DEGENERAȚIA sindicală. Liderii ”patrioți” din era Ciurel se bat azi ca chiorii pe bucile lui Boza



Între Boza și Ciurel există multe asemănări și o singură diferență. Din punct de vedere managerial, sunt egali. Amândoi au nenorocit CEO, proporțional cu timpul avut la dispoziție.
Diferența apare în relaționarea cu mediul înconjurător. Ciurel a fost veninos, tranșant, dintr-o bucată. Boza e vrăjitor și lingușitor.
Ciurel a cumpărat din presă și sindicate atât cât să fie majoritar, și apoi s-a oprit.
Boza a încercat, și încă se mai străduiește, să cumpere tot.

În perioada Ciurel i-am admirat și i-am și sprijinit pe Nelu Roșca, Dumitru Pârvulescu, Constantin Mitrescu, Doru Crăete și pe ceilalți lideri sindicali ”patrioți”, în lupta lor cu Ciurel, luptă pe care ei o prezentau ca fiind pentru oameni, pentru companie, pentru Gorj.
Apoi a venit Boza, și i-a umplut de privilegii. CEO a continuat să se ducă în cap, în timp ce liderii sindicali ”patrioți” nu doar că n-au avut reacție, dar au și sărit continuu la gâtul celor care au ales să rămână independenți, obiectivi, corecți.

Cu un an în urmă, Manu Tomescu făcea declarații halucinante, despre ARTEGO și angajații de acolo. Spunea că angajații CEO nu fac protecție socială pentru semenii lor care lucrează la ARTEGO. Între timp, CEO a ajuns pe buza prăpastiei, și angajații ARTEGO sunt ei acum foarte aproape de situația de a face protecție socială cu cei de la CEO.
Azi, după un an, Manu Tomescu a anunțat că se retrage din gașca de lingăi ai lui Boza, și s-a arătat scârbit de foștii lui camarazi.

Halul în care s-au transformat Roșca, Pârvulescu, Mitrescu, Crăete și ceilalți mă determină să cred că, dacă Ciurel ar fi apucat să le dea ce le-a dat Boza, n-ar mai fi dus nicio luptă și n-ar mai fi avut nicio nemulțumire.

Totuși, perioada aia a fost atât de frumoasă încât nici nu mai contează că m-au păcălit și că ei nu făceau nimic din convingere.