Brâncuşi în bătaie de joc!
Brâncuşi în bătaie de joc!
OpiniiPovara Brâncuşi18 martie 2010

Sorin Călugăriţa, directorul general al săptămânalului „Obiectiv„, publicaţie aflată în centrul campaniei publice de stopare a imposturii girate de Florin Cârciumaru la Centrul Brâncuşi, developează într-un editorial fulminant – preluat de gorjNEWS.ro cu acceptul autorului – sluţenia şi neghiobia aleşilor locali,  încovoiaţi de povara Brâncuşi. De citit neapărat şi de luat câmpii.
Inconştienţi de incomensurabila moştenire spirituală pe care părintele sculpturii moderne a lăsat-o acestor locuri, ori de câte ori vine vorba de Brâncuşi simţim un soi de stinghereală, neştiind ce să facem cu ce am primit fără să facem niciun fel de efort. Titanul n-a fost doar un geniu al artei plastice, ci şi un maestru al spunerii aforistice. Cât ne priveşte pe noi, gorjenii, nu ne-a menajat niciodată, ştiindu-ne limitele culturale şi de percepere a frumosului şi misterului artei. Ţăranul nu are raportări la categorii estetice din perspectivă filozofică, el creează frumosul mai curând instinctual, percepându-l empiric atunci când ia contact cu el, fără să cunoască contemplaţia. Totuşi, nu cred că la omul simplu s-a referit Constantin Brâncuşi atunci când a spus că habar nu avem ce ne-a lăsat el nouă. În ciuda faptului că Ansamblul Sculptural „Calea Eroilor” reprezintă ceva unic în opera sa, pentru autorităţile de altădată şi de azi treaba asta a reprezentat mai mult o povară şi, uneori, chiar ceva ce mai mult ne încurcă lucrurile. Nimeni nu şi-a pus serios întrebarea la modul: „avem un tezaur cultural, cum procedăm?”.
În anii ’50 comuniştii au încercat să pună jos Coloana fără Sfârşit pentru a face bani, vânzând-o la fier vechi. Oameni de cultură precum Călinescu, Oprescu sau Sadoveanu au spus despre opera lui Brâncuşi că este decadentă şi nu întruneşte normele estetice impuse de soviete. Nu demult, Coloana a fost pusă la pământ de Radu Varia, acest vântură-lume, care nu s-ar fi sfiit să o scoată la mezat, înlocuind-o cu o copie. Prin toate birourile cu uşi capitonate au fost expuse tot felul de kitch-uri şi imitaţii nefericite ale operelor de la Târgu-Jiu. Poarta Sărutului este percepută în ultima vreme mai mult ca un loc de oficiere a căsătoriilor. Nu că ar fi ceva rău în asta, mai ales că Brâncuşi spunea, într-o aproape cristică formulare, că şi-ar dori ca pe operele sale să se urce şi să se joace copiii, dar aproape niciunul dintre cei care îşi leagă destinele lângă portal nu au niciun fel de relaţie estetică în raport cu opera. E ca şi cum un grup de turişti  şi-ar mânca sandwich-urile stând la Masa Tăcerii, înţelegându-i doar o utilitate care ţine mai mult de vulgaritatea practicului.
Indiferent de care sunt datele problemei privind drepturile de imagine asupra operelor de la Târgu-Jiu, adevărul este că nu ştim ce să facem cu ele. Oraşul acesta este special doar prin această avere, pe care Brâncuşi a donat-o municipalităţii. Fără ea, urbea ar fi doar un centru muncitoresc dezvoltat în vecinătatea munţilor de cărbune, pe structura unui „amar târg” după cum îl vede încă, Gheorghe Grigurcu. Până când administraţia locală nu va înţelege că ieşirea noastră în lume nu se poate realiza decât punându-l la treabă pe Brâncuşi, vom dormi în continuare pe noi, amăgindu-ne că expresia modernă a culturii o reprezintă tot felul de bâlciuri, şuşanele, concerte în piaţa publică şi festivaluri deocheate.
Consiliul Local nu este în niciun fel preocupat de un proiect serios privind punerea în valoare a Ansamblului, considerând mult mai importante tot felul de licitaţii, concesiuni şi amenajări urbanistice îndoielnice. Ignoranţa unor consilieri, care nu au nimic în comun cu arta, a condus la administrarea dezastruoasă a acestor probleme, lăsându-l pe unul ca Buliga să-şi bată pur şi simplu joc de imaginea lui Brâncuşi. Înţeleg că aleşii noştri nu se pricep, dar mai mult decât atât dovedesc o indiferenţă de-a dreptul criminală. Ideea omului de cultură Ion Cepoi în a înfiinţa un consiliu cultural consultativ, aflat la dispoziţia primarului, este una încă foarte bună însă, din păcate, această structură a