Procurorul Moța are două variante: să arate că există interceptările pe care le-a inventat sau să se ducă la pușcărie

Seara, soldații îmbătau femeia. Îi dădeau să bea din ce în ce mai mult. Doar așa, curva regimentului ajungea să pară, în ochii și în mintea lor – tulbure, și ele, de băutură – o femeie nouă, mereu alta.

Câțiva inși care se imaginează mafioți și se screm să facă, în viața reală, ce, și cum văd ei prin filmele cu gangsteri, i-au ascuns pastilele lui Moța și au început să se râdă de el. Hai, bă, scrie-ne, acum, rechizitoriile! Mai poți?! Procurorul Moța s-a desprins de realitate în mod accelerat, în momentul în care i s-a promis că dacă-i dă la operație cui, cum și când trebuie, mafioțeii locali îl fac procuror general al României, cu sprijinul decisiv al răsfățatului lor șef și protector, Victor Ponta. Din acel moment, Moța a scris mai mult după dictare și, din procuror, a ajuns un creator de ficțiune, lipsit de orice urmă de talent. Inutil, pentru că mafioțeii s-au râs de el, doar l-au mințit, ca să fie sârguincios în mizeriile pe care i le-au cerut. Ponta a pus procuror general pe altul, iar pe Moța l-a scos cam ca în poză, adică pe dinafara sistemului judiciar.

Agățat aiurea de dosarul lui Habitu

Românilor nu le spune nimeni că au dreptul legal de a ști când, cine și pentru ce le ascultă telefoanele și le monitorizează internetul. Eu am uzat de acest drept, la începutul anului în curs. Conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin procuror Felicia Cocoș, mi-a răspuns că am fost interceptat în perioada ianuarie – martie 2012, sub suspiciunea că țineam legătura cu Habitu și că îi dădeam date din dosarul penal pe care i-l făcuse Moța. În același răspuns scris, mi se spunea că, din interceptări, nu s-a confirmat nimic. Ca să fie întrunite condițiile pentru a mi se răspunde, condiția obligatorie era ca, la momentul respectiv, să se fi clarificat definitiv suspiciunea și să nu fi fost cercetat într-un dosar disjuns din acea speță. Cocoș m-a verificat, m-a găsit “curat” și mi-a răspuns.

Firește că nu avusesem nicio treabă cu Habitu, că nu mă interesasem niciodată de dosarele lui penale, că nu scrisesem niciun rând vreodată despre el, că n-am fost preocupat nicio clipă să îmi creez surse pentru a afla ce era în dosarele lui Habitu. Mafioțeii îi ordonaseră lui Moța să mă agațe de cel mai gros dosar penal de la acea vreme, să mă intercepteze, să-mi găsească o virgulă pusă greșit, undeva, și să îi scape de mine. Logica lor a fost că, după ce mă arestează, nu mai stă nimeni să întrebe pe ce motiv au obținut mandatele de interceptare.

Moța, asistat și teleghidat de Caragea

Greșit. Nu mi-au găsit nimic. Deși era obligat legal, Moța n-a avut curajul de a mă chema să-mi aducă la cunoștință perioada și motivul pentru care m-a interceptat. Și-atunci, s-a apucat, febril, să-mi producă, totuși, un dosar, ceva. Din păcate pentru el, eu am terminat, ca jurnalist, dosarul lui de procuror ajuns un fel de curvă a regimentului de mafioți, înainte să-și finalizeze el ficțiunile lui despre mine. Am reușit asta fără să am salariu o sută de milioane pe lună, mașină de serviciu, șofer, logistică pentru interceptări la dispoziție, și fără să stau, ca el, toată ziua cap în cap cu Caragea. Probabil că multe de aici i se trag. Moța nu mai judecă de mult cu creierul lui, ci funcționează doar asistat și teleghidat de Caragea. E perfect așa, în triburile de canibali din Africa. Într-un stat de drept din Uniunea Europeană, nu.

Un șir nebun de abuzuri și ilegalități

Moța ar fi putut întrerupe șirul ilegalităților dacă m-ar fi chemat să-mi comunice că m-a ascultat. Nu a făcut-o și, încercând să-și acopere abuzurile, a generat un șir nebun de alte ilegalități. Voi încerca, în continuare, să le prezint cronologic.

