Capcana lui Iohannis: conservarea statului mafiot, sub pretextul consolidării statului de drept

Dacă avem în România stat de drept și justiție consolidată, de ce a aprobat Iohannis trecerea în rezervă a lui Coldea, unul dintre cei doi arhitecți-minune, alături de Kovesi, ai așa-zisului stat de drept? Dacă Coldea a fost bun, nu trebuia lăsat să plece. Dacă a fost toxic, în absența lui statul de drept tocmai s-a deșuchiat, deci n-avem ce apăra, la referendum, domnule președinte!

Lansând acum dezbaterea legată de referendum, Iohannis încearcă să îngroape cazul Kovesi. Protejând-o pe șefa DNA, ce altceva reușește Iohannis dacă nu să-și obțină pentru sine și consoarta prezidentă cinste și nevinovăție, acum și pururea, în vecii vecilor?

Călare pe tumoarea căreia-i zice stat de drept, Iohannis crede despre sine că este om de stat și despre România că este condusă. Ei bine, într-un stat de drept și într-o țară condusă un inculpat fugar nu reușește și nici nu are timp să probeze, din libertate, că Nr. 1 din SRI est corupt și că nu are ce căuta în fruntea acelei instituții. După ce tocmai ne-a arătat tuturor că a fost convins  de Ghiță, acum Iohannis, ”omul de stat” care conduce România, ne spune că avem, totuși, stat de drept și că suntem datori să-l apărăm.

În aparență, anunțând organizarea unui referendum asupra grațierii și amnistiei, Iohannis dă o lovitură de maestru și face schimb de locuri cu Dragnea și cu penalii care gravitează în jurul președintelui PSD. Din stingherul izolat și înghesuit, în urma rezultatului dezastruos înregistrat de PNL în 11 decembrie 2016, Iohannis, bârâcându-se pe absolut firescul val popular contra grațierii și amnistiei, se transformă în cel care îi înghesuie pe Dragnea, Tăriceanu, Voiculescu și ceilalți. E limpede că la referendum majoritatea românilor se vor pronunța împotriva grațierii și amnistiei, dar nu din dorința consolidării statului de drept, ci din stereotipul pur românesc potrivit căruia ăia care au mai mult au din furat și trebuie neapărat pedepsiți, în acest fel rezolvându-se nu setea de justiție, ci frustrările colective care-și au originea în povestea cât se poate de adevărată cu capra vecinului.

Singurul beneficiu real al acestui referendum rezidă în faptul că, pentru mult timp de acum înainte, nu vom avea în România nici grațieri, nici amnistie.

Anunțul lui Iohannis privind organizarea referendumul are, însă, și foarte multe efecte perverse, toxice.

În primul rând, se adâncește minciuna cultivată la recentele proteste, potrivit căreia în România avem stat de drept consolidat și suntem datori să-l apărăm, cu orice preț. Zilele trecute au ieșit în stradă zeci de mii de români, ”ca să apere statul de drept”. Pe parcursul campaniei premergătoare acestui referendum, românilor li se va băga-n cap că au de votat ”pentru” sau ”împotriva” statului de drept. Este o imensă minciună, imediat demontabilă printr-o întrebare elementară pe care trebuie să i-o adresăm președintelui Iohannis: dacă avem în România stat de drept și justiție consolidată, de ce a aprobat trecerea în rezervă a lui Coldea, unul dintre cei doi arhitecți-minune, alături de Kovesi, ai așa-zisului stat de drept? Dacă Coldea a fost bun, nu trebuia lăsat să plece. Dacă a fost toxic, în absența lui statul de drept tocmai s-a deșuchiat, deci n-avem ce apăra, la referendum, domnule președinte!

