Societatea Naţională a Lignitului Oltenia urmează să aibă un manager privat. Culmea, în cursă se va înscrie şi actualul director Daniel Burlan. Ca să dea o umbră de moralitate candidaturii pentru un astfel de post, Burlan se laudă cu profituri uriaşe la compania minieră. Trecând peste faptul că în anumite cotidiane naţionale a spus că profitul la finele lui iulie era de 18 milioane de lei, iar în altele îl umfla la peste 40 de milioane de lei, ar fi de remarcat faptul că, indiferent care din cifre sunt adevărate, în spatele lor se ascund nişte datorii la bănci, unele la fel de mari sau poate chiar mai mari decât profitul raportat de Burlan. Una peste alta, interesul este clar, şi anume demonstrarea că, de fapt, în prezent, SNLO merge pe un trend ascendent, nu că este cu un picior în groapă din cauza datoriilor. Şi asta are o singură cauză: controlul sindical al lui Marin Condescu, care a şi declarat că se opune cu vehemenţă managementului privat. Normal, având în vedere că acel manager ar începe să reducă din cheltuieli, cu activităţile sportive, de exemplu,  pentru a maximiza profitul.

O ştire a făcut senzaţie în ultimele săptămâni prin ziarele naţionale dedicate sectorului economic şi anume că cel mai mare producător de lignit din România, SNLO, a înregistrat profit, după patru ani în care rezultatele financiare ale firmei au fost doar pe minus. Potrivit informaţiilor respective, SNLO a realizat, în primul semestru al anului în curs, un profit de 18,2 milioane de lei, asta în condiţiile în care, în aceeaşi perioadă a anului trecut, societatea avea pierderi de 59 de milioane de lei.

Burlan se pupă singur în fund

Ultima dată când SNLO a înregistrat profit a fost în 2007 când, la finele anului, raporta 16 milioane de lei pe plus. Burlan a spus că asta se datorează creşterii cererii de cărbune, cantitatea livrată în primul semestru al anului în curs fiind de 7,51 milioane de tone, faţă de doar 6,29 milioane de tone în aceeaşi perioadă a anului trecut. Nu în ultimul rând, Burlan se pupă singur în fund, spunând că acest profit se datorează „elaborării programelor de restructurare şi reorganizare, precum şi aplicarea unor măsuri concrete de reducere a costurilor”. Sună frumos, însă e o aiureală şi o laudă prea greu de digerat, chiar dacă vine de la Burlan. Şi veţi vedea în continuare de ce. Până atunci, însă, ar fi păcat să nu trecem în revistă o primă aberaţie spusă de Burlan, cu privire la profit. Sau, hai să nu-i spunem aberaţie, ci mai mult o „neconcordanţă în declaraţii”.

Totuşi, cât e profitu’!?

Prima dată când Burlan a menţionat cuvântul „profit”, atunci când a vorbit despre situaţia economică a SNLO, a fost la finele lunii iulie. Într-un cotidian central, Burlan spunea că, în primul semestru al anului în curs, compania pe care o conduce a înregistrat un profit în cuantum de 18,2 milioane de lei! Tot atunci, Burlan se lăuda cu minunatele lui idei de resuscitare a societăţii.
O lună mai târziu, Focus Energetic organizează o conferinţă de presă la care este invitat şi Daniel Burlan. Acesta afirmă că, în primele şapte luni ale anului 2011, profitul companiei este de 41 de milioane de lei. Şi asta la o lună diferenţă. Burlan se prezintă, astfel, drept un geniu financiar care reuşit într-o lună să crească profitul companiei cu nu mai puţin de 23 de milioane de lei. În realitate, el ne abureşte doar pentru a da bine în presă şi pentru ca la finele anului să invoce ploile de toamnă care au făcut ca producătorii de energie pe bază de cărbune să nu mai consume atât de mult lignit, ceea ce a dus la eventuale pierderi financiare la SNLO.

Managementul lui Blejnar de la SNLO

Faptul că SNLO înregistrează profit nu este nici pe departe meritul lui Burlan. În plus, dacă ne gândim puţin, acel profit este la fel ca şi cel de 31 de milioane de lei înregistrat anul trecut. Adică pe hârtie, în sensul că se scad datoriile din creanţe. E simplu să spui că ai profit doar pentru că ai de încasat 500 de milioane de lei, iar datoriile sunt de doar 290 de milioane de lei. Dar, până una alta, ar fi de remarcat că, deşi Burlan se laudă cu un contract de management cu Ministerul Economiei, şeful de la ANAF, Sorin Blejnar pare să fi fost cel care a scos, parţial, SNLO din criză şi căruia i se datorează meritele pentru prezumtivul profit. Şi asta pentru că ANAF a decis eşalonarea datoriilor SNLO pe o perioadă de 48 de luni şi stoparea penalităţilor unităţii. Decizia a venit în prima jumătate a anului, adică cu suficient de mult timp înainte de a se face calculele financiare şi a se înregistra profitul. Ca fapt divers, o dată cu această eşalonare, SNLO va achita doar o rată de 8 milioane de lei, lunar. Cam asta ar fi prima măsură care a dus la realizarea profitului. A doua îi aparţine lui Burlan şi este, aşa cum veţi vedea, briliantă!

