Dian Popescu îşi trădează colegii şi gorjenii

La cât de searbăd este astăzi peisajul politic judeţean, la cât de slab este reprezentat cetăţeanul simplu la nivelul instituţiilor statului de drept, la cât de mult se urinează pe interesul public, tot ce ne mai lipsea în Gorj este un Agamiţă Dandanache în persoana ex-directorului Serviciului de Informaţii Externe, Claudiu Săftoiu.
Pentru cei care n-au citit în viaţa lor decât Click, Cancan şi Libertatea, trebuie spus că Agamiţă Dandanache este un personaj din piesa “O scrisoare pierdută”, a dramaturgului Ion Luca Caragiale. Caracterizat ca fiind „mai prost decât Brânzovenescu și mai canalie decât Cațavencu”, Dandanache este tipul politicianului trimis de la “centru” în „provincie”, pentru a culege laurii unei victorii aranjate în alegeri.
Aud din ce în ce mai des primari din Gorj plângându-se că parlamentarii aleşi în colegiile în care sunt incluse localităţile lor nici măcar nu le răspund la telefon. Că nu i-au văzut din alegeri. Aici exagerează: pe Victor Ponta, Mugurel Surupăceanu şi Toni Mihail Greblă îi pot vedea la posturile centrale de televiziune, combătând în cel mai găunos şi demagogic stil cu putinţă. Restul pot fi văzuţi la posturile locale, în emisiuni TV cu tarife mai mici decât la capitală şi cu întrebări stabilite dinainte. E inutil să mai prezint aici argumente în sprijinul ideii că în acest mandat Gorjul nu a fost reprezentat în Parlamentul României. Am avut doar turişti plătiţi regeşte să facă naveta între Bucureşti şi Târgu Jiu, în folosul lor şi al grupurilor de interese care i-au emanat.
Ca şi cum nu ne ajungea un Ponta care vine în Gorj doar pentru reuniuni ale PSD, ca şi cum nu ne ajungea un Surupăceanu copleşit de procese penale şi avid să-şi croiască statut de comunicator naţional al PSD, ca şi cum nu ne ajungea un Cosmin Popescu veşnic depresiv, un Severus Militaru preocupat de combinaţii în interes personal, un Dan Ilie Morega în perpetuă căutare de adăpost politic şi un Vasile Popeangă mereu în contratimp, ne pricopsirăm cu un posibil nou parlamentar: Claudiu Săftoiu, alias Agamiţă Dandanache, alias soţul fostei sale soţii şi atât.
Mânca-v-aş gura, de vedete media are nevoie Gorjul astăzi? De încă unul care să uite drumul Gorjului imediat după alegeri? De un individ lipsit de consistenţă personală şi străin de problemele judeţului?
Acceptând un asemenea import de la capitală, preşedintele PNL Gorj, Dian Popescu, s-a dezis de promisiunile făcute în alegerile interne de anul trecut gorjenilor, în ansamblu, şi colegilor săi de partid, în particular. Nimic din ceea ce ţine de acest Agamiţă Dandanache nu îl poate califica pe un post de senator de Gorj, aşa cum îl vede Dian Popescu.  Niciuna din „calităţile” lui Săftoiu nu-l califică, într-o competiţie corectă, aşa cum ar trebui să fie cea prezidată de Dian Popescu, pe lista de candidaturi înaintea membrilor cu ştate vechi în PNL Gorj. Deşi pozează într-un tip intransigent, avem dovada că Dian Popescu a înghiţit fără să măcăne această candidatură impusă de la centru. Acceptând-o şi anunţându-l, deja, pe Săftoiu drept candidat pe Colegiul I, fără acceptul colegilor din organizaţia judeţeană, Popescu se obligă să şi rezolve cazul. Deci, om avea din nou blaturi între partide şi colegii, ca şi în alegerile trecute.
Ca observator atent a ceea ce se întâmplă în spaţiul public, am avut multe aşteptări de la Dian Popescu. Dar viaţa doboară filmul. Am mai scris: nicio crâmpeie de soluţie concretă pentru Gorj, un discurs axat exclusiv pe împărţirea ciolanului, rupt de popor şi nevoile lui. În afară de asta, întreb: de ce Dian Popescu nu a crescut şi nu a promovat absolut nici un om politic? De ce nu avem în PNL Gorj nicio faţă politică nouă? Îi ajunge garda lui Morega, pe care a hulit-o atât înainte de a o prelua? Cu ăia promovează Popescu liberalismul în Gorj?
Din păcate îmi e din ce în ce mai clar, acum, că despărţirea de Dan Ilie Morega a marcat pentru PNL Gorj începutul regresului. Dian Popescu are, încă, tot ce-i trebuie să redreseze corabia, dar, cu fiecare zi şi fiecare „gest politic” al său, începe să fie prea târziu.