Bucălăete, schimbat de la conducerea PRM Gorj
Bucălăete, schimbat de la conducerea PRM Gorj
Ultra - Scurte2 iulie 2013

Biroul Permanent Naţional al PRM a decis „eliberarea din funcţia de preşedinte interimar” al filialei Gorj al lui Constantin Bucălăete și numirea lui Dumitru Dascălu în locul acestuia. Bucălăete susţine că nu recunoaşte decizia, fiind vorba de acelaşi grup care a decis schimbarea lui Vadim Tudor, pe care, de asemenea, nu o recunoaşte.  Detalii, aici.
 

1 COMENTARII
  • Batagan Marius 05.07.2013 la ora 11:06 am
    Vadim Tudor, vinovat de declinul PRM Joi, 4 iulie Revocarea lui Vadim Tudor din fruntea PRM la plenara Consiliului Naţional din 15.06.2013, a reprezentat singura soluţie de salvare a unui partid cu o doctrină naţionlistã clară, în contextul în care “Tribunul” reuşise, prin comportamentul dictatorial, abuziv şi rupt de realitatea partidului, “performanţa” ca la alegerile din 2008 şi 2012 să rateze intrarea în Parlament şi să ducă PRM-ul într-o zonă de umbrã a politicii româneşti. Diversiunea cu frauda electorală majoră, mai mereu în defavoarea PRM, la toate ciclurile electorale postdecembriste, au îndepărtat sistematic filialele, dar şi membrii şi simpatizanţii PRM de un partid care scăzuse până la cote alarmante în sondajele de opinie şi nu numai. Direcţia PRM era haoticã, culoarul electoratului naţionalist rãmãsese ocupat de un lider care prefera emisiunile mondene, situaţie ce convenea de minune adversarilor politici. Cum a fost posibil ca PRM un partid ce crescuse constant în opţiunile de vot ale românilor şi care obţinuse, prin redistribuire, la alegerile parlamentare de la finele anului 2000, un scor electoral de aproape 25 la sutã, echivalentul a nu mai puţin de 121 de parlamentari, sã ajungã la jumãtatea lui 2013 cotat electoral la categoria „şi alţii”? O întrebare pertinentã, cu accente de disperare, pe care 24 de filiale ale PRM au rostit-o rãspicat la Consiliul Naţional din 15 iunie, întrebare la care Vadim Tudor, în stilul dispreţuitor, a refuzat sã rãspundã. Un început frumos Dar sã o luãm cu începutul… În primãvara anului 1991, la Restaurantul Stadion de lângã Arenele Progresul, în prezenţa regretaţilor Eugen Barbu, istoricului Mircea Muşat şi a generalului Paraschiv, generalul care a semnat în 1964 retragerea trupelor armei sovietice de pe teritoriul României, militar cu o dragoste uriaşã de ţarã, dar şi a colonelului Teodoru şi a lui Corneliu Ciontu, s-a discutat, în premierã, despre înfiinţarea Partidului România Mare. De altfel, ideea i-a aparţinut lui Mircea Muşat, îmbrãţişatã rapid de Corneliu Ciontu şi aprobatã ulterior şi de Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor. În contextul în care revista „România Mare” fusese editatã de Eugen Barbu în vara anului 1990, cu sprijinul fostului sãu colaborator de la revista “Sãptãmâna”, Vadim Tudor, prinsese extraordinar de bine , declanşând în jurul sãu o uriaşã stare de spirit naţionalã, fiind, de altfel, singura revistã care nu se „închina” la mirajul civilizaţiei occidentale. Revista publica materiale incendiare şi prezenta lucrurile aşa cum erau, neezitând sã tragã semnale de alarmã în privinţa privatizãrilor forţate pe preţuri de mizerie, dar şi a altor grave probleme ale unei societãţi ce bâjbâia prin negura deasã a democraţiei originale. Au fost demarate imediat procedurile de înfiinţare a PRM, fiind declanşatã strângerea de semnãturi. Partidul şi-a început efectiv activitatea pe baza deciziei Tribunalului Municipiului Bucuresti şi autorizatiei de funcţionare din 20 iunie 1991. A început, apoi, anevoioasa sarcinã a organizãrii fialialelor partidului, la nivel