Credit la bancă de 10 milioane de euro, ca să-şi achite… ratele la stat

În luna iulie, SNLO a semnat un contract cu o bancă pentru deschiderea unei linii de credit în sumă de 400 de miliarde de lei vechi. Costurile creditului au ajuns la 25 de miliarde de lei, în urma negocierilor. Potrivit caietului de sarcini, acest credit a fost contractat „pentru susţinerea financiară a eşalonării datoriilor fiscale curente precum şi finanţării activităţii de investiţii”. Adică pentru plata ratelor lunare către stat, pe care a propus-o ANAF-ul. Altfel spus, ideea „genială” prin care Societatea Lignitului scapă de datoriile către stat este să se împrumute la bănci. Ca totul să fie şi mai frumos, Burlan s-a şi lăudat că au achitat ratele până în septembrie. Evident, pe cele de la stat, nu pe cele de la bancă. Într-un fel, se poate spune că datoriile sunt aceleaşi. Ba chiar un pic mai mari, dacă ne gândim la dobânzi. Ce va fi şi mai interesant însă abia prin 2012 se va vedea şi anume că SNLO va trebui să achite datoriile la bănci. Tare suntem curioşi de unde se mai împrumută!

“Managerul privat” Burlan stârneşte râsul

Burlan spunea, recent, că viitorul manager privat va avea nişte criterii greu de îndeplinit. Şi cam are dreptate, pentru că acela care va ajunge să câştige selecţia organizată de Ministerul Economiei va trebui să scoată profit copleşit de ratele bancare. Burlan s-a înscris şi el la această preselecţie de manageri. Să sperăm că nu-i va pufni râsul pe cei de la firma de consultanţă, când vor vedea planul lui de revitalizare a celui mai mare producător de lignit din România.

Societatea Naţională a Lignitului Oltenia este în primele cinci firme de stat cu cele mai mari datorii. Curios este însă că este singura care a beneficiat de clemenţă din partea Guvernului, fiind păsuită de la achitarea obligaţiilor financiare. Problema este însă că asta se resimte enorm de mult în buget, unde găurile se adâncesc semnificativ. O paralelă între situaţia datoriilor pe care le avea SNLO în luna martie 2011 şi cele pe care le are la 30 iunie a.c. arată că

Despre datoriile SNLO la stat s-a vorbit ani de zile, unitatea având probleme financiare încă din primul an după înfiinţare. De şase ani, toţi cei care s-au perindat pe la conducerea societăţii au pus umărul din greu la prăbuşirea ei, fie din rea voinţă, fie din cauză că au fost incompetenţi. Numirea şefilor de la conducerea SNLO cu girul sindicatelor a fost, se pare, o alegere mai proastă chiar şi decât numirea lor pe criterii politice. Drept dovadă, SNLO încă mai figurează în primii cinci mari datornici la stat.

În ultimele şase luni, societatea a beneficiat şi de clemenţă din partea Guvernului, care i-a acordat înlesniri la plată, pentru a-şi putea reglementa situaţia financiară. Dacă se aşteaptă cineva să fi reuşit acest lucru, o să aibă o mare dezamăgire, pentru că, în ciuda sprijinului primit de la stat, societatea merge din ce în ce mai prost.

Şi nu o spunem noi, ci Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care îşi trimite incompetenţii să găsească prejudicii fictive pe la alte societăţi din Gorj, dar nu e în stare să găsească vinovaţi pentru diminuarea cu 20 de milioane de euro a bugetului de stat, prin neplata TVA-ului. Chestiunea este cât se poate de gravă şi, în acelaşi timp, cât se poate de… invizibilă pentru ANAF, care, de mai bine de un an de zile, se mulţumeşte doar să constate cam câţi bani pierde statul din cauza managementului de la SNLO.

Peste 400 de milioane datorii, în martie 2011

Pentru o mai bună comparaţie şi pentru a argumenta cât mai solid afirmaţia că SNLO merge pe un trend cât se poate de descrescător, vă prezentăm situaţia datoriilor, atât din martie, cât şi din iunie.

Începem cu luna martie, când, potrivit listei ANAF de centralizare a obligaţiilor restante la bugetul de stat la 31.03.2011, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia figura cu datorii de peste 4.000 de miliarde de lei vechi datorii. Suma este compusă din 2.560 de miliarde de lei vechi (peste 50 de milioane de euro) reprezentând datoriile istorice, şi 1.420 miliarde de lei vechi reprezentând datoriile curente. SNLO mai datora la stat 10 miliarde de lei vechi impozit pe profit, impozite şi taxe în valoare de 280 de miliarde de lei vechi şi o colosală sumă de 670 de miliarde de lei vechi reprezentând TVA-ul neplătit. Ultima datorie reprezintă, ca şi celelalte, de altfel, prejudiciu adus bugetului de stat, însă nimeni nu pare să ia în calcul acest aspect. De remarcat că la aceste sume se mai adaugă şi 450 de miliarde de lei vechi, reprezentând dobânzi şi penalităţi. În luna martie, ANAF anunţa că „s-a început procedura de executare silită” împotriva producătorului de lignit, fapt ce confirma dezastrul financiar al societăţii. Se poate, însă, şi mai rău…

Sprijin de la stat, datorii mărite

Situaţia nu este nici pe departe mai bună la 30 iunie 2011, când, potrivit aceleiaşi liste privind obligaţiile restante la bugetul de stat, datoriile companiei producătoare de lignit au crescut semnificativ. Astfel, datoriile istorice au ajuns acum la 2.970 de miliarde de lei vechi, de la 2.560 miliarde, datoriile curente au ajuns la 1.890 de miliarde de lei vechi iar la capitolul „impozit pe profit” compania figurează cu peste 130 de miliarde de lei vechi. Totodată, dobânzile şi penalităţile datorate de către SNLO sunt, la finele lui iunie, în sumă de 930 de miliarde de lei vechi. Nu în ultimul rând, prejudiciul adus bugetului de stat prin neplata TVA-ului a crescut la 789 de miliarde de lei vechi (aproximativ 20 de milioane de euro). Şi asta în condiţiile în care societăţii i s-au acordat înlesniri la plată. Altfel spus, indiferent ce ar face statul, indiferent ce beneficii şi cât de mult sprijin ar acorda SNLO-ului, acesta se afundă din ce în ce mai mult în mocirlă.

