-Interviu cu scriitorul Horia Muntenuș

“Iată! avem un caz, în România – Brâncuşi”

Alex Gregora: Dragă prietene Horia Muntenuş, eşti, printre multe-multe altele, autorul cărţii „DINCOLO DE BRÂNCUŞI” şi, iată, a două filme documentar-artistice despre opera sculptorului. Cel dintâi film – „UN ARBORE LA MIJLOC DE LUMI:  CONSTANTIN BRANCUŞI”, 2009 – a primit Premiul I pentru cel mai bun multiplicator de informaţie culturală europeană din Transilvania de Nord, Cluj-Napoca 2010. Al doilea film – “CALEA EROILOR (Istoria unei Capodopere)”, realizat în 2012, spune-mi unde l-ai prezentat până acum? Care au fost reacţiile?
-Horia Muntenuş: – Primul meu film este un scurt metraj de 33 de minute şi l-am prezentat în foarte multe oraşe din ţară, vizionările fiind însoţite de prelegeri despre Brâncuşi şi opera sa pe care le-am susţinut în faţa elitelor culturale locale, în faţa studenţilor şi elevilor. Mi-am înţeles rolul cu inima şi pot spune că am fost acţiuni personale, private, fără a fi sprijinit de nici o instituţie a statului. Am finalizat cel de-al doilea film,  ”Calea Eroilor – istoria unei capodopere”, abia de două săptămâni, un lung metraj cu o durată de trei ore şi jumătate. L-am prezentat la Iaşi, la Ateneul Tătăraşi, de câteva zile, pe 11 octombrie, ca pe o previzionare. De altfel, am avut câteva previzionări (lucru specific muncii regizorale şi producţiei) şi pe timpul muncii mele (o parte a filmului a fost prezentată la Cluj pe 16 martie 2012, la cinematograful ”Florin Piersic”, în faţa elitei intelectuale a Clujului. Am organizat evenimentul cu ocazia comemorării lui Brâncuşi la 55 de ani de la moarte. Au fost prezenţi în sală Preşedintele Academiei Române, domnul Ionel Haiduc, Ministrul de atunci al Culturii, poetul Kelemen Hunor, Rectorul Universităţii ”Babeş-Bolyai“ , domnul Profesor Ioan Aurel Pop, pictorul şi profesorul Ioan Sbârciu, care a şi prezentat filmul şi a vorbit despre Brâncuşi, scriitori, pictori, sculptori, oamenii de cultură ai Clujului. A fost un eveniment extraordinar de omagiere a celebrului sculptor şi în acest cadru a avut loc o dezbatere liberă asupra cazului Brâncuşi, fiindcă, iată! avem un caz, în România, Brâncuşi.  Cred că, pornind de aici, filmul acesta va avea şi el un destin.
-A.G.: Se recapitulăm: s-a vizionat noul tău film despre Constantin Brâncuşi la Cluj, Iaşi, Craiova şi Caracal. Ai  făcut un calendar al proiecţiilor filmului?
– H.M.: La Cluj nu am prezentat public încă filmul în integralitatea lui. Urmează  abia săptămâna viitoare. Am ţinut să am o previzionare la Iaşi, tocmai fiindcă acolo nu eram deloc cunoscut, în faţa unor intelectuali creativi şi studenţi – pentru a elimina posibilele subiectivităţi în aprecieri. Filmul a fost primit cu aprecieri speciale. Acelaşi lucru l-am repetat la Teatrul ”Ştefan Iordache” (o bijuterie arhitecturală) din Caracal şi la Craiova, în faţa unui grup restrâns de prieteni. Trebuie spus că am muncit mult la acest film care a necesitat şi o investiţie financiară importantă iar aceste previzionări se impuneau în regimul profesional. Previzionările fac parte din elaborarea unui film şi sunt înţelese ca şedinţe de lucru. Un calendar al viitoarelor proiecţii va exista. Este o altă etapă.