În mare, Moța pretinde în documente oficiale că deține înregistrări ale unor discuții purtate de mine cu Habitu și cu trei comisari de poliție. În realitate, ele nu există pentru că eu nu le-am purtat. Dacă Moța prezintă public o singură înregistrare cu mine dintre cele la care face referire în fals, eu mă angajez public că le fac pofta ce-o poftesc, el și mafioțeii care-l teleghidează: renunț la jurnalism și nu mai fac nicio anchetă de presă, despre nimeni, niciodată. Dacă nu, Moța să-și facă bagajele și să se ducă, scârbit de el însuși, la pușcărie.

Moța minte că are înregistrări penale cu mine și Habitu

În data de 4 aprilie 2013, Moța a dat declarație în dosarul penal constituit împotriva lui la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza plângerii penale pe care i-am făcut-o, pentru abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor. În acea declarație, Moța minte că eu am picat pe mandatul luat de el pe Habitu și că au rezultat înregistrări ale unor discuții telefonice care dovedesc că eu îi dădeam lui Habitu date din dosarul lui penal. În realitate, nu am purtat niciodată astfel de discuții cu Habitu. Moța minte pentru a da aparență de legalitate deciziei sale ilegale de a – mi asculta telefoanele și de a-mi monitoriza internetul.

A interceptat toată redacția GORJ TV, ca să afle ce polițiști îl înjurau pe Caragea

În aceeași declarație, minte că a interceptat telefonul 0752095441, deoarece avea date că era folosit de mine, în mod exclusiv. În realitate, eu nu am dat niciodată vreun telefon sau vreun sms de pe acel număr. Era telefonul GORJ TV-ului și eu îl foloseam doar o oră pe săptămână, pentru a primi SMS-uri de la telespectatori, în timpul emisiunii “Panoul de onoare”. În rest, a fost folosit de întreaga echipă redacțională a GORJ TV, pe perioada a treizeci de zile, cât a fost interceptat ilegal de Moța. Codul de Procedură Penală îl obliga să întrerupă interceptarea, când a constatat că mandatul e luat pe mine, dar nu eu foloseam acel telefon. Moța n-a întrerupt interceptarea pentru că era interesant pentru el de aflat ce vorbește o întreagă echipă de televiziune. Apoi, Caragea voia cu tot dinadinsul să identifice polițiștii care-l înjurau prin sms-uri trimise la GORJ TV. Ceea ce a și fãcut.

Moța inventează discuții între mine și trei comisari – șefi

La sfârșitul primelor 30 de zile în care m-a interceptat, Moța a scris un “Referat” în care, la modul nebunesc, minte că din punerea în executare a mandatului au rezultat înregistrări ale unor discuții purtate de mine cu trei polițiști – Frățilescu, Voinescu și Mirulescu – în cadrul cărora aceștia îmi transmiteau mie date din dosare penale. Prin același document, Moța cere ca acele dovezi, acele înregistrări să fie puse la dispoziția IGPR, pentru a fi anchetați cei trei polițiști și pentru a se preveni viitoare scurgeri de informații. În realitate, am vorbit doar cu Frățilescu, dar nimic despre dosare penale. De altfel, atunci el activa la Serviciul de Ordine Publică, simplu polițist, și nu avea acces fizic, nici prin interpuși, la dosarele penale respective. Cu Voinescu și Mirulescu nu am vorbit niciodată, prin nicio cale. Despre Mirulescu nu știu nici măcar cum arată. Totuși, procurorul Moța, după ce mafioțeii i-au ascuns pastilele, a produs documente oficiale în care spune cu precizie infinitezimală zilele, orele și secundele în care am vorbit eu cu Voinescu!!!

Procurorul Cocoș trimite, oficial, la IGPR ceva ce nu există!

Timp de un an de zile, pe parcursul lui 2012, Moța cere obsesiv să i se aprobe să trimită la IGPR înregistrări care nu există! La 8 ianuarie 2013, procurorul Felicia Cocoș semnează adresa alăturată, prin care sunt înaintate IGPR-ului 4 DVD-uri și un CD în legătură cu care susține ferm, în fals, că conțin discuții purtate de mine cu Voinescu! Întreb și eu oamenii sănătoși la cap: cum poate fi trimis la IGPR ceva ce nu există? În acea adresă se redau din nou zilele, orele și secundele în care am vorbit eu cu Voinescu, un om cu care, în realitate, nu am discutat niciodată, prin nicio cale.

adresa catre igpr 800

IGPR neagă invențiile lui Moța!