Doar la SNLO e criză

Probabil cel mai surprinzător aspect şi, totodată, principalul argument că vina aparţine conducerii şi nu situaţiei economice la nivel naţional, este acela că doar SNLO-ul are probleme financiare. În rest, toate funcţionează cât se poate de bine, cu doar unele mici deficienţe foarte uşor de trecut cu vederea. Astfel, cei doi mari producători de energie din Gorj, respectiv complexurile energetice Turceni şi Rovinari nu figurează cu nicio datorie către bugetul de stat. Şi asta în condiţiile în care la ambele se lucrează de zor la modernizări şi investiţii de mediu. Ca să nu mai vorbim de faptul că niciunul nu beneficiază de ajutoare de la stat. La SNLO, însă, nu se fac nici investiţii, se dau ajutoare cu nemiluita, societatea este păsuită de la achitarea datoriilor dar, cu toate acestea, datoriile cresc exponenţial de la o lună la alta. Scuza invocată este, ca de obicei, criza financiară care pare să-şi fi făcut culcuş doar în conturile SNLO.

Octavian Graure, directorul general de la Complexul Energetic Turceni, a cumpărat din octombrie 2010 până în mai 2011 circa un milion de litri de apă plată, destinat consumului personalului TESA, pentru care a cheltuit 7 miliarde lei, bani publici. În aceeaşi perioadă, Daniel Burlan, directorul general al SNLO, a cumpărat şi el, pentru staff-ul său, 800.000 de litri de apă, la un preţ de trei ori mai mic. Cel puţin curios, dacă nu incredibil, nici unul din şefii de la Complexul Energetic Turceni şi de la SNLO nu a crăpat, încă, deşi au avut de consumat fiecare câteva mii de litri de apă. Dacă am concluziona că Octavian Graure  şi Daniel Burlan sunt doi manageri iresponsabili, ar fi prea puţin.

Şefii din echipa lui Graure beau mai mult decât boii: un milion de litri de apă plată în nouă luni!!!

Răcoarea costă mult, mai ales în zilele de vară, aşa că sunt societăţi de stat pentru care confortul celor din personalul TESA este pe primul loc. Fie că vorbim despre maşini închiriate pentru şefi la preţuri exorbitante doar pentru a se asigura că aceştia nu simt nici gropile din cariere, nici căldura de afară, şi că au tapiţerie din piele, ca să nu se şifoneze sau să ia scame pe pantaloni. Aceeaşi grijă le este purtată şi când aceştia sunt la serviciu, astfel că un pahar de apă rece, pentru a se răcori după atâta muncă pe brânci, citind ziare mondene sau punând poze pe Facebook. Şi, evident, acest deliciu costă. Suficient de mult, am putea spune, costurile „răcoritului” personalului TESA în zilele toride ajungând, cel puţin la Complexul Energetic Turcei, la vreo 7 miliarde lei vechi, şi asta numai în ultimul an.

Ultimul contract de acest gen, pentru furnizare de apă minerală plată pentru dozatoare a fost atribuit în luna mai a anului în curs. Potrivit documentaţiei postate pe SEAP de Complexul Turceni, valoarea finală a contractului, încheiat în data de 25.05.2011, se ridică la 310.620 lei, adică vreo 80.000 de euro. Câştigătoare a fost o societate recunoscută pe plan naţional pentru că furnizează acest produs, aceasta fiind aleasă în dauna a doi concurenţi, dintre care unul a pus chiar şi nişte probleme serioase producătorului de energie. Dar, despre acest lucru, puţin mai târziu.

Până atunci, vă mai amintim că apa plată pentru confortul personalului TESA, din clădirile administrative ale Complexului Energetic Turceni, se termină destul de repede, ca să se justifice atribuirea unui nou contract şi primirea de noi şpăgi.

Aşa se face că anul trecut, în octombrie, CE Turceni a atribuit un contract destul de suculent aceleiaşi societăţi, pentru furnizarea aceluiaşi tip de produs. Valoarea contractului atribuit în 3.10.2010 s-a ridicat la 387.372 lei, la licitaţia pentru adjudecarea lui înscriindu-se încă o societate. Astfel, în doar nouă luni de zile, Complexul Turceni a cumpărat apă plată pentru dozatoare în valoare de 6,9 miliarde de lei vechi (167.000 de euro). Banii, aşa cum spuneam, au fost cheltuiţi pentru a asigura, în primul rând, confortul personalului care lucrează în clădirile administrative ale CE Turceni. Pentru restul, există robinet…

Licitaţie „cu cântec”

Pentru atribuirea acestui contract, Complexul Energetic Turceni a avut ceva bătăi de cap, în special cu o firmă din Craiova, abonată la contractele pentru furnizarea unor astfel de produse la complexul din Dolj. Societatea, denumită Deltastar SRL, a contestat atribuirea contractului de către CET actualului câştigător, însă doar de dragul de a ţine blocată achiziţia. În fapt, firma respectivă a fost un fel de „căpuşă” care, ulterior, subcontracta altor furnizori. Firma a încercat chiar să şi păcălească autoritatea contractantă, aducând un contract făcut „pe genunchi” în urmă cu câteva luni, cu un furnizor de apă plată, ca să-şi sporească punctajul la licitaţie. Mai exact, să adeverească faptul că are capacitatea de a furniza cei câţiva zeci de mii de litri de apă plată. Numai că pe acel contract nu s-au înregistrat niciun fel de tranzacţii comerciale, cu toate că fusese încheiat cu suficient de mult timp în urmă.

