Declarație de DRAGOSTE și de RĂZBOI



E clar că în România și în zona în care trăiesc, lucrurile sunt din ce în ce mai razna.

Treaba asta îi legitimează pe aceia care-și văd doar de interesele lor private să fie și mai egoiști, și mai conservatori, și mai reținuți în a face ceva pentru binele comun.

Mare parte dintre problemele comune ale românilor afectează, mai devreme sau mai târziu, fiecare român în parte.

Oricând, te poți trezi că-ți iese rahat prin chiuvetă în sus, în palatul tău, milionarule care ești, fiindcă nu te interesează politizarea și corupția de la nivelul operatorului regional de apă și canal.

Sau ajungi într-o noapte la urgențe, și pici pe mâna unuia jumate beat, jumate adormit, proaspăt deșurubat dintr-o asistentă care n-are nimic împotrivă.

Sau poți rămâne oricând în pană de curent. Pentru că statul și oamenii de rând îngenunchează în fața companiilor străine care ne vând energie electrică, și care nu investesc nimic în reabilitarea rețelelor, la ultima ninsoare, în Gorj, zeci de mii de familii au rămas zile în șir fără curent. Urmarea: nici una. Nici statul, nici oamenii de rând n-au nicio reacție. Pur si simplu, s-a uitat de problemă. Dar va mai ninge, și vor fi multe alte pene de curent.

Da, majoritatea se uită în altă parte, și-și văd numai de „ale lor”, deși mare parte dintre problemele comune pe care le ignoră îi privesc, de fapt, și pe ei.

În ciuda acestor tendințe, si tocmai din cauza lor, îmi propun ca în 2019 să abordez mult mai frontal, mult mai eficient și fără niciun fel de menajamente măcar o parte dintre nenorocirile pe care le generează unii dintre cei care conduc și decid în zona în care trăiesc eu.

Din experiențele anterioare, știu că cu cât spui mai apăsat adevărul și cu cât înaintezi mai adânc cu investigațiile jurnalistice, cu atât devii mai singur, mai înjurat si mai țintă. Sunt pregătit pentru toate acestea, și cunosc în detaliu consecințele. Și vă asigur că nici nu sunt singur, și că nici nu o să rămân vreodată singur.

Mă uit la ce se-ntâmplă în jur și, având conștiința lucrurilor de care sunt capabil și pe care mă simt dator să le fac, ca român și ca iubitor de România, constat că am o singură opțiune: să continui și să fiu mai bun și mai eficient.

Am gândit și am spus de multe ori că România merită orice sacrificiu, dar românii, nu.

Exact la fel gândesc si acum.

Dar o să continui.

Așa să-mi ajute Dumnezeu!