fost luată în băşcălie de către viceprimarul Sanda, iar membrii consiliului au fugit care încotro. În mod normal, oamenii de cultură trebuiau consultaţi doar în probleme importante, cum ar fi programele de promovare culturală, manifestările reprezentative pentru oraş, felul în care acestea sunt organizate, ca şi anumite treburi care ţin de urbanismul artistic şi de patrimoniu. S-a ales praful pentru că asta s-a urmărit, şi în ciuda faptului că avut cele mai bune intenţii, primarul Cârciumaru se face vinovat de faptul că nu a lucrat direct cu acest consiliu, delegându-şi autoritatea către cineva care nu a putut sau, mai curând, nu a vrut să îi înţeleagă rostul.
Agenda culturală propusă de către Centru „Constantin Brâncuşi” este pur şi simplu hilară, demonstrând, fără echivoc, incompetenţa unui manager mai mult decât limitat. Buliga, căci despre el este vorba, s-a înconjurat de o mână de artişti, de care a avut nevoie ca să îşi termine „Facultatea” de Arte de la Târgu-Jiu, pentru că unii dintre ei îi erau profesori. Este adevărat că printre aceştia se află şi artişti cu nume, dar în aproape toate acţiunile cu deplasări apar aceleaşi persoane. Sunt organizate tot felul de tabere de creaţie prin sate din străinătate. Mă întreb cum poate fi promovat Brâncuşi în felul acesta. Revista Brâncuşi devenise, în perioada în care era păstorită de Nicolae Diaconu, un reper cultural de primă mărime, pentru ca acum să cadă în derizoriul unui amatorism inacceptabil. Asta dacă mai apare. La un moment dat, fostul director, Teodora Ciobanu, propusese aducerea la Târgu-Jiu a unor ambasadori aflaţi la Bucureşti, tocmai ca lumea să ia contact cu ce află aici. N-ar fi rău să fie invitaţi chiar ataşaţii culturali ai unor ambasade, într-un proiect amplu de prezentare turistică a Gorjului. Că nu suntem atât de săraci ca să nu putem face asta sau că nu avem ce arăta.
De zeci de ani minţim întreaga lume, arătând cu neruşinare o făcătură ca fiind casa natală a lui Constantin Brâncuşi. Buliga organizează chiar parastase acolo, considerând asta o reuşită culturală ca şi acţiunile de genul „Brâncuşiana copiilor”. Nu este atât de grav că pe individ atât îl duce mintea cât faptul că aleşii locali, dintr-o condamnabilă nepăsare, îl lasă pur şi simplu să îşi bată joc. Opinia societăţii civile, a oamenilor de cultură şi jurnaliştilor este că gestionarea dezastrului de la Centrul „Brâncuşi” trebuie stopată imediat, indiferent de ce funcţii înalte ocupă protectorii săi şi oricât de mari ar fi interesele acestora. Toţi cei care au lucrat cu acesta au fost îndepărtaţi sau au fugit pur şi simplu, neputându-i suporta modul de lucru. Este inacceptabil ca într-o asemenea structură să nu se afle absolut nicio persoană cu calificare în arte plastice. Că doar n-om crede că acest colecţionar de cartoane, care este Buliga, poate fi numit sculptor doar pentru că a intrat pe uşa din spate a Uniunii Artiştilor Plastici. Mă întreb cum a fost acceptat un inginer geolog într-o astfel de funcţie şi ce simt acum cei care l-au susţinut atunci, chiar dacă regretă public demersul pe lângă primarul Cârciumaru. Ce mare diferenţă este între comuniştii analfabeţi din deceniul şase al secolului trecut, care au dat ordin să se tragă cu tractorul de Coloană şi conducătorii de azi, care îl lasă pe Buliga să îşi facă mendrele de închipuit om de cultură? Foarte uşor se poate pune semnul egal între Lolescu şi Buliga. Niciunul dintre ei nu are regrete pentru ce a făcut. Dimpotrivă! Chiar că habar n-aveau, în 1938, locuitorii din Târgu-Jiu de ce le lăsase Constantin Brâncuşi. Vă daţi seama ce reprezenta Coloana fără de Sfârşit pentru ei dacă în folclor numele său devenise „sula lui Tătărăscu”. Nici acum nu ştim prea bine de ce moştenire fabuloasă avem la îndemână. Tot Brâncuşi spunea într-o scurtă vizită în satul natal că i-a lăsat pe cei de acolo săraci şi proşti şi i-a găsit şi mai săraci şi mai proşti. Acum nu ştiu dacă suntem mai săraci şi mai proşti ca atunci. Dar proşti suntem în continuare. Rău de tot!
Sursa: Obiectiv – Săptămânal de informaţie şi atitudine

    Adaugă un comentariu

    Adresa ta de email nu va fi publicată.