“Puterea politică de atunci umilea, în cazul Brâncuşi”

-A.G.: Îmi spui câteva ceva despre film? Ce scoate la iveală? Prostia? Abuzul? Luând în considerare faptele din (i)realitatea imediată, consideri că ar trebui să fie deja pe masa procurorilor?
– H.M.: Filmul relatează istoria acestui fenomenal Monument realizat de Brâncuşi la Târgu Jiu. De la momentul facerii până în ziua de astăzi. Dar filmul meu nu ştiu să poată fi probă pentru procurori. Deşi s-au întâmplat lucruri criminale cu Monumentul în 1995 şi 1996, dosarele penale deschise au fost clasate şi apoi distruse. O anchetă jurnalistică într-astfel de condiţii, o astfel de anchetă, se poate bizui, dacă găseşte resurse, pe colaborarea cu instituţiile statului. Ori Procuratura şi poliţia din Gorj, cu toată bunăvoinţa lor, nu mai aveau ce să îmi pună la dispoziţie, reglementările legale de la orele acelea permiţând distrugerea dosarelor clasate de urmărire penală. În orice caz, au lăsat în urma lor o pâclă. Este evident că s-au săvârşit atentate asupra monumentului, în special asupra Coloanei. Se încerca nu doar eliminarea ei din viaţa oraşului ci şi însuşirea unor sume fabuloase de bani. De altfel, foarte mulţi bani s-au scos atunci pe seama demantelării şi restaurării monumentului. Filmul vorbeşte şi despre acest episod dramatic, cumplit. Nişte sălbatici încercau  să îl ciopârţească pe Brâncuşi, să se înavuțească odios. În film sunt prezentate documente ce s-au crezut a fi uitate, rătăcite sau distruse. O să vă apuce ameţeala când o să vedeţi ce sume exorbitante ”s-au cheltuit” cu ”lucrările” de restaurare din perioada 1996-2000.  Ştiu că pare dureros, dar interesele financiare, şi chiar politice, transformaseră, în cazul acesta, procuratura în cârpă de şters pe jos. Am discutat cu un procuror în vârstă din Târgu Jiu, un om care mi-a spus foarte multe degeaba, fiindcă fără o mărturie asumată nu poţi face nici o afirmaţie publică. În orice caz, procuratura şi poliţia şi-au făcut atunci datoria. Însă…. Acest procuror îl elogia pe poetul Nicolae Diaconu. Un procuror îşi punea nădejdea pentru salvarea Monumentului,într-un poet. Diaconu era farul călăuzitor al unor procurori care erau legaţi de mâini şi de picioare. Puterea politică de atunci umilea, în cazul Brâncuşi, totul. Degeaba ştiu ce mi-a spus acel procuror fiindcă nu pot introduce în film. Cel puţin deocamdată. Şi nu este unicul exemplu. Am, din păcate, foarte multe astfel de mărturii, mărturii doar pentru mine. Sunt lucruri îngrozitoare. Dar aceste mărturii sunt egale cu zero, cu toată sublima lor sinceritate. O sinceritate inutilă care determină o frică absurdă, o spaimă şi o îngrijorare care seamănă a omerta. Există un soi de paralizie a curajului la noi, la românii de după instaurarea comunismului. Adevărul este că am trăit atâtea evenimente brutale, criminale, cumplite în 50 de ani de comunism care au lăsat tare resimţite în organizările sociale ale ”postcomunismului”. Şi nu îi poţi acuza pe oameni prea mult, chiar dacă nu le poţi înţelege tăcerea până la capăt.
Fără îndoială că azi tot ceea ce se întâmplă la Târgu Jiu e rodul, unei obişnuinţe, al unor comportamente de acceptare a răului social, ca pretutindeni în ţară, de altfel. Nimic nu ne sileşte azi să nu spunem adevărul…  şi totuşi a rămas o amintire a fricilor, a spaimelor, azi nejustificate de nimic –  care lasă imaginea unui popor handicapat. Ei bine! Nicolae Diaconu nu a fost un handicapat, şi a arătat lumii gorjene şi ţării, apărând integritatea Coloanei Infinite, în fond integritatea lui Brâncuşi, că Libertatea şi Conştiinţa sunt valori supreme. Nu putem abdica de la ele. Modelul săi de luptător e un model exemplar pentru un intelectual gorjean. Eu cred că lumea gorjenească nu a învăţat nimic din Lecţia Nicolae Diaconu. Şi, pentru a-l parafraza pe Brâncuşi, aş zice că habar nu aveţi ce v-a lăsat Nicolae Diaconu. Cu excepţia câtorva intelectuali jieni, nu se adună să fie cinci, nu găsim, în Târgu Jiu oameni responsabili faţă de Moştenirea Brâncuşi. O să  le dau numele în alt context, nu aici, fiindcă ştiu că ei nu doresc asta, chiar dacă sunt cunoscuţi în oraş.

