Dezbaterea preconizată a avea loc la TVR s-a oprescu, pentru că candidaţii (SIC!) n-au reuşit să dea geană cu geoană, întâlnirea fâsâindu-se ca un băsescu scăpat în troleibuz.
Cernea o ploaie de acuze şi ameninţări ca bura de toamnă, cu săgeţi minuscule, catindaţii erau mai picuraţi decât interiorul vaginal, accuweather punct com arăta umiditate mie la suta, stafu’ trăia (SIC!) momentu’ alături de preferatul doctrinar şi aştepta chemarea la luptă…
Sassu, sastisit de toţi şi de toate, a zis: „Să vă ia dracu’ pe toţi, păi, ce tevereu e moşia lu’ măta? Ia, sas de-aici!”
„Ia-ne, nene şi pe noi!” au strigat outsiderii, poticnindu-se pe poteca potârcănită, cănită de tăciunii speranţelor deşarte… Aua… !!!
Bardul, ca un Vladimirescu, a zis „băi, şerpele trebe lovit cu măciuca pănă nu ridică capu’, tu doreşti dezbatere, au ba?”…
Şi uite-aşa, „mai întoarce Doamne roata”, rumoarea a devenit naţională, rotaru’ s-a poticnit, a înlemnit, s-a kelemenit, din dezbatere s-a ales prafu’, ăia mulţi şi proşti din faţa micilor ecrane magice, deşi au rămas proşti, s-au împuţinat…
În culisele televiziunii naţionale, maşinistul becalificat la locu’ de muncă sparge bostane şi mulge berbecu’ întru gloria timpului pierdut, păcat, numa’ dacă aduna chiştoacele de la candidaţi şi tot făcea tutunu’ de sărbători, asta e, data viitoare, nu s-a terminat cu alegerile dă preşedinte în România, arză-i-ar focu’ de la brichetă…
Spăşiţi, multaşteptaţii îşi toarnă ţărână-n cap „o s-o facem, în doi, în trei, în cinci, până vineri o facem noi cumva…
Alegătorul intră în scenă, se împleticeşte demn şi-şi recită replica ca (SIC!) la teatru, adică ca Caragiale (SIC!): „Bă’, eu cu cine votez?”…