Pentru „sistematizarea pe verticală” a comunei Mătăsari, un proiect cu o denumire pretenţioasă, eşuat în mare parte în bălării, administraţia locală a cheltuit un purcoi de bani, adică peste 42 miliarde lei vechi.
O renovare generală a localităţii, ceea ce ar fi trebuit să schimbe radical faţa prăfuită a acesteia, denunțată constant la nivel naţional, şi care presupunea „reabilitarea de străzi, trotuare, alei şi spaţii verzi, constând în amenajare carosabil, parcaje, trotuare, spaţii sport, spaţii joacă, zone verzi şi canalizare pluviala”, s-a dovedit a fi, în final, un proiect controversat şi superficial, care a înghiţit aproape un milion de euro.

Locuitorii din Mătăsari nu au apă caldă şi se încălzesc cu lemne, dar au grătare în spatele blocului, pe un maidan denumit pompos „zonă verde”, şi teren sintetic pentru sport, lângă care un afacerist din zonă şi-a lipit o terasă, bineînţeles cu acordul consilierilor locali.

 Mătăsari, insula de agrement a Gorjului

Descrierea comunei Mătăsari, pe site-ul primăriei, sună cam aşa: „Cu toate că prin intermediul acestui site nu puteţi gusta din frumuseţea zonei, noi vă punem la dispoziţie o galerie foto expresivă, profesionalismul unei conduceri de excepţie şi ospitalitatea localnicilor, cu speranţa că ne veţi trece pragul”.
Scurt şi convingător, autorul îţi lasă impresia că vei poposi cel puţin într-o staţiune de pe Valea Prahovei, iar locuitorii acesteia te vor îmbia cu ceva produse tradiţionale să le treci pragul pensiunilor, iar primarul, personal, te aşteaptă cu lapte de cuc în timp ce udă florile, gospodăreşte, pe prispa primăriei. În realitate, nu poţi asculta decât susurul Jilţului, fugind la vale din carierele de cărbune, iar pe timp de vară nici pe acela, pentru că pârâul e secat. Cât despre imaginile promise, nici vorbă, ele reprezentând trei obiective turistice importante din Londra, doar dacă primarul nu a reprodus London Bridge de la Brădet la Croici.
Totuşi, în speranţa că poate aduce măcar un colţişor din metropola de pe Tamisa în comuna de pe Jilţul Mare, Gheorghe Gaşpar, „profesionistul de excepţie” din fruntea administraţiei publice, a implementat, în urmă cu trei ani, un proiect măreţ: sistematizarea pe verticală a comunei Mătăsari.

Despre trotuarele de lux dintre blocurile nelocuite, parte din proiectul pompos, presa locală a scris anul trecut. Acum, despre zona de agrement din spatele blocurilor, o chestie pe care localnicii o pot confunda cu peluza Palatului Buckingham…

 „O să te sun io…”

La Mătăsari sunt 32 de grade Celsius, la amiază. Ciudat, cu atâta verdeaţă în jur! În sediul primăriei e răcoare. Viceprimarul şi două doamne discută despre problemele comunităţii. Primarul lipseşte. E pe aproape. Chiar vis a vis, pe o terasă, cu un consilier, la o limonadă rece.

Discută. Evident, despre problemele comunităţii. Pare surprins, dar nu deranjat, când e abordat şi află care-i problema. „Da, vă aştept în sediul primăriei”. După câteva minute, în care-l lămureşte pe un cetăţean ce-i cu pământul lui, ne luminează asupra problemei: „Am făcut zona de agrement. În partea de jos a oraşului. Cu grătare şi platformă de gunoi, ştiţi…Nu ştiu cum îi zice la firmă. E a unuia Vili, de la Rovinari, parcă. Nu ştiu nici cât a costat. E în partea de jos, lângă blocuri. Lipseşte câteva zile băiatul de la urbanism, dar când vine vă sun io … şi vă dau toate detaliile”.

 Un maidan năpădit de buruieni,…

 …plasat în spatele ultimelor blocuri din zona de sud a localităţii, denumit în contracte şi devize „zonă de agrement”, a consumat o parte importantă din cele 42 de miliarde de lei vechi.