“Există o frică de filmul meu în rândul unor funcţionari de la Centrul Brâncuşi”

-A.G.: Ce organisme culturale ale statului român au reacţionat după lansarea filmului?
– H.M.: După evenimentul organizat la Cluj, pe 16 martie 2012, Ministrul Culturii Kelemen Hunor a venit la Târgu Jiu, la câteva zile, a elaborat un plan de reparaţii pentru Ansamblul brâncuşian. Din păcate, o lună mai târziu, guvernul a căzut, Ministrul şi el iar factorii de responsabilitate de la Târgu Jiu şi din Minister nu şi-au făcut datoria. Însă, repet, filmul nu a fost încă lansat.
-A.G.: Te rog să-mi spui dacă ai fost invitat să-l proiectezi la Târgu-Jiu? Dacă nu, de ce oare?
– H.M.: Sper să prezint filmul la Târgu Jiu. Abia ce l-am finalizat. De multă vreme, domnul Marian Negrescu şi-a dat acordul prezentării acestui film la Teatrul ”Elvira Godeanu”. De altfel, Teatrul a colaborat cu mine oferindu-mi sprijinul pentru scenele artistice. În film apar actorii Cristian Naum, Cosmin Brehuţă, George Drăghescu. Eu nu aveam experienţă regizorală iar cei trei actori, cu talentul excepţional pe care îl au, dar şi cu vocaţia lor de tineri intelectuali complecşi, m-au înţeles şi m-au ajutat enorm. Domnul Negrescu a construit CEVA la Târgu Jiu şi sper ca acest lucru să fie mai bine apreciat. Teatrul de la Târgu Jiu îşi depăşeşte menirea, induce o STARE oraşului acestuia şi această stare nu e de găsit în alte părţi. Ştiu că există o frică în rândul unor funcţionari de la Centrul Brâncuşi. Le este frică de acest film. Poate datorită criticilor pe care, în publicistica mea, le-am adus-o. Vor încerca poate să se opună acestui proiect, mai ales că am cerut demisia actualului director interimar, Adina Andriţoiu, pe care o consider o nechemată şi o indiferentă. E firesc ca această doamnă să creadă că e moşia ei Centrul Brâncuşi, fiindcă are orgoliu de nepricepută ajunsă. Nu are ce căuta acolo. Dacă îi spun asta, e firesc să reacţioneze mediocru, într-un stil mediocru.

“…un kilogram de plumb costă 10 lei”

-A.G.: Ei, bine, în vremea în care filmul tău era proiectat la Iaşi, aici, la noi, în Gorj, se desfăşura GorjFest, cu invitaţi de pe toate continentele. E adevărat, a existat chiar o secţiune a filmului documentar, cu o primă jurizare de selecţie în primăvară. Iar clujeanul Horia Muntenuş cu al său film despre Brâncuşi nu a fost chemat…
-H.M.: ”Calea Eroilor” abia ce a fost finalizat. Nu aveam cum să îl prezint la acest festival, poate în ediţiile următoare. Dar e clar că o anume tensiune există între mine şi Centrul Brâncuşi şi… desigur că au, cei de acolo, o oarecare antipatie faţă de mine.

