Am intervievat un om calm, echilibrat, academic – Profesorul Manta… Am descoperit că nu este nici dușmanul lui Adrian Gorun, nici prietenul lui, ci îl analizează sec, rațional, lucid și îi explică, întocmai ca unui student, unde a greșit și ce trebuie să recitească pentru a trece examenul academismului și integrității universitare.

“Puseurile dictatoriale, tot mai accentuate”

Ieşirile publice din ultimele săptămâni ale lui Adrian Gorun lasă impresia unui om panicat. Conducerea Universităţii se comportă ca şi cum instituţia ar fi sub asediu. Rectorul autosuspendat emite comunicate şi repetă declaraţii publice care contravin Legii Educației Naționale şi sfidează reguli elementare ale democraţiei…
Ultimele atitudini ale D-lui Gorun sfidează o normalitate, în ceea ce privește conducerea unei instituții publice academice. Cred că un conducător serios trebuie să se situeze deasupra intrigilor, neînțelegerilor, în acest sens aș zice că nu are nicio justificare această atitudine de „pus poalele în cap”, nepotrivită la nivelul unui organism de conducere al unei instituții academice. Tocmai de aceea se vede public că, în ultima perioadă de timp, Adrian Gorun culege ce a semănat. În mod cert, pe parcursul celor două mandate ale sale, acesta a impus un autoritarism; dacă la început nu a părut să aibă puseuri dictatoriale, în timp, totuși, acestea s-au accentuat vizibil și au devenit evidente, atât pentru cei apropiați lui, cât și pentru cadrele didactice și mass-media locale.
Sunteţi de mult timp în viaţa publică. Vă număraţi printre puţinele personalităţi neimplicate până acum în scandaluri, care dau echilibru şi normalitate cetăţii. Totuşi, aţi fost nominalizat, recent, de Adrian Gorun, ca membru al unui grup infracţional care urmăreşte destabilizarea Universităţii…
Da, pentru că, din păcate, Rectorul Gorun are resentimente puternice față de cei care nu sunt de aceeași parte a baricadei pe care el luptă, resentimente pe care nu și le poate controla, ba mai mult, el aplică o politică de genul “cine nu e cu mine, e împotriva mea”. Aceasta e o trăsătură definitorie a personalității lui. În ultimul timp, mai mult decât oricând, pare să-și fi pierdut complet controlul, face foarte multe afirmații gratuite, vede peste tot numai dușmani, iar acestea se întâmplă excesiv în interiorul instituției pe care o conduce.

Martor în dosarul lui Mischie, nu delator

Într-o recentă şedinţă a Senatului Universităţii, Adrian Gorun v-a acuzat că sunteţi delatorul lui Nicolae Mischie, că dumneavoastră l-aţi turnat la organele statului în legătură cu arma de vânătoare adusă din Elveţia…
E o mare prostie; de altfel, nici Nicolae Mischie nu mai insistă pe chestia aceasta, deși, la un moment dat, și el a spus-o. Sunt convins că A. Gorun o spune cu năduf și pentru a se răzbuna, negăsind lucruri negative, de-a lungul carierei mele politice, profesionale și, atunci, evident că se leagă de lucruri mărunte și total aberante. Totuși, aș vrea să lămuresc, pe scurt, dacă tot a venit vorba; eu am fost în Elveția cu Mischie și cu fostul primar, Nanu, și, când urma să plecăm, el a vrut să-mi bage în bagaj o parte din armă. Evident că eu m-am opus, s-a opus și colegul, Nanu, până la urmă a băgat-o probabil la el, e treaba lui cum a  îndesat-o în bagaj și cum a  trecut-o prin vamă. Câteva luni mai târziu, Mischie făcea glume pe la chefuri, cum că eu i-aș fi trecut arma, ceea ce a suscitat interesul presei, Gabriela Mladin publicând, în acea vreme, un articol de genul ăsta. Eu am dat o dezmințire la modul rezonabil, ba mai mult, i-am lăsat posibilitatea lui Mischie să se apere… Eu am fost chemat de organele statului, ca martor, niciodată ca reclamant; organele statului s-au autosesizat din presă și nu la inițiativa mea, sau la reclamația mea. Eu am declarat adevărul, că nu știu ce a făcut Mischie, dacă și – a urmat planul sau nu, însă, în mod cert, în bagajele noastre nu au fost părți din arma lui.
Deci, să înțelegem că în Senatul Universității se discută mai ales cancanuri de pe la chefuri, în condițiile în care U.C.B. este pe locurile codașe în ierarhia universităților din România?
Da … exact. Dacă A. Gorun nu mai are altceva de făcut… se ocupă de cancanuri.

