*IN MEMORIAM GEORGE MANONIU– În zilele din urmă s-a pornit la cele veşnice ziaristul George Manoniu. L-am cunoscut într-o vreme de mulţi uitată, când şi visul îţi putea fi pus împotrivă. Lucra atunci la singura publicaţie a judeţului, «Gazeta Gorjului». Nea Gică avea înfăţişarea unui… capitalist al cuvântului, cu o preocupare grozavă pentru corectitudinea frazei. Mulţi tineri căutau potecile scrisului jurnalistic alături de el. Apoi era un îndrăgostit al muntelui. Alcătuirile măreţe de piatră îl fascinau, iar cu natura stătea de vorbă. Iubea muntele, el însuşi părând un urs îmblânzit de vreun sfânt. Într-o noapte, pe la trei, în urmă cu peste douăzeci de ani, am coborât de la Rânca împreună cu George Manoniu, prin zăpada greoaie. Ziaristul avea cu el şi un topor în cazul în care ar fi dat lupii. N-au venit atunci şi am ajuns în Novaci cu bine… I-am reţinut o consideraţie şoptită doar: «Noi, ziariştii, ne închipuim că ştim foarte multe, de fapt cunoaştem câte ceva din toate, ca să nu ştim nimic.» Dumnezeu să-l odihnească în pace!

*RATKO LALIC –  De dincolo de Dunăre a poposit fratele nostru Ratko Lalic la Târgu-Jiu pentru o lună de zile, înaintea altei întâlniri importante, tot de o lună, la sala de expoziţii «Constantin Brâncuşi» din Parlamentul României de la Bucureşti. Vernisată prin grija Centrului Municipal de Cultură «Constantin Brâncuşi» în sălile Muzeului Judeţean Gorj, expoziţia pare o întâmplare din biserici de flori în care s-au desăvârşit în culori îngerii. Nefireştile «Notiţe de pe suprafaţa pământului» tocmai divulgă secrete din prea-deplinul Balcaniei – sentiment turbure ce a căpătat înfăţişare privind lucrările întemeiate pe strigăt sau tăcere? – iată-mi întrebarea la care caut eu un răspuns în continuare.

Un prim semn – o sete enormă de umbră. O ieşire vădită la cer îi pune însă oprelişti. Ratko Lalic înfruntă tărâmuri suprapuse, fantastice, adăugând de fiecare dată vămi: firul de iarbă, buburuza, vântul-copacul şi acel dincolo-grozav, cu lună şi stele ca să nu se observe că ar avea vreo teamă. Cu grăbiri solemne, de atâtea ori ciudate, de fapt întregul nu sfârşeşte vreodată, urmând alt sfânt-cadru, în aceeaşi lumină păstrătoare. Ratko Lalic a descoperit o zi, un ceas în care să poată râvni taina nemişcării, existând el însuşi în firul de iarbă ori în învelitoarea copacului, a viţei de vie, florii soarelui, în cristalinul buburuzei. În nedesprinderea de obârşie până la identificarea supremă, într-un anotimp învrăjbit între durată şi eternitate. Pot depune aici un mărturisitoriu faptului că universul acesta sapienţial al sârbului Ratko Lalic poate fi din amurg, dar şi din sintezele unor dimineţi grave. Izbutind să-şi hrănească lucrările cu culori primare, cu sânge şi duh, iată-i întoarcerea către sine însuşi şi îndemnul irezistibil sacrului. Înţeleg deci, ca un ultim semn, un avatar imens şi încă unul ca să ne (re)deschidă o rană neîndurătoare – existenţa! – şi mai recunosc o cale simplă către rugăciune.
Câteva repere ale activităţii artistului: s-a născut în 1944 în localitatea Dolipolje; absolvent  în anul 1975 al Academiei de arte plastice din Belgrad; până în 1992 lucrează la Sarajevo, unde îl surprinde războiul; în prezent, profesor la Facultatea de arte aplicate din Belgrad; a deschis peste 50 de expoziţii personale în ţară şi în străinătate. Cum viaţa pare a fi doar un şir de întâmplări – unele minunate! – cititorul nostru, cu siguranţă nu poate rata întâlnirea cu opera unuia dintre marii pictori europeni din Balcani.
*FESTIVAL TEATRAL – A zecea ediţie a Festivalului de Teatru pentru elevi «Constantin Stanciovici Brănişteanu» s-a desfăşurat, în perioada 1 – 7 iunie, la Târgu-Jiu, în sala Teatrului Dramatic «Elvira Godeanu». În continuare prezint punerile în scenă: Colegiul Naţional «George Coşbuc» Motru – «Femeia ca un câmp de luptă», de Matei Vişniec, one woman show cu Oana Marin, în regia lui Ioan Alexandrescu; Colegiul Naţional «Spiru Haret» Târgu-Jiu – «Un bărbat şi mai multe femei», după Leonid Zorin, îndrumător artistic Mădălina Ciobănuc; Colegiul Naţional «Tudor Vladimirescu» – «Trei generaţii», de Lucia Demetrius, îndrumător artistic Pompiliu Ciochia; Colegiul Naţional «Ecaterina Teodoroiu» Târgu-Jiu – «Perfect românesc», scenariu colectiv al actorilor interpreţi, îndrumător artistic Simona Urs; Grupul Şcolar «Constantin Brâncuşi» Peştişani – «Delir în doi, în trei, în câţi vrei», de Eugen Ionescu, îndrumător artistic Cornelia Diaconu; Colegiul Comercial «Virgil Madgearu»  Târgu-Jiu – «Dawn – way», de Oleg Bogaev, îndrumător artistic Cosmin Brehuţă; Liceul de Artă «Constantin Brăiloiu» Târgu-Jiu – «Hotelul celor două lumi», de Eric Emmanuel Schmitt, profesor coordonator Cristian Naum. Juriul – acelaşi la toate ediţiile – a fost format din Sorin Călugăriţa, Ovidiu Popescu şi Alex Gregora. În numerele următoare voi reveni cu consideraţii asupra spectacolelor jucate.