Nu-i înțeleg deloc – deloc pe Viorel David, pe Marian Negrescu, pe Elena Roată sau pe Ion Mocioi …



Azi ar trebui să fie despre Brâncuși și despre Târgu Jiu.
Brâncuși și Târgu Jiu: sunt cuvintele care ar trebui să se afle pe buzele tuturor românilor, în majoritatea ziarelor și a jurnalelor de știri radio – tv. Căci azi se împlinesc niște ani de la inaugurarea Ansamblului Brâncuși, din 27 octombrie 1938.
Dar e doar o tăcere asurzitoare, și încă o ”Brâncușiană” insipidă, organizată pe bani publici, anonim și mediocru, de masonii și rotaryenii infatuați care l-au confiscat pe Brâncuși la Târgu Jiu, în frunte cu finul senatorului Cârciumaru, Excelența Sa, Adrian Tudor, fost manager de bodegă, fost angajat pe la Săcelu și MINPREST, actual far călăuzitor al vieții culturale din orașul lui Brâncuși.
Sunt convins că au alte treburi personale, mult mai importante, dar nu-i înțeleg deloc – deloc pe Viorel David, pe Marian Negrescu, pe Elena Roată sau pe Ion Mocioi – toți oameni de cultură în toată puterea cuvântului – când îi văd că tac, unii mai de curând, alții dintotdeauna, despre tot ce se-ntâmplă cu Brâncuși și cu cultura, în general, la Târgu Jiu.
Aseară, noul primar, profesor universitar la bază, cu zero preocupări culturale, s-a îndurat să publice pe site-ul Primăriei un proiect de hotărâre inițiat de – ați ghicit! – Adrian Tudor, ce va fi votat mai mult ca sigur în ședința programată peste trei zile, fiindcă în Consiliul Local cei care își bat joc de Brâncuși și de Târgu Jiu sunt majoritari. Prin acel proiect, Tudor jr. vrea să ne împrumutăm milioane de euro ca să cumpărăm ruinele fabricii de confecții, în care vicele a imaginat cinematograf, muzee și galerii de artă, și câte și mai câte. Avem deja și cinematografe, și muzee, și galerii de artă, și sunt toate semi-pustii, fiindcă n-ai cum s-ajungi la ele, Târgu Jiul fiind tot mai greu circulabil, chiar și pe jos, și pentru că la noi în oraș turiștii ajung doar accidental, și nu se mai întorc.
La doi pași de Fabrica de confecții, tot lângă Coloană, e o suprafață imensă de teren, fosta unitate militară, aflată deja în proprietatea Primăriei, pe care nu se construiește nimic! Și totuși, în tăcere, Consiliul Local va vota luni pentru formarea unor comisii care să se ocupe de cumpărarea acelor ruine, ce vor presupune și costuri imense de demolare și de pază, până să ajungem să batem primul țăruș. Firește că nu e nicio combinație financiară la mijloc, nu, nici gând, toată bătaia de joc e pentru Brâncuși și pentru Târgu Jiu.
În loc să se lupte pentru alocarea de fonduri pentru modernizarea Căii Eroilor, Adrian Tudor propune să cheltuim milioane de euro pentru achiziția de copite de cai morți. Cu ce oameni de cultură s-o fi consultat, în afară de pigmeii lui de casă, Strâmbulescu și Fuiorea? Din moment ce există încă, fie și numai pe hârtie, Consiliul Științific al Centrului Brâncuși, e absolut obligatoriu cel puțin acordul acestui for, la demararea unui asemenea proiect. Dar nu, dacă sunt de acord Tudor jr., Strâmbulescu, Fuiorea, Gherghe, Ștefan și Aurel Popescu, nu mai e nevoie să-ntrebe pe nimeni.
Aceasta e ”democrația participativă” pusă în operă de primarul Marcel Romanescu. Așa conduce el, prin „consultare publică”, iar dacă nu e vorba de milioane de euro de încasat pe persoană fizică de la CEO, nici pe marele deputat Dănuț Vîlceanu nu-l interesează subiectul și nu suflă o vorbă.
Dincolo de toate acestea, repet: nu-i înțeleg deloc – deloc pe Viorel David, pe Marian Negrescu, pe Elena Roată sau pe Ion Mocioi … Calea Eroilor e un dezastru, dar statul român depune încă un dosar de candidatură pentru lista UNESCO. Anul viitor, de Centenarul Marii Uniri, UNESCO va mai respinge încă o dată, la interval de numai 4 ani, capodopera brâncușiană. 
Chiar și pe timpul lui Ceaușescu oamenii de cultură erau mai solidari, vorbeau mai tare și nu lăsau niște politruci siniștri, și slugile lor, să le arate Sudul și Nordul.