judeţean, municipal, orãşenesc şi chiar comunal. Generalul Paraschiv, colonelul Teodoru şi Corneliu Ciontu au primit sarcina de a se ocupa de acest lucru. Atraşi de curentul naţional oamenii au început sã intre în PRM. Încet, încet, partidul a început sã creascã la nivel organizatoric, ceea ce a întãrit forţa partidului. Alegerile din 1992 au adus PRM în Parlament. Nu a fost simplu. A fost o uriaşã muncã de echipã. Vadim Tudor, care a avut, indiscutabil, un rol uriaş în evoluţia partidului, îşi asumã eronat toate meritele. Evoluţia fantasticã a PRM s-a datorat în primul rând elementului organizatoric, a oamenilor puternici şi competenţi care au rezistat mulţi ani în jurul lui Vadim Tudor, suportându-i abuzurile şi excesele. Organizarea puternicã a filialelor a contat decisiv. Erau structuri puternice, viabile, cu posibilitãţi de reacţie, care au tras dupã ele partidul.Toate municipiile, oraşele şi peste 80 la sutã din comune aveau filiale PRM. Dacã ar fi contat doar liderul ar fi trebuit ca şi în 2008 şi în 2012, PRM sã fie fãrã probleme în Parlament. De ce nu mai este? Nu cumva PRM a ajuns un partid cu multe filiale fictive, existente doar în evidenţa ruptã de realitate a lui Vadim Tudor? De altfel, membrii Consiliului Naţional au cerut organizaţiilor judeţene ca la Congresul Extraordinar al PRM de la finele lunii iulie sã vinã cu situaţia concretã a membrilor de partid existenţi în fiecare judeţ.Dar şi a filialelor încã funcţionale! Din pãcate, în vara lui 2013, PRM nu mai are organizaţii nici mãcar în toate judeţele, situaţie de neconceput pentru un partid ce viseazã la guvernare. Dupã intrãrile din Parlament în anii 1996, 2000 şi 2004 a început declinul. Comportamentul dictatorial al lui Vadim Tudor care nu accepta ca vreun lider central şi local sã îi conteste vreo decizie, oricât de discreţionar ar fi fost luatã, a avut un efect de bumerang asupra partidului. Oamenii au început sã tragã semnale de alarmã, sã încerce sã salveze ce se mai putea! Începea declinul! Conferinţele de presã sãptãmânale începuserã sã fie tot mai rare, iar în ultimii ani au lipsit cu desãvârşire, poziţia partidului faţã de problemele importante ale României se lãsa aşteptatã sau dacã privim la modul ruşinos în care Vadim Tudor a pactizat cu Bãsescu la referendumul din vara lui 2012 era chiar împotriva intereselor electoratului partidului! Începutul declinului Revenind la anul 2005, când abuzurile lui Vadim Tudor se ţineau lanţ, mai mulţi lideri importanţi ai partidului au decis sã pãrãseascã PRM. Enumerãm aici pe Corneliu Ciontu, fost prim-vicepreşedinte al PRM şi preşedinte al PPRM (liderul care a încercat, fiind ani de zile paratrãsnetul dintre furiile lui Vadim şi filialele judeţene, sã salveze partidul, sã îl ducã în marea familie politicã popularã şi nu în ultimul rând la guvernare), Alexandru Ciocâlteu, Nicolae Vasilescu, Daniel Ionescu, un foarte bun economist, Bogdan Cantaragiu,William Brânzã, Dãnuţ Liga, Sever Meşca, Dumitru Puzdrea, iar lista poate continua. Nu mai puţin de 14 parlamentari, zeci de consilieri locali şi mii de membri de partid au pãrãsit PRM în 2005 în solidar cu Corneliu Ciontu. Scandalul a zguduit din temelii PRM. De altfel, realitatea politicã de dupã 2005 a arãtat, cu vârf şi îndesat, cã plecarea departamentului organizatoric de la nivel central a avut efecte devastatoare pentru partid. Vom reveni, în materialele viitoare, asupra evenimentelor care au afectat PRM în 2005, când pentru o scurtã periaodã de timp, PRM a devenit PPRM şi demarase negocieri cu popularii europeni. şi atunci Vadim Tudor a boicotat partidul!
Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *