Un lucru în aparență banal, dar în realitate șocant: peste foarte puțin timp se împlinesc 10 ani de la venirea lui Ponta în Gorj. În toată această perioadă, Ponta s-a numărat printre cei mai puternici oameni din România, dar nu a făcut nimic – nimic pentru Gorj. Indiferent în ce direcție evadezi din acest județ, întâlnești drumuri ca lumea albă și un climat economic și social sănătos. La noi, dezastru. Drumuri ca după bombardamente. O familie mare, de puturoși, care nu ies, de lene, la sapă, nici iarbă la vacă nu-i dau, dar fac coadă la ea să o mulgă, seara, să își stâmpere foamea.
Înțeleg că anul viitor vindem și vaca, de săraci ce suntem. Privatizarea CEO este, de acum, o chestiune certă, recunoscută oficial. Ceea ce nu s-a recunoscut încă este eșecul celui mai “bun” manager „privat” și „apolitic”, fost director de întreprindere de stat și fost vicepreședinte PSD, Laurențiu Ciurel. El a fost băgat pe gât tot de Ponta firmei de head-hunting din Germania care, pentru 300.000 de euro, bani publici, ne-a spus ceea ce știam și noi: că Ciurel n-are pereche.
Acum zece ani, în Gorj exista un singur nodul canceros, în persoana lui Nicolae Mischie și a acoliților lui. Acum, avem un județ măcinat de metastaze, o învrăjbire fără precedent a diverselor tabere care au feliat zona, și o deplină disoluție a oricărei forme de autoritate. În acest moment, Gorjul e deraiat complet și rătăcește în derivă. Sunt, deja, ani de zile de când în IPJ Gorj polițiștii își consumă cea mai mare parte a timpului încăierându-se unii cu alții. Pe Antena 3, ziariști de prestigiu l-au somat pe Ponta să spună, public, că nu îl protejează pe Caragea. Ponta tace și, oricum, îl doare fix în cot de tot ce se întâmplă în Gorj.
E de ajuns să ne uităm la generația de tineri pe care i-a pregătit, el, chipurile, să preia conducerea județului. Deoarece pentru Ponta acest județ e doar un peron de stație CFR, în lunga sa călătorie, în care întâlnește și clasifică oameni cu care nu se va mai întâlni vreodată și ale căror trasee existențiale îi sunt indiferente, Ponta nu s-a înconjurat, la Gorj, de tineri cu substanță, care să stea pe picioarele lor, să poată conduce Gorjul și să vadă dincolo de ziua de azi. Ponta s-a înconjurat doar de niște inși servili lui, fără nimic pe dinăuntru, gen Teodorescu și compania. Acest filfizon spunea acum doi ani că abia așteaptă să pice PDL-ul de la putere, ca să facă ei curățenie în instituțiile publice din Gorj. În afară de a promova un eșec gen Ion Tudor șef la Secția de Drumuri Naționale, Teodorescu n-a schimbat nimic. Nimic.
De câte ori vine în Gorj, Ponta se poartă de parcă el ar avea auz absolut și noi, ceilalți, am fi surzi. La al treilea mandat de deputat de Gorj, Ponta continuă să reprezinte doar teoretic acest județ în Parlamentul României și în Guvern. Acum două săptămâni a mințit că angajează experți internaționali pentru evaluarea traumelor de la Poarta Sărutului. A mințit, pentru că n-are nimic sfânt. Ce înseamnă pentru el Brâncuși? Nimic. Dacă vor veni, într-un târziu, se va rezolva să ajungă la Târgu Jiu când va fi zăpada de un metru pe Poartă și strat de gheață pe părțile laterale, să nu poată constata ăia nimic. Ăsta e Ponta.
Acum zece ani, premierul l-a decapitat pe Mischie și, între timp, a lăsat să crească alți zece în loc, mult mai dăunători democrației și acestui județ. Îmi amintesc că Mischie a interzis unei ziariste să mai intre în Consiliul Județean. E o nimica toată pe lângă ce pățesc azi, în Gorj, ziariștii. Nu numai din partea autorităților, ci în primul rând din cauza patronilor lor, care-i obligă la lucruri nedemne, fără legătură cu jurnalismul, pentru salarii de nimic.
Sunt, totuși, zece ani cu Ponta, și Iulia Vână iese pe televiziuni și spune așa: “ne cereți să rezolvăm totul peste noapte, e imposibil așa ceva!” Ca și cum până să vină ea în Primărie n-ar fi existat Cârciumaru și PSD-ul. Când îl aud pe Călinoiu vorbind despre strategia de dezvoltare a județului  pe următorii nu știu câți ani, luată copy – paste după aceea de acum zece ani, îmi este foarte clar că Gorjul este aproape definitiv pierdut.
În Parcul Național Defileul Jiului, zonă protejată, n-ai voie să miști nici măcar o stâncă de la locul ei. La fel, pe tot întinsul acestui județ, mafioții par a fi dați în consemn de Victor Ponta, să fie ocrotiți și protejați de autorități și să nu li se întâmple cel mai mic rău.
Zece ani cu Victor Ponta sunt, din considerentele de mai sus, mai răi ca o veșnicie cu Nicolae Mischie.