“Angajații Universității se feresc să vorbească pe stradă cu colegi percepuți drept <<dușmani ai lui Gorun>>”

De ce corpul profesoral al Universităţii şi organismele din cadrul acesteia n-au opus o minimă rezistenţă în momentul în care Adrian Gorun a derapat atât managerial,  cât şi la nivelul discursului public? Unde sunt mecanismele de control instituţional intern? Cum se poate ca nişte cadre didactice ce pretind că fac învăţământ universitar şi cercetare academică să fie lipsite de identitate individuală şi să se bălăcească într-o masă amorfă, gata oricând să-şi urmeze stăpânul, Adrian Gorun, în orice derapaj? Dacă derapează rectorul e musai să derapeze toată Universitatea după el? E asta o formă de solidaritate în ilegalităţi?
Ați atins foarte multe probleme acute și logice. Și pentru mine este o mare dezamăgire cum reușește să controleze, eu n-aș zice că în mod autoritar, pentru că, dacă era așa, poate că nu aș fi luat o asemenea poziție fermă și intransigentă; în ultima perioadă, el conduce în mod abuziv. De aceea, s-a ajuns într-o fază stranie în care angajații Universității se feresc să vorbească pe stradă cu colegi care sunt percepuți drept “dușmani ai lui Gorun”. Sau, incredibil, dacă te oprești pe stradă să discuți cu un astfel de dușman, primești telefon de la Gorun sau secretara lui să întrebe ce-ai vorbit cu așa-zisul dușman. Mi se pare absolut inadmisibil. De aici și poziția mea publică. De mult timp consider că Adrian Gorun n-ar trebui să mai conducă Universitatea… cu toate că nu am avut o astfel de atitudine răspicată, clară, fermă. Probabil, de cam doi ani de zile, stilul managerial al lui Gorun a devenit intolerabil. În primul său mandat trebuie recunoscut că a avut realizări apreciabile, prin comparație cu fosta conducere; este la fel de cert, însă, că în special în ultimele șase luni, a derapat complet. Trebuie spus că mulți factori au contribuit la susținerea și dezvoltarea acestei instituții, oameni care au fost în fruntea județului, oameni din U.C.B:, m-aș include și pe mine, printre cei care au pus umărul, atât cât au putut, pentru binele acestei instituții, care poate fi benefică acestui județ.

Vorbim, totuși, de o instituție publică, ce e percepută ca o fortăreață…

Foarte corect ce spuneți… Într-o instituție publică nu e admis să te comporți la modul ăsta! Mai ales într-o instituție care se pretinde academică. Eu am mai spus-o – poate la o școală generală în Cucuia Măcăii, un asemenea mod abuziv, o asemenea atitudine extrem de subiectivă de abordare a lucrurilor… deși nici acolo nu cred că ar fi acceptată! Aici fiind vorba de un mediu academic, derapajele din ultimul timp nu pot fi acceptate! Pentru mine, ceea ce s-a întâmplat recent este incredibil – atitudinile publice ale unora dintre colegi sau unele care sunt doar vag exprimate public, sau altele doar exprimate, însă nu public, deoarece mulți oameni ezită să spună, deschis, lucrurilor pe nume, deși le gândesc. Toate acestea îmi aduc argumente a crede că lucrurile se vor schimba.
O lume academică trebuie să fie echilibrată, rațională, deschisă la dezbatere publică, dispusă a admite că, poate, adevărul nu este depozitat într-un singur om…
Foarte corect! Asta este marea dramă a personalității lui Gorun! Nu se poate să concepi că dețiii monopolul adevărului, că toți ceilalți care nu-s de acord cu el sunt, ori destabilizatori ai instituției, ori infractori, și așa mai departe. Această intransigență subiectivă este inacceptabilă într-un mediu academic…

De ce refuză Adrian Gorun să comunice direct cu presa neaservită, cu presa care nu practică un discurs adulator la adresa sa?
Ca orice mic sau mare dictator, lucrurile sunt clare, având o personalitate așa de excentrică și de subiectivă, nu concepe să abordeze puncte de vedere diferite, fie că vin din partea colegilor, a mass-media, a opiniei publice, cu atât mai mult din partea subalternilor.