Graure a cumpărat de trei ori mai scump decât Burlan, şi de două ori mai puţin, de la acelaşi furnizor!!!

În mod surprinzător, deşi SNLO este mai mare decât producătorul de energie din Turceni, apa plată a fost mai ieftină… sau mai puţină. În cazul Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia, contractul pentru furnizarea de apă plată a avut o valoare de 176.000 de lei, cam la o treime faţă de banii pe care i-a cheltuit Complexul Turceni, pentru acelaşi serviciu. În mod şi mai surprinzător, cantitatea achiziţionată de Complexul Turceni este de 517.000 de litri, în timp ce Societatea Lignitului a cumpărat de la acelaşi furnizor 800.000 de litri. Undeva este, în mod clar, o problemă, pentru că ambele contracte au fost atribuite în aceeaşi zi (!) 25.05.2011 şi, culmea, SNLO a plătit 176.000 de lei pentru 800.000 de litri de apă iar CE Turceni a achitat 310.000 de lei pentru 517.000 de litri de apă. Dacă vreun organ de anchetă se va încumeta să pună nişte întrebări sau dacă, pur şi simplu, va trece pe la Turceni şi va face gargară cu apa plată de la dozatoare, rămâne de văzut. Noi înclinăm spre varianta a doua…

De aproximativ un deceniu, o serie de societăţi comerciale care au în conducere liderii sindicali de la nivelul judeţului Gorj, prosperă în mediul de afaceri. Bazate pe nişte principii de bun simţ, în sensul că salariaţii acestor firme erau foştii disponibilizaţi din minerit şi energie, societăţile au devenit, peste ani, nişte simple căpuşe care seacă bugetul companiilor de stat de milioane de euro. Şi asta în condiţiile în care salariaţii lor sunt plătiţi cu minimul pe economie. Cu toate acestea, banii care se scurg de la societăţile de stat, în cazul de faţă de la Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, către firmele sindicale, conduse majoritatea de Marin Condescu şi Ion Ruşeţ, sunt de ordinul milioanelor de euro. Ca fapt divers, doar curăţenia şi lucrările de întreţinere pe următorii patru ani, bani care ajung în conturile firmelor sindicale, reprezintă aproape 10% din bugetul SNLO alocat prestaţiilor externe. Poate procentul pare mic, dar situaţia se schimbă radical dacă vă spunem că acel buget este de peste 20 de milioane de euro…

O introducere privind firmele sindicale care s-au aciuiat pe lângă firmele de stat nu credem că îşi are rostul. Toată lumea le ştie. Sunt acele societăţi cu 250-300 de salariaţi, plătiţi ca la adunat de prune, care prestează servicii cu mopul şi lopata, depinde de contract, şi care au fost disponibilizaţi de la complexurile energetice şi SNLO, prin anii 1997-2000. Pentru asta, patronii lor, adică liderii sindicatelor miniere de la acele societăţi comerciale de la care au fost daţi afară, negociază contracte mai abitir decât un patron oarecare. În fapt, în relaţia cu societăţile comerciale de stat, liderii sindicali au dublă calitate. Pe e o parte sunt nişte sindicalişti care negociază pentru salariaţi beneficii mai mult sau mai puţin importante, iar pe de alta sunt nişte patroni care, la aceeaşi masă, încearcă pe toate căile să tragă cât mai mult din bugetul societăţilor de stat. Concret, nu se prea ştie când sunt sindicalişti şi când sunt patroni. Cert este, însă, un lucru: cu influenţa sindicală şi sub ameninţarea presiunii sociale, firmele sindicatelor prosperă şi încasează nişte sume colosale pentru prestarea unor servicii externalizate pe care se pare că le-au concesionat de vreo 10 ani încoace. Unele dintre ele sunt cele de curăţenie şi de întreţinere a clădirilor administrative. Pentru asta, SNLO scoate din conturi peste 8 milioane de lei noi, bani care vor fi achitaţi pentru servicii de deservire generală până în iulie, anul viitor.

Un cadou cât 10% din bugetul SNLO

Societatea Naţională a Lignitului Oltenia se pregăteşte să facă societăţilor sindicale un cadou de vreo 2 milioane de euro. Compania a publicat în data de 18 iunie un anunţ de participare la o licitaţie privind un contract de prestare de servicii de deservire generală. Valoarea acestui contract este de 8.092.970 lei fără TVA şi presupune patru tipuri de servicii, printre care curăţenie şi igienizare, servicii anexe pentru transportul feroviar sau servicii de spălătorie şi curăţătorie uscată. Interesant este că acest contract presupune prestarea serviciilor pentru doar un an de zile, adică de la 1 august şi până pe 21 iulie anul viitor. Câştigătoare vor fi, fără îndoială, firmele sindicale, iar acest lucru va fi confirmat pe data de 27 iulie, când se vor deschide ofertele. În plus, aşa cum spuneam anterior, aceste servicii sunt exclusiv pentru firmele sindicatelor gen Olservmin sau Sind Jilţ. Deci, Condescu şi Ruşeţ.

