntem în slujba lor. Voi fi atât de primitor pentru toţi şi nimeni altcineva nu va proceda altfel. De fapt, pe o altă uşă se intră doar în căminul cultural. Pe care mi-am propus să-l reabilitez ca să fie folosit în scopul pentru care s-a construit.

Bălăneştiul – zonă metropolitană

A.G.: Domnule primar, unu şi cu unu fac doi. Ia să-mi răspundeți următoarei supoziţii: dacă, în doi-trei ani comuna dumneavoastră va fi preluată ca zonă metropolitană a Târgu-Jiului, la viitoarele alegeri o să fiţi nevoit să-l concuraţi pentru o nouă candidatură pe Florin Cârciumaru?

-O.P.: De-o să fie aşa, n-am să mă dau de-o parte. O să concurez chiar şi împotriva lui Florin Cârciumaru… Să revin însă la ceea ce mă preocupă în prezent. Pe teritoriul localităţii avem şi o şcoală numită cu Vultur ce se află într-o stare de degradare înaintată. În acea clădire parcă se află toată istoria comunei Bălăneşti, au venit şi au învăţat acolo generaţii după generaţii. Vom face proiecte pe fonduri europene, ca să o reabilităm, dacă vor mai fi fondurile respective.

A.G.: După calitatea vinului de Bălăneşti, cu siguranţă o să primiţi fonduri de la oficialii europeni…

-O.P.: …Bălăneştiul a dat valori deosebite ţării, profesori, doctori, universitari… Apoi, la final, aş dori să aduc aminte de drumul din Voiteşti-Deal, care a fost executat doar pe vreo doi kilometri, iar în acest an facem totul ca el să se finalizeze. Tot aşa ne gândim să demarăm proiecte pentru canalizarea ce acum în Bălăneşti nu există nici măcar pe un metru liniar…

A.G.: Domnule primar vă sfătuiesc să le luaţi pe rând. Vreme există, numai… putirinţă  să se adauge. Apoi, mi-ar fi drag să vă mai caut pentru o vorbă atunci când livezile sunt în floare. Vă urez succes,  mulţumesc mult şi Doamne-ajută!