Marga, primit cu pâine şi sare

Totuși, Universitatea pare că și-a declarat o stare de necesitate, ca statele care se pregătesc de lupte cu rebelii… Desigur, e o metaforă ce persiflează aberația instituțională…
Nu știu dacă nu e doar o percepție indusă de Adrian Gorun, prin ceea ce a făcut în ultimul timp. Tocmai de aceea am ieșit public împotriva  modului în care conduce Gorun.  Însăși relația proastă pe care o are cu Ministrul Funeriu – care, și el, are păcatele lui, nu zice nimeni că e perfect – este una ce nu face bine instituției. În interesul U.C.B., Adrian Gorun trebuia să-și propună, dacă nu o relație bună, măcar una de nivel al amiabilității inter-instituționale… Mai ales că și el și ministrul fac parte din același partid politic. Sigur, eu nu zic că trebuia să se ducă cu căciula în mână, ca la Înalta Poartă, sau să le pupe mâna la Minister, în interesul Universității, deși au existat situații, gesturi, care surprind…

Vă referiți la primirea cu pâine și sare a Rectorului Marga de la Babeș-Bolyai din Cluj, cu ocazia creării așa-zisului consorțiu Transcarpatica…? Primire cu pâine și sare …! Ce gest de un penibil ridicol și, mai mult ca sigur, jignitor pentru un personaj cu dinamică națională, precum Dl. Marga…

Dl. Marga este un om deosebit și eu cred că a ajutat Universitatea; nu cred că Marga a luat în serios un astfel de gest, desigur, din politețe, a trebuit să-l accepte…Ați sesizat corect: e vorba de gesturi deplasate, prin care Gorun încearcă să-și contureze o poziție vizavi de viitoarea guvernare…E vorba de un joc al conjuncturilor pe care-l face, în numele unei strategii personale, subiective…
De acord… Mediul academic nu este unul al îngenuncherilor și veleităților de acest tip…

Așa este! Atitudinea lui față de sfera politicului ar trebui să fie mai reținută. Nu face bine Universității procedând astfel! Este numărul 1 în această instituție, ca rector cu două mandate, căruia și eu, personal, i-am acordat credit și nu infirm că a produs un progres față de fosta conducere. Totuși, asta nu-l justifică să aibă derapajele din ultimul timp. La fel, progresul instituției nu trebuie să se încheie cu Gorun, ci va continua și după el, ca după oricare altul… Îi reamintesc că i-am făcut lobby la doi miniștri pentru a ajunge rector aici. Ne spunea solemn, atunci, că vrea să stea 1-2 ani rector, să pună umărul la remedierea unor erori de management din trecut, și apoi va pleca. Iată că nimeni nu s-a opus să stea 6 ani; la cum se comportă, în ultimul timp, probabil încearcă să ne spună că mai vrea 6 ani ca rector…

În U.C.B. se poartă comunicarea de la stăpân la slugă

Există comunicare internă astăzi, în Universitate?
Nu! Există doar o comunicare de la stăpân la slugă, din păcate!
Care sunt valorile care ghidează stilul managerial al lui Adrian Gorun?