Câteva bănci, trei grătare (nişte construcţii ciudate, subdimensionate, din bolţari în care ţin locuitorii recipiente din plastic cu apă, semn că aceasta nu e tocmai la discreţie şi e nevoie de provizii) care seamănă mai mult cu nişte monumente funerare şi trei platforme pentru gunoi, adică nişte ziduri după care sunt ascunse tomberoanele, toate plantate pe o poiană pârjolită, reprezintă zona de agrement de 9.489 mp (!?).

Proiectul prevedea tăierea arborilor, plantarea de arbuşti şi trandafiri şi semănare de gazon, iar cele 80 de băncuţe urmau a fi amplasate pe platforme din beton, încadrate de borduri prefabricate. Nimic din toate astea nu se regăsesc în spaţiul ce se aseamănă mai mult cu o livadă de la ţară. Nici vorbă de trandafiri ori de gazon, doar câţiva arbuşti tineri, plantaţi de firma constructoare, completează un peisaj dezolant, întregit de grămezile de lemne din spatele blocurilor şi de trotuarele prin care au răsărit buruienile.

Detaliile tehnice sunt, de regulă, plictisitoare, însă foarte importante în aprecierea dimensiunii risipei banilor publici. Amenajarea trotuarelor, plus platforma pentru gunoi însumau o suprafaţă de 556 mp. Trotuarele trebuiau dalate cu pavele prefabricate, „aşezate pe un strat de 5 cm de nisip, 20 cm fundaţie balast. Încadrarea trotuarelor se va executa cu borduri prefabricate. Accesul platforme gunoi – sistemul rutier folosit pentru platformele de gunoi va fi următorul: 18 cm beton; 12 cm piatră spartă; 25 cm balast. Încadrarea platformelor se va executa cu borduri prefabricate aşezate pe fundaţie din beton”.
Este simplu de observat că pavelele de pe trotuare lipsesc pe suprafeţe însemnate, deci şi materialele ce trebuiau folosite la stabilimentul acestora.
Proiectul mai includea amenajarea unei suprafeţe de 2.626 mp alei pietonale, cu 20 cm fundaţie balast; 6 cm pavele prefabricate aşezate pe un strat de 5 cm nisip, încadrate cu bordură prefabricate şi iluminatul public ce trebuia să se realizeze pe o lungime de 580 m, deservind atât aleile, trotuarele, platformele cât şi zonele verzi (12 stâlpi metalici din ţeavă de oţel, cu corpuri de iluminat).
Peisajul e completat perfect de câinii maidanezi şi străzile neasfaltate precum uliţele de la ţară, încadrate, de o parte şi de alta de mândreţe de trotuare.

Practica infracţională…
 …descrisă mai sus nu e nouă, ci a fost implementată şi de alţi primari gorjeni, însă doar doi dintre aceştia au ajuns după gratii. Dar lucrurile se pot vedea diferit prin obiectivul aparatului de fotografiat, aşa că am aşteptat câteva zile să ne sune primarul şi cum n-a făcut-o l-am căutat noi. Pe mobil, fireşte, nu răspunde atunci când miroase un curios la celălalt capăt al firului. Nu era nici la primărie, ci cu treburi „la judeţ”. Nu era nici viceprimarul, fiind plecat la o comisie în teren. Nici secretarul şi nici „băiatul de la urbanism”, ambii în concediu. Femeia de serviciu nu se pricepe la cifre, altfel ar fi oferit detalii despre proiect, în lipsa responsabililor ei şefi.
Dacă s-a semnat recepţia şi s-a plătit mega investiţia „amenajare zonă de agrement” e motiv clar ca poliţia şi procurorii să analizeze, în detaliu, lucrarea. Documente se găsesc, sigur, la Primăria Mătăsari şi la firma Hevatex Com SRL Rovinari, „a unuia Vili”, Murgea, pentru oficiali.
Şi dacă tot ajung în zonă, ar trebui să verifice neapărat și cum un afacerist local şi-a lipit terasa exact lângă terenul sintetic construit din banii primăriei. Se zice că au aprobat consilierii chestiunea, pe colţul mesei, la o terasă din apropierea poliţiei. După îndelungi dezbateri şi negocieri, toată lumea a plecat mulţumită. Unii cu aprobarea, alţii cu plicuri…