Brâncuși și maneliștii. Cum să răstorni în nămol un milion de euro

brancusi si manelistii

Șase sculpturi, realizate în cadrul taberei internaționale ”Atelierele Brâncuși”, evaluate oficial la circa un milion de euro, au fost abandonate pe malul Jiului, în orașul lui Brâncuși. Mai mult de 4 luni, lucrările au funcționat ca jaloane într-o parcare ilegală, înființată ad-hoc. Apoi, imediat după ce am cerut date oficiale legate de acest subiect, edilii s-au panicat și au extras sculpturile dintre mașini, ca să nu le mai încurce, și le-au răsturnat în zăpadă și nămol. Autoritățile de la Târgu Jiu procedează la fel în fiecare an. Organizarea taberei de sculptură pare a fi doar pretextul deturnării unor importante sume de bani. Imediat după ce își umflă buzunarele, pe edili nu-i mai interesează nimic, iar sculpturile rezultate devin și ele o foarte grea povară, la fel ca Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor și Coloana Infinită.

carciumaru poarta sarutului

Ediția din 2016 a simpozionului internațional de sculptură ”Atelierele Brâncuși” s-a desfășurat într-un anonimat total, deși a beneficiat de un buget consistent, și de locurile originare ale lui Brâncuși, ca background. S-a ajuns aici întrucât cei care pretind că fac management cultural la Târgu Jiu sunt semi-analfabeți la acest capitol. De evenimente culturale și de administrarea Ansamblului Brâncuși se ocupă, de pildă, Adrian Tudor, finul fostului primar Florin Cârciumaru, ales între timp senator. Tudor a fost impus viceprimar, de nașul lui, în disprețul unui întreg județ. În viața reală, el este administratorul unei maghernițe care în acte figurează drept cârciumă. Dar, când își bagă coada PSD-ul, de la birt la Brâncuși nu mai rămâne decât un pas.

Ca să scurtez, trebuie spus că din cauza unui lung șir de crime culturale, care a culminat cu spălarea cu jet de apă sub presiune a Porții Sărutului, Mesei Tăcerii și Aleii Scaunelor, multor oameni de cultură din Gorj li s-a scârbit și au ajuns să nu mai frecventeze deloc manifestările culturale organizate, pe sume uriașe, de Adrian Tudor și de băieții de elită din jurul lui. Cu toate acestea, Tudor este încă surprins că la vernisarea ”Atelierelor Brâncuși” n-au participat nici măcar șefii instituțiilor de cultură din Târgu Jiu, ceea ce constituie, nu-i așa, un afront adus partidului unic, în general, și finului și nașului, în particular. Practic, Tudor nu se poate obișnui cu scârba pe care el însuși o generează.

Deși Institutul Cultural Român a figurat ca partener în organizarea ”Atelierelor Brâncuși”, până și reprezentanții acestuia par să fi fost răpuși de repulsia față de astfel de politruci, fiindcă la vernisaj n-a fost nici picior. De altfel, audiența a fost cât se poate de rarefiată, invers proporțională cu scârba …

Sculptorul Vlad Ciobanu, curator al simpozionului, s-a pripășit în ultimii ani pe lângă Adrian Tudor și ceilalți edili, pe principiul că ”dacă nu curge, pică”. E vorba de bani, foarte mulți bani publici. Pentru bani, Vlad Ciobanu este ferm hotărât să continue cu astfel de simpozioane, internaționale, dar anonime.

Dar încă n-ați văzut nimic. Criticul de artă Pavel Șușară, membru de vază al inexistentului Consiliu Științific al penibilului Centru Brâncuși, de la Târgu Jiu, a decis, ad-hoc, că fiecare dintre sculpturile realizate în tabăra de astă-vară valorează între 100.000 și 150.000 de euro. Acum, cu nămol pe ele, cred că deja li s-a dublat valoarea.

Deși face figurație, dimpreună cu ceilalți membri ai așa-numitului Consiliu Științific, Pavel Șușară rămâne pe plus, mulțumită eforturilor sale din anii  90, când s-a opus cu toată ființa sa demersurilor demolatorii ale lui Radu Varia. A propos: Varia a scos din nou capul, fiind proclamat de Rareș Bogdan drept miez al brâncușiologiei la nivel mondial, și bântuie din nou deasupra Târgu Jiului, cu tot felul de declarații belicoase, dar Consiliul Științific tace, profund. De fapt, acest Consiliu Științific există doar pe hârtie, el fiind înființat de conducerea Centrului Brâncuși doar pentru a-și pansa impostura.

Odată sfârșită tabăra de sculptură, edilii și-au numărat banii și au anunțat presa locală că, sigur – sigur n-au cheltuit niciun ban de la buget. Măi să fie! Cum or fi reușit să organizeze o tabără de o lună de zile fără să consume niciun leu? Păi au avut sponsori, care-au furnizat andezitul, sculele și consumabilele. Tot pe afișul taberei am regăsit două societăți ale Primăriei – Edilitara și Aquaterm – care s-au ocupat probabil de transport și de alte lucruri. Tot la vernisaj, Adrian Tudor a mulțumit și patronului Hotelului YMY, din Târgu Jiu… Cu toate acestea, ce să vezi, surpriză! Deunăzi, purtătorul de cuvânt al Primăriei mi-a comunicat că s-au cheltuit, totuși, cu tabăra de sculptură nu mai puțin de 1.750.000.000 lei vechi, bani publici. Un miliard șapte sute cinci zeci de milioane lei vechi. Deci, ceea ce în august era, din punct de vedere oficial, moca, între timp a devenit foarte costisitor. Carevasăzică, s-au cheltuit aproape două miliarde pentru o tabără de sculptură anonimă, de pe urma căreia ne-am ales cu zero plus de notorietate și prestigiu pentru orașul turistic și cultural Târgu Jiu, dar cu șase sculpturi de circa 150.000 de euro fiecare, pe care edilii le-au pus la păstrare, în nămol. Toate acestea, în orașul în care de cinci ani Primăria nu mai plătește burse pentru elevi, pe motiv că da, ați ghicit: nu sunt bani!