După ce specialiștii IGPR-ului au ascultat toate înregistrările primite de la Moța, oricât de mult și-ar fi dorit chestorul Petre Tobă (în legătură cu care încep să mă lămuresc că nu e protectorul lui Caragea, ci protejatul lui), n-au găsit nici urmă de scurgere. Se naște, firesc, întrebarea: din moment ce se dovedește clar că Moța nu e sănătos la cap, că, ca procuror, prezintã pericol social, că produce documente oficiale în care minte de stinge, distrugând oameni nevinovați, de ce nu e internat undeva? Înțeleg că nebunii umblă liberi pe străzi, dar nu pot tolera ca nebunii să aibă birouri și leafă de procurori, să intercepteze telefoane aiurea, să inventeze înregistrări și dovezi care nu există, să scrie rechizitorii ș.a.m.d.

A falsificat SRI-ul transcripturi și înregistrări?

E o mare enigmă pentru mine ce se află, de fapt, pe suporturile de memorie trimise la IGPR. Dacă vorbește, într-adevăr, cineva cu Voinescu și cu Mirulescu, și este indicat în mod fals că aș fi eu. Posibil ca Moța să fi primit transcripturi în care numele meu e indicat în mod fals, pentru a acoperi pe altcineva. Oricum,ca procuror de caz avea obligația de a verifica și de a certifica autenticitatea acelor înregistrări. Adică, e posibil ca cei care au fãcut înregistrarea și redarea convorbirilor, să fi produs falsuri. Dacă vina e la SRI sau în altă parte, trebuie să se facă și acolo anchetă internă și, implicit, curățenie. Oricum, Moța a identificat scurgeri de informații pe care IGPR-ul nu le-a confirmat, de nicio culoare.

Dacă ficțiunile lui Moța erau reale, acum Frățilescu, Voinescu și Mirulescu ar fi la pușcărie

Moța susține ferm, în documente oficiale, că a produs dovezi despre divulgarea de către trei comisari – șefi de poliție (Frățilescu, Voinescu și Mirulescu) a unor date din dosare penale. Dacă era adevărat, acum cei trei erau cel putin trimiși în judecată, dacă nu deja condamnați la ani grei de pușcărie. În realitate, împotriva niciunuia dintre cei trei nu s-a pus în mișcare, după doi ani, vreo acțiune penală. Este încă un argument irefutabil conform căruia Moța, ca procuror, e de mult ieșit din garanție.

Moța, singurul procuror capabil să-l intercepteze pe Ceureanu în casă la Drulă și Irinoiu

Timp de 30 de zile, ziariștilor Irina Irinoiu și Adrian Drulă le-au fost interceptate ilegal comunicațiile pe care le-au efectuat prin internet, de la domiciliul lor. Moța, comițând încă un abuz impardonabil, i-a cerut președintelui Tribunalului Gorj, Florin Encescu, să autorizeze interceptarea internetului lui Irinel Ceureanu din locuința lui Irinoiu și Drulă! E ca și cum ai cere să se intercepteze convorbirile purtate de Moța de pe mobilul personal al șefului său, Focșan. Pe perioada celor 30 de zile, Ceureanu n-a locuit nicio secundă în imobilul monitorizat. Moța a văzut că alți ziariști se loghează pe facebook, pe messenger, pe alte diverse site-uri, că nici urmă de Ceureanu, dar n-a întrerupt interceptarea, pentru că ar fi însemnat să-și asume o greșeală. Ori el nu greșește niciodată, nu-i așa?

Judecătorul Florin Encescu, complicele lui Moța

Cu doar câteva luni în urmă, GORJNEWS v-a prezentat în exclusivitate fotografii cu judecătorul Florin Encescu, prezent la chiolhan, cu Caragea, fostul șef de la SRI Gorj, Peptan, și alți magistrați. Între ei relațiile personale sunt atât de puternice încât raporturile legale dispar. Când își cer ceva, unul altuia, fac abstracție de lege. Își fac toate poftele. Moța i-a cerut să aprobe interceptarea comunicațiilor mele fără a-i prezenta o singură probă, un singur indiciu temeinic, o singură informație relevantă care să justifice această măsură excepțională. În ciuda dovezilor atașate plângerii penale, Parchetul de pe lângǎ Curtea de Apel Craiova a pronunțat neînceperea urmăririi penale împotriva lui Encescu fără măcar a simula că-l audiază o singură dată. Aceeași unitate de parchet i-a dat lui Caragea 17 (șaptesprezece !!!) NUP-uri, la absolut toate plângerile depuse împotriva sa. Exact cum scriam mai sus: justiție tipică triburilor de canibali. În România, dreptatea e, a priori, de partea celui aflat pe o poziție mai înaltă și a aceluia care dispune de mai multe resurse și de mai multă putere.