Încă 20 de milioane pentru sindicate, în 2010

Ca dovadă că astfel de contracte sunt cu dedicaţie pentru firmele sindicale şi se organizează doar un simulacru de licitaţie pentru a da o umbră de legalitate procedurilor, vă reamintim că anul trecut, tot prin iulie, a fost semnat un acord cadru pe patru ani cu firma Olservmin, pentru servicii de deservire generală. Astfel, la jumătatea anului trecut, când privirile erau aţintite spre înfiinţarea companiilor Electra şi Hidroenergetica şi toată lumea vorbea despre procesele şi posibilul eşec al acestor mamuţi, SNLO a atribuit contractul cu denumirea „Lucrări miniere generale” firmei Olservmin SA. Contractul a fost atribuit în data de 30.07.2010, iar valoarea sa este de 20.155.179 lei. Aspectul cel mai interesant este acela că societatea sindicatelor va presta servicii şi la minele de subteran. Adică fix acele mine care se vor închide în acest an sau în 2012. De altfel, există un plan de măsuri pentru anul în curs, făcut de SNLO, în care, printre altele, sunt enunţate şi concedierile masive, ca urmare a reducerii cererii de cărbune, precum şi închiderea unor mine, gen Mina Motru, sau reducerea capacităţii sau chiar intrarea în conservare a unor exploatări de suprafaţă, respectiv Berbeşti şi Peşteana.

10% din bugetul prestaţiilor externe merge către sindicalişti

Dureros pentru bugetul de stat este faptul că o sumă semnificativă de bani este alocată către firmele sindicatelor. În proiectul de buget pe anul 2011 al Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia sunt prevăzute anumite cheltuieli, printre care şi cele pentru prestaţiile externe. La acest capitol bugetar, SNLO are prevăzută suma de 87.281.000 de lei, adică vreo 20 de milioane de euro. În această categorie intră inclusiv serviciile de transport şi de reparaţii pe la utilaje, adică acele contracte de anvergură care sunt semnate cu afaceriştii locali. Deşi serviciile diferă, sindicatele au reuşit, totuşi, să pună mâna, anual, până în 2014, pe 10% din această sumă. Nu e prea mare, doar vreo 2 milioane de euro pe an, însă situaţia se schimbă dacă ne gândim că firmele care încasează banii au, în total, sub 1000 de salariaţi pe care, aşa cum vă spuneam, îi plătesc cu minimul pe economie. Întrebarea este, însă, de ce nu au fost băgate aceste servicii în atribuţiile salariaţilor care pierd timpul pe la SNLO? Răspunsul, probabil, nu va veni niciodată.

Societatea Naţională a Lignitului Oltenia continuă să rămână sub ameninţarea falimentului nu doar din cauza plăţilor neonorate de beneficiarii săi. Un aport covârşitor la ruinarea acestui colos îl au şi jmecheriile ieftine puse în operă de  duetul managerial Daniel Burlan – Marin Condescu, prin care cei doi nu fac decât să permanentizeze fluxul de sute de miliarde de lei vechi dinspre SNLO către tot felul de firme – parazit. Suspectându-se că sunt foarte inteligenţi, Burlan şi Condescu feliază contractele de valoare mare astfel încât să ajungă la „scoruri” de sub 15.000 de euro, care permit derularea de încredinţări directe în locul licitaţiilor. Pentru ca tot tortul să ajungă la firmele – căpuşă agreate, sunt încheiate mai multe contracte, datate în zile consecutive. Ziua şi felia, ziua şi felia.

SNLO a achitat, în mai puţin de o lună, peste 1,7 miliarde de lei vechi, pentru ca nişte salariaţi ai MINPREST şi ai firmei sindicatelor conduse de Marin Condescu, S.C. OLSERVMIN, să măture prin nişte depozite sau să dea pietrele la o parte de pe căile ferate. Interesant este că SNLO nici măcar nu a simulat o licitaţie, contractele fiind atribuite prin negociere, fără publicarea unui anunţ de participare. Mai mult, este surprinzător modul cum aceste contracte, de valori care pleacă de la 130 de milioane de lei vechi şi ajung până la 300 de milioane de lei vechi, sunt încheiate la intervale de doar o zi unul faţă de celălalt. Explicaţia pentru NFP (negociere fără publicare) e simplă: la o cerere de ofertă trebuie făcut un caiet de sarcini în care se vede exact pe ce sunt cheltuite sutele de milioane. Aşa, e mai simplu şi mai… discret.

Contractele de care vorbeam au fost atribuite în perioada 17 martie-15 aprilie a.c., beneficiarii fiind atât MINPREST S.A., societate aflată sub patronajul SNLO, cât şi societatea OLSERVMIN SA, patronată de sindicatele miniere.

753 milioane pentru firma lui Condescu

Primii care au beneficiat de bani sunt cei de la societatea sindicală, pentru curăţarea unor linii de cale ferată. Astfel, în data de 17 martie a.c., societatea OLSERVMIN încheie un contract în valoare de 75.332 lei cu SNLO, pentru „întreţinere linii CF cu personal”.

Contractul este atribuit fără licitaţie, motivaţia postată de SNLO pe SEAP fiind tipica „situaţie de extremă urgenţă survenită în urma unor evenimente care nu puteau fi prevăzute de autoritatea contractantă”.

Pentru cine nu cunoaşte prea bine, liniile ferate, din cauza vibraţiilor, se mai afundă în pământ şi ajung la nivelul agregatelor din preajma lor. Pe de altă parte, salariaţii firmelor sindicale sunt nişte disponibilizaţi de la societăţile miniere sau complexuri, care muncesc pentru un salariu minim pe economie. Iar acest contract denumit pompos „întreţinere linii CF cu personal” presupune, de fapt, curăţarea de pietre a căilor ferate, în zona depozitelor de cărbune sau la staţiile de încărcare. Acest „amplu proces” înseamnă, de fapt, că timp de o săptămână sau două, vreo 10 salariaţi dau cu lopata sau cu mâinile goale nişte pietre de pe liniile ferate, pe o lungime de maxim un kilometru. Aşadar, având în vedere ce presupune munca, e lesne de înţeles că n-a fost şi nici n-o să fie în veci vreo „situaţie de extremă urgenţă” pentru atribuirea unui astfel de contract. Se poate invoca, însă, atunci când firma care trebuie să execute este a „tătucului” minerilor gorjeni, Marin Condescu.