Al doilea efect pervers, toxic al organizării referendumului constă în faptul că românilor li se va spune că, din moment ce se împotrivesc grațierii și amnistiei, înseamnă că Kovesi e curată și trebuie și ea, ca și ”statul de drept”, apărată, în fruntea DNA. În realitate, nu există nicio legătură între împotrivirea românilor față de grațiere și amnistie, pe de o parte, și integritatea și capacitățile manageriale ale lui Kovesi, pe de altă parte. Lansând acum dezbaterea legată de referendum, Iohannis încearcă să îngroape cazul Kovesi, deși siamezul ei, Coldea, tocmai a plecat dintre noi. Pe drept, după cum spun, printre rânduri, Iohannis și aparatul prezidențial. Protejând-o pe Kovesi, ce altceva reușește Iohannis dacă nu să-și obțină pentru sine și consoarta prezidentă cinste și nevinovăție, acum și pururea, în vecii vecilor? Reducerea luptei anti-corupție la făptura delicată a Împărătesei Kovesi este cât se poate de nedreaptă și de demobilizatoare pentru restul procurorilor DNA, ca să nu mai amintim cât de disfuncțională devine această practică pentru DNA, în ansamblu.

Al treilea efect pervers, toxic al organizării referendumului: călare pe tumoarea căreia-i zice stat de drept, Iohannis crede despre sine că este om de stat și despre România că este condusă. Ei bine, într-un stat de drept și într-o țară condusă un inculpat fugar nu reușește și nici nu are timp să probeze, din libertate, că Nr. 1 din SRI est corupt și că nu are ce căuta în fruntea acelei instituții. După ce tocmai ne-a arătat tuturor că a fost convins  de Ghiță, acum Iohannis, ”omul de stat” care conduce România, ne spune că avem stat de drept și că suntem datori să-l apărăm.

Practic, prin acest referendum, Iohannis pune bazele conservării statului mafiot, sub pretextul mincinos al apărării statului de drept. Corolar: titanii acestui stat de drept sunt intangibili, slavă Cerului, deși lui Coldea tocmai i-am făcut de petrecanie.

Al patrulea efect pervers, toxic al organizării referendumului: foarte mândru de el însuși, pentru ideea referendumului, Iohannis va uita că PNL-ul urmează traiectul PNȚCD-ului, adâncind dezechilibrul de putere și reprezentativitate de pe eșichierul politic, care poate ajunge să pună în discuție însăși existența democrației. Mai concret: beat de el  însuși, Iohannis va spune că Turcan e prea competentă pentru funcția de președinte al PNL, deci, să ieșim în stradă, să apărăm PNL-ul, și pe Turcan.

Al cincelea efect pervers, toxic al organizării referendumului: Dragnea, Tăriceanu și toți ceilalți nu vor sta cu mâinile în sân și vor demara tot felul de anchete parlamentare, forțând ulterior anchete penale, împotriva lui Iohannis, pornind de la fișele fiscale aferente meditațiilor din care el însuși a spus că și-a cumpărat casele. Carevasăzică, se cam anunță măcel și un climat public irespirabil. În cele din urmă, românii s-ar putea să afle că și lui Iohannis i-ar fi prins foarte bine, la un moment dat, legile grațierii și amnistiei … Tot acest război va consolida statul tumoral și va șubrezi și mai tare anemicul nostru stat de drept.

Pe de altă parte, pe termen mediu, acest referendum poate da peste cap planurile lui Dragnea, care pare să-și fi propus să cheltuie pe foc automat bruma de fonduri bugetare, cu tot felul de sporuri salariale și tăieri de impozite, în încercarea de a genera o reacție isterică a românilor de rând, în situația în care noul Mesia ar fi azvârlit în beci, la capătul celui de-al doilea proces penal al său. Pe fondul campaniei anti-penali, cu care este asezonat acest referendum, românii nu vor strâmba din nas la cadourile lui Dragnea, dar se vor gândi de două ori înainte de a ieși în stradă, ca să – l apere.

Una peste alta, acest referendum și toate accesoriile lui produc, totuși, mai mult rău decât bine României. Paradoxal, principala victimă a referendumului este chiar inițiatorul lui: Iohannis. La ora asta, președintele este încredințat că e pe drumul bun, că învie. Nu. Iohannis tocmai le-a întins românilor o mare capcană: conservarea statului mafiot, sub pretextul mincinos al apărării statului de drept.

Aureolându-se de unul singur ca Zeu protector al Zeiței Justiției, președintele pierde din vedere că la toate celelalte capitole neatinse de aripa sa de Zeu – educație, sănătate, transporturi ș.a. –  România este cât se poate de praf, tocmai pentru că nu este condusă și pentru că nici Iohannis, ca și predecesorii săi, nu este om de stat.