Atât procurorul de caz, Elisabeta Ponea – fosta soție a șefului de la IPJ Mehedinți, cât și procurorul general Constantin Lăloianu au dispus neînceperea urmăririi penale față de Moța și Encescu, fără a cere ca la dosar să fie atașate, întru verificare, înregistrările și transcripturile despre care bate câmpii Moța. Era un demers esențial ce trebuia făcut în soluționarea plângerii mele penale.

Judecătoarea Bunoiu, de la Curtea de Apel Craiova, încalcă Codul de Procedură Penală, pentru a-i face scăpați pe Moța și Encescu

Am contestat la Curtea de Apel Craiova soluția de neîncepere a urmăririi penale. Dosarul a fost repartizat judecătoarei Tamara Carmen Bunoiu, primul magistrat din România care, prin Încheierea de ședință din 4 aprilie 2011, pronunțată în dosarul 7005/95/2009 al Curții de Apel Craiova, a cerut unei unități de parchet – întâmplător e vorba tot de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj – depunerea suporturilor originale ale unor înregistrări, fondând practică judiciară. La ultimul termen, judecătoarea s-a dezis de ea însăși, respingând toate probele cerute de mine a fi atașate la dosar. Contrar prevederilor art. 278¹ din Codul de Procedură Penală, în ședința de judecată din 04 noiembrie 2013 mi-a respins inclusiv proba cu înscrisuri (care este prevăzută expres ca admisibilă de art. 278¹), cu toate că era esențială pentru înfăptuirea justiției în acest dosar, în care Moța inventează, în apărarea lui, convorbiri telefonice, interceptări și transcripturi inexistente.

În fapt, încălcând Codul de Procedură Penală, și-a creat cadrul procesual care să-i permită respingerea plângerii mele și exonerarea de răspundere a magistraților reclamați de mine. Procedând astfel, judecătoarea Bunoiu s-a coborât la nivelul celorlalți: Moța, Encescu, Ponea, Lăloianu… Pentru a acoperi niște ilegalități clare, acești magistrați au săvârșit altele, și altele…

 

 

Deși era incompatibil, Moța mi-a fabricat dosar penal

Așa cum am dovedit mai sus, la 5 aprilie a.c. procurorul Moța a fost audiat și a dat o “Notă de relații”, față de plângerea penală depusă de mine – în februarie 2013 – împotriva lui, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Din acel moment, Moța era încunoștințat clar că e cercetat într-un dosar penal în baza unei plângeri formulate de mine. Codul de Procedură Penală îl obliga, în consecință, să se abțină de la a mai genera orice fel de act împotriva mea, ca procuror.

Potrivit art. 49, CPP, coroborat cu art. 48 lit. “d” , procurorul este incompatibil dacă în cauza respectivă “există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă”. Era clar că Moța mă dorea arestat, pentru a scăpa de dosarul penal și de scandalul interceptărilor abuzive. În ultimii doi ani, el s-a tot chinuit să arate că, de fapt, a interceptat un infractor, nu un ziarist. Potrivit art. 50 din CPP, cum s-a întors de la audiere, de la Parchetul de pe lângǎ Curtea de Apel Craiova, dacă avea în lucru un dosar penal în care mă cerceta, Moța trebuia să-i înainteze imediat șefului său, prim-procurorul Gheorghe Focșan, o “declarație de abținere”, în care să fi arătat “cazul de incompatibilitate ce constituie motivul abținerii”. Deci, dosarul, care oricum nu exista, trebuia predat altui procuror.

Moța a încălcat și aceste prevederi ale Codului de Procedură Penală și a încercat să-și creeze un nou instrument de apărare, în favoarea sa, inventându-mi din nimic un dosar penal de șantaj. Astfel, la 19 aprilie 2013, deci după ce dăduse declarație în dosarul său penal, deci în incompatibilitate, Moța mi-a fabricat imaginea de ziarist cercetat pentru șantaj, care servea apărării sale în dosarul 162/P/2013.