Subiectivismul, arbitrariul… E adevărat că muncește destul de mult, îi pune și pe ceilalți să muncească, însă criteriile sale manageriale și modul în care apreciază angajații sunt mult afectate de subiectivismul personalității sale.
Pe scurt, ce traiectorie estimaţi că va urma Universitatea?
Acum, nu trebuie să exagerăm, nici într-un sens, nici într-altul; după părerea mea, conducerea Universității ar trebui schimbată, Gorun ar trebui să aibă decența să nu mai candideze, să lase lucrurile să se desfășoare liber și democratic. Știm că încearcă, trage sfori pentru a conduce în continuare, chiar dacă este să-și impună un interpus, care să execute, întocmai și la timp, toate dispozițiile. Cred, totuși, că lucrurile nu pot continua astfel. Până la urmă, nu stă U.C.B. nici în Gorun, nici în Mischie, nici în Manta… Universitatea este o instituție a gorjenilor și trebuie să reziste în interesul acestui județ. Cu sau fără Gorun, lucrurile vor merge înainte…

Gorun “cercetează” pentru SRL-uri ale subordonaţilor. Aceleaşi firme primesc lucrări de miliarde, de la U.C.B. (!!!)

Este firesc ca Adrian Gorun, ca rector, să încheie contracte de cercetare cu SRL-uri deţinute de subordonaţi de-ai săi? E firesc ca aceiaşi subordonaţi, prin aceleaşi SRL-uri, să beneficieze de contracte de miliarde de lei vechi de la Universitate? GORJNEWS va proba în detaliu aceste lucruri…
Nu, categoric nu, dacă lucrurile s-au întâmplat așa. În loc să se concentreze fondurile de investiții pe ceea ce se face la Debarcader –  și eu, și Marcel Romanescu am încercat să aducem fonduri pentru asta – s-au făcut tot felul de achiziții de  case, clădiri, pe care nu le vizitează nimeni. Gândiți-vă unde a fost Biblioteca Universității, printr-o casă particulară, pe lângă Debarcader… Nu știu dacă în 3-4 ani de zile au intrat 20 de oameni acolo…
E firesc ca Universitatea să primească în corpul profesoral inşi din fauna politică locală, mulţi dintre ei deja compromişi ca manageri ai unor instituţii de stat, care nu sunt trecuţi prin niciun fel de filtru? Pe de altă parte, sunt fireşti atâtea disponibilizări ilegale, în masă, de pe urma cărora Universitatea plăteşte multe miliarde despăgubiri?
Categoric nu! Aici, Curtea de Conturi și alte instituții abilitate se vor pronunța în acest sens, nu am nicio îndoială! Și eu am dat câteva exemple de oameni care au părăsit această Universitate, deși aveau o valoare profesională incontestabilă – Semenescu, cu doctorat la Sorbona, pentru noi nu a fost bun, acum este la Universitatea din Toronto, alți oameni care veneau cu drag la noi și au plecat din cauza lui Gorun, chiar de la Facultatea de Drept: Judecătorii Miruță și Ghimiși, sau D-na Zamfirescu, care nu mai e titular la noi. Sunt convins că și în alte facultăți s-au întâmplat lucruri similare. Subiectivismul exagerat al lui Adrian Gorun l-a determinat mereu să îndepărteze, deliberat, oamenii de valoare, iar locul lăsat gol să-l umple cu yesmeni…
Poate fi oprit sau, cel puţin, calmat Adrian Gorun? Cum?
Nu știu dacă poate fi oprit, dar sigur trebuie calmat. Orice om care exagerează într-o funcție publică trebuie să primească un antidot, întru echilibrare, din partea societății și a instituțiilor statului. Aici poate să existe nu numai o răspundere morală, etică, ci și una administrativă, disciplinară, materială, ș.a.m.d. Întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, societatea a penalizat astfel de ieșiri.
A existat feed-back în interiorul Universităţii după ieşirile dumneavoastră publice din ultima perioadă?
Nu prea… Nu cum mă așteptam. Oamenii sunt încă reticenți, mai ales din cauza fricii congenitale care s-a reușit să fie instaurată în instituție, dar mai ales în inima și sufletul lor. Acesta e lucrul cel mai urât și de aceea am simțit nevoia să ies public. Nu urmăresc nicio funcție, atitudinea mea nu este anti-Gorun, ci pentru normalitate și pentru binele învățământului superior din Gorj!
Aberaţiile instituţionale din Universitate sunt peste sau sub nota generală a aberaţiilor din celelalte instituţii de stat din Gorj?
În ultima perioadă e clar că suntem în top.