Până de curând, bietele sculpturi (de 150.000 de euro, bucata) au funcționat ca jaloane pentru mașini, într-o parcare ilegală.

sculpturi 1

sculpturi 2

sculpturi 3

sculpturi 4

sculpturi 5

I-am întrebat pe edili de ce nu le amplasează în locații potrivite. Răspunsul a fost năucitor: pentru că e nevoie de aprobări de la Ministerul Culturii. Din verificările mele ulterioare, a rezultat că auto-suficienții din Primăria Târgu Jiu nu făcuseră absolut niciun pas în obținerea aprobărilor de amplasare. Scuza este, oricum, caraghioasă. Cum adică, nu le amplasăm fiindcă n-avem aprobare? Pasămite, edilii consideră că în fotografiile de mai sus sculpturile sunt … neamplasate, deși sunt cât se poate de publice. De fapt, dacă stă Adrian Tudor și se concentrează mai bine,  ne spune că aceste sculpturi nici nu există, ”decât” în imaginația noastră.

Totuși, tot ”delirând” noi, am descoperit că viceprimarul pe probleme de cultură Adrian Tudor n-a avut aprobare nici măcar pentru a îndepărta resturile desprinse din blocurile de andezit. Exact cum vă spuneam: s-a terminat tabăra, și-au numărat banii și nu i-a mai interesat nimic.

deseuri

Surprinși cu milionul de euro între mașini, edilii au convocat o celulă de criză, și au decis că cea mai deșteaptă soluție este să extragă sculpturile dintre autovehicule, și să le abandoneze în zăpadă și noroi, la câțiva metri distanță.

sculpturi 10

sculpturi 11

sculpturi 12

sculpturi 13

De circa zece ani, la Târgu Jiu se organizează astfel de tabere. Vin sculptori din lumea largă, lasă câte o piesă, bagă-n buzunar câteva mii de euro și pleacă. Băieții de elită din jurul viceprimarului Adrian Tudor nu pot pricepe că acei sculptori ar putea să funcționeze, restul vieții lor, ca ambasadori culturali ai orașului lui Brâncuși. Nimeni nu mai ține legătura cu ei, nimeni nu-i mai întreabă de sănătate. Și ce le-ai mai putea spune, când tu le batjocorești lucrările rămase la Târgu Jiu?

Am încercat să iau legătura cu sculptorii din tabără, să aflu cum resimt felul în care este batjocorită, la Târgu Jiu, o parte din sufletele lor, rămasă în grija maneliștilor locali.

Latika Katt mi-a spus că n-ar deranja-o dacă lucrarea ei ar rămâne chiar pe locul în care a creat-o, dar a insistat să fie acoperită, pe timpul iernii. ”Dacă se umple cu zăpadă, ar putea crăpa”, a spus indianca, fără să știe că Adrian Tudor și ceilalți nu se îngrijesc nici măcar de capodoperele brâncușiene, pe timpul iernii. De altfel, Tudor a recunoscut, apocaliptic, că nămolul care se adună pe scaunele brâncușiene e îndepărtat de măturătoarele de la Edilitara, o societate a Primăriei Târgu Jiu. Cu mijloace rudimentare, firește.

india

Chifu Panaite presupune că sunt necesare alte alocări bugetare pentru amplasarea lucrărilor și că ele vor beneficia de fundații abia la vară:

”Știam că montarea se va face în primăvară. Sigur că acum situația e neplăcută. Și eu am fost la un moment dat și am văzut mașini printre lucrări. Nu mi-a plăcut. Ele ar fi fost poate cazul să fie montate în scurt timp după ce au fost finalizate. Probabil că sunt probleme de ordin financiar. Trebuiesc macaralale plătite, mașini mari, plus că mai e nevoie de piatră, pentru baze. Am înțeles că Vlad Ciobanu va aranja să aducă bazele, dar atunci când se va plăti un nou transport, pentru următoarea ediție. Dacă ajungem la oficialități, se leagă imediat de bani. Este o chestie strict a lor, la care noi nu avem niciun fel de acces. Nu știm ce bani sunt și cum se pot aloca.”

Pavel Șușară, cel care evaluase lucrările la circa 150.000 de euro bucata, a fost șocat să vadă opera lui Nicolae Fleissig răsurnată, și a replicat scurt: ”Nu-mi vine să cred!”

Cel mai sincer a fost, de departe, Vlad Ciobanu. După ce i-am arătat cum era flancată de mașini sculptura realizată de el în tabăra de anul trecut, mi-a răspuns cât se poate de natural: ”Așa, și? Ce încercați să-mi spuneți?”

vlad ciobanu 2

Din păcate, astăzi, la Târgu Jiu, ei sunt mai prezenți și mai eterni decât Brâncuși.

Mulțumim, din inimă, Partidului, și domnului Doru Strîmbulescu, care este manager la Centrul Brâncuși.