Moța a inspirat, febril, două pârțuri trase, cu greu, de Gorun și Ciurel

Moța s-a bazat doar pe două declarații date de Gorun Adrian și, respectiv, Ciurel Laurențiu, în data de 5.06.2012, deci cu peste nouă luni în urmă, prin care ambii susțin că nu le-am solicitat sume de bani sau servicii. Din textul „Ordonanței” pronunțate de Moța la 19.04.2013, rezultă că dosarul meu penal a fost constituit prin trei disjungeri succesive din alte dosare penale, în ale căror rechizitorii nu figurez în niciun fel și cu ai căror învinuiți nu am și nu s-a dovedit că aș avea vreo legătură de natură infracțională. Practic, pe 19 aprilie 2013 Moța încearcă să spună, oficial, că nu m-a anunțat că mi-a interceptat comunicațiile deoarece m-a cercetat și în dosarul lui Habitu, și în dosarul primarului Pavel, și în dosarul lui Aida Prisacă, Carmen Alioani și Lucreția Pârvulescu. Adică eu sunt un fel de infractor universal, pliabil a fi cercetat în orice context infracțional, în asociere cu oricine. Nebunia lui Moța e vizibilă de pe Lună. În disperare, el încearcă, astfel, să o incrimineze pe procuror Felicia Cocoș, că mi-a recunoscut ilegal, în scris, că am fost interceptat, când, de fapt, față de mine nu se dăduse o soluție, pentru că încă nu terminasem de săvârșit infracțiuni, în complicitate cu Habitu, Pavel, Prisacă, Alioani și Pârvulescu. Așa se întâmplă când mafioțeii îi ascund lui Moța pastiluțele.

Legat de suspiciunea de șantaj, vă rog să observați că în aprilie 2013 Moța invocă două declarații ambigue, date cu 9 luni în urmă de două persoane – Ciurel și Gorun – cărora le-am imputat public, în mod repetat, săvârșirea de fapte penale. Cu ambii mă aflu în momentul de față în diverse procese. Ciurel refuză să-mi comunice toate documentele publice pe care le-am solicitat încă din noiembrie 2011 Complexului Energetic Rovinari, de aceea m-am adresat instanței de judecată. Pentru că acele documente îl incriminează penal, Ciurel și-a pus subordonații să mintă în instanță. Oricum, din punctul meu de vedere, repet, Ciurel este pușcăriabil. De Gorun n-are sens să mai spun nimic. Am purtat cu el o singură discuție, în urmă cu circa doi ani, în cadrul căreia nu i-am cerut absolut nimic și nu am negociat absolut nimic, și pe care, cunoscându-l, l-am și înregistrat, ca să nu fie dubii, acum, după doi ani.

Horațiu Gorun, rugat și el de Moța să declare că l-am șantajat

Șocant e că într-o discuție purtată recent cu Horațiu Gorun, la cererea sa, nu a mea, acesta mi-a mărturisit că întâi el, Horațiu Gorun, a fost chemat de Moța și rugat să declare că l-am șantajat. E momentul în care trebuie să constat că niciun fel de pastile nu-l mai pot face bine pe Moța. În momentul de față este apt cel mult pentru a îngriji struții lui Caragea și a le aduna ouăle, să aibă inspectorul șef ce-i da, ca cadou, premierului Ponta, la următoarea sa vizită în Gorj.

Dacă Moța a fost în stare să-l cheme pe Horațiu Gorun, un om la care am ținut mult timp, să declare că l-am șantajat, înseamnă că a chemat jumătate din oraș. Și cum, numai atât? Doar două declarații în care Ciurel și Gorun spun că nu le-am cerut nimic dar s-au simțit ei, așa, șantajați? Apoi, dacă cele două mărturii sunt de luat în seamă, cum se face că la cincisprezece luni distanță nu am fost încă audiat nici măcar o dată, nu mi s-a adus la cunoștință începerea urmăririi penale, nu mi s-a făcut niciun flagrant și așa-zisa cauză penală încă nu a fost soluționată? Poate fi un om cercetat toată viața pentru chestii inventate?

La aproape doi ani de când am cerut insistent președintelui, premierului, ministrului Justiției, directorului SRI, procurorului general al României și mai multor comisii parlamentare să soluționeze legal cazul interceptărilor abuzive, aici, în România, în familie, cum ar veni, anunț cu regret că în momentul de față de abuzurile dovedite mai sus se ocupă alții, în afara României.

Oricum, îmi cer scuze pentru deranjul provocat mafioțeilor cu pretenții de mafioți, de la nivelul județului Gorj, și le promit că în continuare voi face la fel.

Cum zicea cineva, numai atât puteți?