Să curgă banii la MINPREST!

Situaţia este şi mai interesantă în cazul societăţii MINPREST, aflată în subordinea SNLO. Cu toate că există o relaţie de subordonare, trebuie precizat că MINPREST SERV are personalitate juridică, fiind de sine stătătoare din punct de vedere economic şi administrativ. Mai mult, subordonarea nu presupune şi eludarea legii, prin „spargerea” unor contracte de valori mari pentru a încăpea în maximul de 15.000 de euro până la care se pot încredinţa direct, fără licitaţie. Aşadar, la 8 martie a.c., SNLO atribuie prin încredinţare directă firmei MINPREST SERV contractul în valoare de 28.000 de lei, denumit „Servicii de deservire generală întreţinere, aranjare, manipulare în depozite – suprafaţă”.

Ziua următoare, la 9 martie a.c., SNLO atribuie un alt contract, cu o denumire un pic diferită, adică „Servicii de deservire generală: GESTIUNI INDUSTRIALE -  întreţinere, aranjare, manipulare în depozite – suprafaţă”, cu o valoare de 30.848 lei.

O lună mai târziu, MINPREST mai primeşte un contract, cu denumire identică cu cea a primului enunţat, în valoare de 13.000 de lei, tot prin încredinţare directă.

Ultimul atribuit, la fel, fără licitaţie, este cel în valoare de 17.237 lei, semnat în data de 15 aprilie a.c., denumit tot „Servicii de deservire generală întreţinere, aranjare, manipulare în depozite – suprafaţă”.

Obiectul contractelor a fost acelaşi – servicii de curăţenie – motiv pentru care, cu excepţia unui scop necurat, nu se justifica încredinţarea directă. În total, valoarea contractelor se ridică la 89.085 lei, fără TVA, cu mult peste limita maximă de 15.000 de euro până la care se poate atribui un contract prin încredinţare directă.

Acordul – cadru, pretext pentru „scoruri” mai mari

Societatea MINPREST nu a beneficiat, cel puţin în ultima perioadă, doar de cele patru contracte încheiate prin încredinţare directă enunţate anterior. În luna octombrie a anului trecut, societatea a primit un contract de 150.000 de lei pentru nişte servicii de întreţinere şi reparaţii, prin una din carierele unităţii. Contractul este oferit tot prin încredinţare directă dar, de data aceasta, există şi o justificare pertinentă: contractul este parte a unui acord-cadru.

Notă: Zguduiţi de aceste dezvăluiri, senatorul Ion Ruşeţ şi deputatul Severus Militaru se vor buluci pe scările Parlamentului, întrecându-se care să – l interpeleze primul pe ministrul Economiei, Ion Ariton. Dacă se vor împiedica, vinovată nu poate fi decât lesa în care-i ţine Marin Condescu.

“Generalul” de la SNLO, Daniel Burlan, acoperă un prejudiciu de 900 milioane lei vechi

Angajaţii SNLO prestează, în ultimele luni, mai mult la domiciliu decât la serviciu, datoriile sunt tot mai sufocante, colacul de salvare numit ELECTRA – din ce în ce mai îndepărtat. Cu toate acestea, la nivel de management nimeni nu are nicio apăsare, în unele societăţi din subordinea SNLO domnind o bulibăşeală de nedescris.

Deşi o parte a staff-ului S.C. MEDSERV MIN S.A. a dat – din pură prostie sau mai degrabă cu rea-credinţă – un gol de 900 milioane lei vechi în bugetul societăţii, „generalul” Daniel Burlan e lipsit de orice reacţie. O posibilă explicaţie, mai jos.

În iulie 2008, între S.C. MEDSERV MIN S.A. Tg-Jiu şi S.C. ROMAR DIAGNOSTIC CENTER S.R.L. BUCUREŞTI se încheie un contract de asociere pentru participarea la o licitaţie – pe care aveau să o şi câştige -organizată de Complexul Energetic Turceni, având ca obiect realizarea controlului medical periodic pentru salariaţii de pe platforma Turceni şi de la exploatarea minieră Jilţ. Lider de asociaţie a fost desemnată firma din Bucureşti, stabilindu-se să-i revină 60 la sută din veniturile aferente contractului, restul de 40 la sută fiind destinaţi S.C. MEDSERV MIN S.A. Tg-Jiu.

După derularea integrală a contractului şi încasarea de către firma bucureşteană a peste 6 miliarde lei vechi de la beneficiar, printr-un concurs de împrejurări ciudate şi cu evidente nuanţe penale, S.C. ROMAR DIAGNOSTIC CENTER S.R.L. BUCUREŞTI a refuzat plata a 900 milioane lei vechi către S.C. MEDSERV MIN S.A. Tg-Jiu. Deşi prejudiciul nu pare foarte mare, suma reprezintă circa 10 la sută din bugetul anual al firmei gorjene.

În urma cercetărilor interne efectuate în prima parte a anului 2010, au fost identificaţi salariaţii responsabili de producerea acestui prejudiciu, situaţia a fost prezentată în detaliu conducerii SNLO – acţionar majoritar la S.C. MEDSERV MIN S.A. Tg-Jiu, dar directorul general Daniel Burlan nu a avut nicio reacţie conformă cu atribuţiile sale manageriale şi cu starea de fapt prezentată. O posibilă explicaţie, în rândurile următoare.