H.M.: – Monumentele au nevoie de îngrijire. Ce este  interesant e că gazonul din jurul Coloanei e mai bine întreţinut decât Coloana însăşi. În ceea ce priveşte Poarta… un kilogram de plumb costă 10 lei. Îl umilim iarăşi pe Brâncuşi? Dorin Dănilă cerea 75 000 de euro pentru asta. De ce se întâmplă astea la Târgu Jiu, prietene Alex Gregora? Primarul Florin Cârciumaru greşeşte dacă şi-a imaginat că la Târgu Jiu Centrul ”Brâncuşi” poate fi un fel de ICR. Într-o astfel de viziune a fost posibilă apariţia mutanţilor cocoloşiţi în Cula din Parcul Central. Fără nici un fel de merite, metasavanţii ipocriţi ai Centrului ”Brâncuşi” parazitează, ca teniile, stomacul financiar al bugetului Consiliului Local.

S-a încercat deturnarea unui milion de euro

-A.G.: Concursul pentru desemnarea directorului Centrului Brâncuşi a demarat deja, într-o tăcere deplină. Nu există şi nu se doreşte contracandidat pentru Adina Andriţoiu? Cum comentezi?
-H.M.: Adina Andriţoiu spunea, la momentul instalării în provizoratul în care se află, că ea nu îşi doreşte să rămână acolo. Eu am rugat-o să elibereze locul pentru a se putea realiza lucrările la Poartă, pe timpul verii. Oricum blocajul pe care l-a făcut până acum, cu interesanta ei candoare, a dăunat enorm Porţii. O rog să nu candideze pe post. O rog să plece de acolo.  Ai cui sunt aceşti oameni? Sorin Buliga, Ovidiu Popescu, Theodora Ciobanu, Adina Andriţoiu,…? Dacă nu ai dumneavoastră, domnule Cârciumaru…  Oamenii Centrului ”Brâncuşi” sunt în subordinea dvs.., domnule Cârciumaru. Și dacă au comportamente deviante trebuie să îi daţi afară! Să numiţi oameni responsabili acolo, sau să faceţi ceva demn de o corectă întreţinere şi îngrijire a Moştenirii Brâncuşi.
-A.G.: Nici un procuror nu s-a autosesizat după ce în GORJNEWS s-a demonstrat că s-a încercat deturnarea unui milion de euro, sub pretextul restaurării Coloanei Infinite…
– H.M.: Dar a depus cineva o plângere penală?

Filmul “Brâncuşi” nu se va încheia vreodată

-A.G.: Revenim la ultima ta realizare. În actuala stare de fapt, n-ar fi o soluţie difuzarea filmului tău în afara ţării?
– H.M.: Se vor găsi soluţii pentru difuzarea filmului. Deja există solicitări pentru asta. Filmul nu insistă mult pe ceea ce se întâmplă azi acolo, dar voi realiza un film nou. Vorba lui Narcis Daju care mi-a spus că acest film nu se va încheia niciodată. Eu aş fi vrut să se încheie anul acesta, cu filmările legate de reparaţiile la Poartă, la Coloană. Sunt 55 de ani de la moartea lui Brâncuşi şi pe 27 octombrie am fi putut filma o festivitate celebratoare cu Monumentul pus, cu adevărat, în valoare. Aş fi filmat această festivitate de omagiere a lui Brâncuşi, personalităţile sosite din ţară şi din străinătate, cameramani şi reporteri, turişti, cetăţenii oraşului, feţele lor fermecate de aurul brâncuşian. Ar fi fost un final de film extraordinar. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru asta. M-am rugat de ei, cei de la Centrul Brâncuşi, i-am speriat, am scris provocator, am lansat o petiţie online pe internet semnată de scriitori, universitari, cercetători occidentali, studenţi, medici, arhitecţi, jurnalişti…. degeaba. Sau, în zadar….
-A.G.: Mulţumesc şi Doamne-ajută.
– H.M.: Vă asigur că o să vedeţi filmul. Salutări întregului Gorj iubit!