Documente contabile făcute pe genunchi

Deşi în joc era un contract cu o valoare totală de peste 6 miliarde lei vechi, raporturile comerciale dintre firmele ce constituiseră asocierea au fost reglementate pe genunchi, în mod similar fiind întocmite şi documentele contabile! Astfel, contractele de asociere dintre părţi nu au fost înregistrate la niciuna dintre părţi, nu se specifică cine este prestatorul şi cine este achizitorul şi nu se enumeră obligaţiile părţilor. O parte dintre procesele verbale de recepţie nu au fost semnate de reprezentanţii celor două firme şi au fost elaborate după întocmirea facturilor corespondente (!). La fel, mai multe facturi nu au fost avizate corespunzător de firma gorjeană şi nu s-a semnat de primirea lor de către reprezentanţii S.C. ROMAR DIAGNOSTIC CENTER S.R.L. BUCUREŞTI. O bulibăşeală greu de imaginat, de descris şi de explicat.

Prejudiciul de 900 milioane lei vechi s-a produs în perioada când la conducerea S.C. MEDSERV MIN S.A. Tg-Jiu se afla Adrian Zamfirescu, promovat (!), între timp, ca şef al Corpului de Control al SNLO, calitate în care ar putea, dacă ar şi dori, să stabilească exact cauzele „golului” cu pricina. Până una – alta, verificările interne au evidenţiat vinovăţia clară a directorului medical Speranţa Bălan şi a actualului contabil şef Dan Viaşu, pe atunci director economic în S.C. MEDSERV MIN S.A.

Viaşu: „Daţi-ne ţeapă 900 milioane, dar angajaţi-mi copiii”!

Tărăşenia a devenit foarte interesantă când am aflat că ambii copii ai lui Dan Viaşu sunt încadraţi cu contract de muncă exact la S.C. ROMAR DIAGNOSTIC CENTER S.R.L. BUCUREŞTI, firma ce a generat prejudiciul de 900 de milioane lei vechi firmei conduse de tatăl lor! Înţelegem acum de ce majoritatea documentelor ce au circulat între cele două firme au fost făcute pe genunchi, favorizând producerea prejudiciului.

Înţelegem, de asemenea, de ce Dan Viaşu nu a păţit nimic. Fratele său, Nicolae Viaşu, este contabil – şef la SNLO, mâna dreaptă a „generalului” Burlan.

Speranţa Bălan doarme, la rându-i, liniştită, soţul ei, medicul Vasile Bălan, fiind medicul de familie al lui Daniel Burlan.

Doi tineri s-au luptat ca doi gladiatori, pe vremuri. Unul singur a rămas în viaţă şi a primit, drept răsplată, o partidă de sex de la cea care, conform cotidianului Adevărul de Seară, comandase înfruntarea: “le-a spus celor doi pretendenţi că va rămâne cu cel care va ieşi învingător”. Treaba asta poate deveni o nouă fiţă, pentru divele închipuite din Gorj şi de aiurea, adorate de bărbaţi cu foarte mult vid în cutia craniană.

Ipoteza incendierii cu premeditare de către proprietar, vehiculată şi prin comentariile postate pe GorjNEWS.ro, a cabanelor de la Rânca pică, întrucât asigurările imobilelor, neplătite de patru luni, nu mai erau în vigoare. Amănunte în Adevărul de Seară.

Daniel Burlan, directorul general al SNLO, speră ca în această săptămână să fie adoptată ordonanţa de urgenţă prin care CET-urile primesc ajutor de la stat. În schimbul cărbunelui livrat la CET Arad, Braşov, Timişoara, Oradea, Bacău, Motru, Govora, SNLO are de primit 185 milioane lei. Detalii, în Gazeta de Sud.

O parte din angajaţii Primăriei Târgu Jiu l-au acţionat în instanţă pe primarul Florin Cârciumaru, pentru recuperarea unor drepturi financiare, motiv pentru care au toate şansele să se califice la următoarele disponibilizări. Povestea, în Pandurul.

Mergând mai departe, dacă n-avem altă treabă şi punem cap la cap relatările presei locale, e şi mai groasă. Pandurul anunţă că sâmbătă a ieşit din spital, Gorj Domino îl dă încă internat, până astăzi. Pandurul scrie că va depune astăzi plângere penală împotriva lui Lucian Lambu, Gorj Domino ştie că a făcut-o deja. Interesant este că, pe timpul spitalizării, vineri, s-a simţit în continuare foarte rău, atât de rău încât s-a luat în gură, în direct, la Radio Infinit, cu deputatul Vasile Popeangă. Impact în Gorj spulberă orice îndoială: “”şeful administraţiei locale a zăcut pe patul de spital. (…) Primul gospodar al comunei Slivileşti nu şi-a revenit nici în acest moment din şocul pe care i l-a produs gestul alesului local.”  Pentru un bagabont de talia lui, Bucurescu ar trebui să fie mai orientat.

După ce, săptămâni în şir, aproape toată presa locală a susţinut că Ionel Manţog doreşte extinderea carierei Jilţ în comuna Slivileşti pentru a se ajunge la demolarea unei “”coşmelii”" deţinute de liderul PDL Gorj în satul Ştiucani, acesta a declarat, vineri, la Radio Infinit, că a vândut de mult timp acea proprietate. Mai mult, Ionel Manţog susţine că “sunt oameni care au cumpărat suprafeţe mari de teren în zonă şi care se aşteaptă ca, interzicând accesul excavatoarelor, să obţină diverse avantaje. Oamenii care au făcut lucrul ăsta sunt în spatele grupurilor de presă care vehiculează lucrurile acestea”.

În Scandal de Gorj, Claudiu Matei este pe cale să devină, şi el, doctor în fenomenul Schela. Deocamdată, localitatea nu a intrat în circuitul turistic al feţelor palide responsabile de (ne)aplicarea legii în Gorj.

Cu o carieră de invidiat în spate, fiind, pe rând, prefect, diplomat şi parlamentar, Toni Mihail Greblă încă se simte neîmplinit, motiv pentru care i-a donat fiului său apartamentul din Bucureşti şi acum îşi decontează chiria din bani publici, până la 90 de milioane lunar. Scandal de Gorj ştie mai multe. La o privire sumară spre PSD Gorj, Greblă mi se părea a fi făcut din alt aluat, o alternativă reală la liderii expiraţi de astăzi. Sau lasă.

Peste 15 miliarde de lei vechi ar fi primit Casa de avocatură “ŞOVA şi asociaţii” de la Complexul Energetic Rovinari, pe perioada mandatului lui Laurenţiu Ciurel. Potrivit cotidianului Pandurul, corpul de control al C.E. Rovinari a evaluat, recent, la peste 13 miliarde lei vechi prejudiciul produs “prin încălcarea repetată a contractului de consultanță juridică”.

Directorul general al SNLO, Daniel Burlan, dezvăluie în Pandurul dedesubturile contractului încheiat de predecesorul său în funcţie, Eugen Davidoiu, cu firma Best Recuperare Creanţe SRL, în valoare totală de 700 miliarde lei vechi (!). Daniel Burlan afirmă că deşi nu şi-a îndeplinit obligaţiile contratuale, nevirând vreun leu în conturile SNLO, firma cu pricina a încasat, deja, 70 miliarde de lei. În această speţă, Daniel Burlan a sesizat DNA. Din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, cercetările se vor derula anevoios.

Aşteptăm rapoartele expertizelor tehnică şi contabilă, după care putem stabili cu certitudine ce s-a întâmplat. În ceea ce priveşte persoanele din conducerea EMC Motru asupra cărora a început urmărirea penală, conform Contractului Colectiv de Muncă şi Codului Muncii, le poate fi suspendat contractul individual de muncă. Persoanele responsabile de cele constatate de noi deja au primit măsuri administrative, una chiar a fost schimbată din funcţie – şeful Carierei Lupoaia, Ghiga Ion. Celelalte au primit sancţiuni pe trei luni. Rămâne să aşteptăm acele rapoarte de expertiză, iar dacă se dovedeşte altceva decât am constatat, noi vom lua şi alte măsuri.”

Despre cum a fost purtat, pe jos, de la un spital la altul un bolnav de cancer în căutare de calmante, nevoit în cele din urmă să solicite sprijin presei, puteţi citi în Ediţie Specială de Oltenia şi Gorj Domino.

Ce sporuri salariale şi-au mai inventat primarii gorjeni, în  Impact în  Gorj.

După ce, marţi, Dian Popescu, preşedintele organizaţiei din Târgu Jiu a PNL a declarat că “este o greşeală politică din partea conducerii PNL Gorj să nu-şi asume pierderea alegerilor într-o comună pe care o considerau fief liberal şi să fie aruncată vina integral pe cei de la PDL”, ieri, Ion Răuţ, purtătorul de cuvânt al PNL Gorj, a catalogat acea ieşire publică drept “nefericită”, insistând pe “lipsa de experienţă în comunicarea politică”, pe faptul că “Dian nu are cum să cunoască toate lucrurile la nivelul organizaţiei judeţene” şi că, la Gorj, doar dânsul şi Dan Ilie Morega reprezintă poziţia oficială a partidului. Dacă declaraţia lui Ion Răuţ emană lipsă de liberalism şi o încercare de instituire a discursului unic, specific perioadei comuniste, ascultând cele spuse de Dian Popescu înţelegi că, la Gorj, există premise ca PNL-ul să fie redat liberalilor. Detalii în Pandurul.

Din acelaşi cotidian aflăm despre o altă dovadă de “democraţie”, venită ieri de la Ion Călinoiu, care l-a invitat afară din PSD pe Mihai Zamfir, şeful Biroului de Investiţii Miniere din cadrul Complexului Energetic Turceni, după ce acesta declarase, marţi, că în obiectivul economic  cu pricina nu au loc epurări politice şi că are o colaborare bună cu conducerea liberal – democrată a Complexului. Dintr-o altă perspectivă, Gorj Domino ne povesteşte cine este Mihai Zamfir. Declaraţiile lui Ionel Manţog şi Ion Călinoiu pe această temă pot fi ascultate pe Radio Infinit.

Daniel Burlan, directorul general al Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia, a renunţat, ieri, la unul din cei doi consilieri pesedişti ai domniei sale, Corneliu Boldor. Cât de bine se va simţi, de unul singur, celălalt consilier pesedist, Ion Vulpe, veţi auzi la Radio Târgu Jiu.

Avem trei noi directori de licee, unşi în funcţii pe fliera PSD. Detalii în Gazeta de Sud.

Potrivit lui Vasile Mija, liderul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ Gorj, propunerea guvernanţilor de prelungire a vacanţei de vară cu încă zece zile, în ideea economisirii unor fonduri bugetare, este inacceptabilă. Sursa: Pandurul.

Cât de pregătite sunt, logistic, unităţile de învăţământ din Târgu Jiu pentru începerea noului an şcolar, aflăm din Gazeta de Sud.

Despre schimbările operate la vârful structurii locale a Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă, în Impact în Gorj. În mod cu totul bizar, a fost numit şef Liviu Chiţiba, un băiat care are şi şcoală şi este şi la locul lui. Îi va fi destul de greu să se integreze în formula de joc locală, căci majoritatea coechipierilor joacă la acoperire, să fie bine pentru toţi. În ceea ce mă priveşte, rămân la ideea că dacă o singură instituţie fundamentală a statului de drept consimte să îşi facă treaba, le poate angrena, treptat, şi pe altele în acest demers nefiresc, în zilele noastre.