Ca la noi, la nimeni…
Ca la noi, la nimeni…
Gorjul cultural31 octombrie 2013

Lumea gorjenească

Săptămâna trecută, să fi fost de Sfântul Iacob, ruda Domnului, spânzurat de-o cruce neagră în calendarul ortodox, intră pe seară, pe poarta mare, călare pe bicicleta lui de-o ştie toată lumea că i-a atârnat „fără aviz” de la poliţie număr de înmatriculare scut de tot, Mitu Linii lu Căpeneag, agitat bine şi cu capu’ cam mare…

„- Bă, viu direct de la La Zanfir, auzâi că culesăşi şi tu până la urmă, rămăsăsăi ultimul cu drumurile tale pin Portugalia, că lumea vorbeşte, că închideau şi geamurile la rată cân trecea pe la tine pe coastă, aşa de tare amiroseau strugurii de ananas rămaşi la vedere după ce-a dat bruma pe ei şi-a putut aştia să ţî-i şi numere, da şi merele de iereau şi ele căzute te trăzneau, ce mai, cred ca-i făcut ceva şi-o să şi iasă bun, c-aşa zăcea unu, că vinu-al bun ţâne cu leneşii. Să mă chemi neaparat şi pe mine, să nu-l bei sângur, că nici nu-i indicat, ș-apoi ăştia nu-s vremuri să nu ai mai mereu pe cineva la masă…

Auzâi şi-ţ spun şi ţâie că poate te interesează, beliră ăia de la Târg, de la Centru, cu firma abilitată şi cu dna. Adina, beliră Poarta Sărutului, o scoasără la lumină din trenţele în care o ţânură învelită la cald aproape două luni încheiate, c-au primit ordin să fie gata oricum, şi-nainte de termen, că vine Ponta cu alai mare şi-i taie pamblica iar. Alţî zâc că s-au încadrat până la urmă, c-a dat Domnu de-au găsât cheia de la poarta mică, că-i făcusără şi una de lemn, cusută de trenţe şi-i pusăsără pentru siguranţă şi lacăt, că cică n-avea voie să intre nici muncitorii să-şi facă treaba fără aprobare de la dna Adina. Că cică de-aia nici n-a ieşit lucru ca lumea, că n-a fost timp de-ajuns, că o treabă de asta durează al dracului, că doar şti cât a stat şi Coloana cu schela pe ea. Le-a ieşit vorbe că după trenţe nici n-ar mai fi fost la un momendat Poarta, c-o luasără s-o aranjeze alţii la altă locaţie. Da astea-s invenţii, că n-avea cum la cât de grea-i. C-a avut permanent şi pază calificată. Cică cum a dat săraca de lumina soarelui, Poarta s-a îngălbenit ca ochii lu doda veta lu Păsculete, cân făcu ea icteru ăla de-o dusără ai ei fuga la deal, ca n-a mai putut trăi neam nicio zî… Da io cred că Poarta poate fi rectificată, că dacă au şi cârpit-o de să văd şi din autobuz petele pe ea ca nişte plotoage atârnate rău, trebuie să găsască ei o firmă abilitată pe bani care să-i dea de cap până la urmă… Partea mai pericoloasă a faptului de-l auzârăm din mai multe surse e că a ieşit pin ea rugina de să vede rău, că s-a dat şi la televizor la Bucureşti, şi s-aude că să interesează unii de ia, că dacă are fier cum să bănuie, are şi valoare, şi ce dacă-ar vinde-o ei că la o adică ar putea face una nouă scluptorul ăla de vine pe la tine, şi ăla o face din marmoră că are scule ca lumea şi n-ar mai fi în veci probleme cu spălatu de-l tot fac ăştia periodic şi pe banii noştri. S-aude că şi primaru-ar vrea şi o să dea bani de la primărie şi se apucă omu de treabă. Io nu cred că s-aruncă dna Adina la Poarta nouă, da lumea vorbeşte că cică li-i greu ălora de la Centru s-o tot monitorizeze ei pe leafa pe care o au, că dl. Cămui de l-am cunoscut tot pe la tine le-a luat banii şi nu vrea să să mai bage. Şi câţi îs ei, banii, n-ajunge neam… Da-i adevărat că firma de-a spălat-o n-a spălat-o ia, c-a dat-o şi iei la rând la o spălătorie de succes din târg care i-a pus pe ăi de iereau în probă de lucru pentru angajare şi ăştia au spălat-o cu furtunu că de-abia-l mai puteau ţâne cu amândouă mâinile de presiune ce avea apa, că a zâs unu c-a observat iel c-ar cam fi mutat-o o ţâră din loc, că zice el că Poarta ar fi făcută pe role, da că nu-s probleme mari, că să poate da la loc. Ca să să scuze au găsât motiv şi nu l-au mai angajat pe amărâtu ala de-a fost în probe la furtun… Dacă-i pe-aşa, a mai rămas numa Masa nemişcată, că cu Coloana ştiu acuma toţi povestea… Da nu să lasă ei, că dacă-i ordin oamenii tre să-şi facă treaba. Mai ales că mai rămân bani şi pentru alţii din chestiile astea. I-adevărat că placa de-au pus-o ca acoperiş pe Poartă a costat aproape 4 miliarde? Dacă-i aşa înseamnă c-o ducem toţi bine c-avem bani… Şi s-aude că-i lucrătură fină, că placa-i mai subţâre decât trebuia. Şi-aşa nu s-a mai urcat nimeni pe ia, că s-au luat la ceartă din cauza presei şi-au sămnat ăia de la Bucureşti la birou. Da a venit Ponta cu alaiu şi-a promis că dă ordin şi alţi bani de la guvernu lui şi face o comisie cu străini care nu ştiu despre ce-i vorba, să le dea şi lor de lucru şi demâncare şi face în felu asta şi locuri noi de muncă. Că toţi ar vrea să muncească…”

Rămăsesem cu paharul de vin în mână, interzis la cele ce auzeam de la Mitu Linii lu Căpeneag…

„- Bă, tu nu apreciezi că-ţi spusăi deja cam multe şi mă luă, vezi bine, şi cu oboseală din cauza asta. Scoate-mi şi mie un ţoi ca lumea, să am ce ţâne-n mână, că stau cu dinaintea goală în faţa ta şi umple-l cu de-a galbenă, că-i culoarea de să poartă toamna asta şi-i în trend, cum a zis una asară la La Zanfir, umple-l până dincolo de linia de pe gât, dacă vrei să mai stăm de vorbă şi să-ţi mai spun… ceva.

Te văd cam supărat. Ştim că ţ-a luat dna Adina revista de-o făceai despre Brâncuşi. Am găsît scrisoarea ei de-a trimis-o scriitorului ăla de-am băut şi io cu el la tine şi s-a pus preşedinte la fundaţie după ce-a murit dl. Nae, fie-i ţărâna uşoară, că ce om erea, că-i lua pe toţi la refec, da erea singuru care n-a beut la tine pe bătătură din toţi câţi am întâlnit io pe-acolo. O să-ţi citez din memorie, că după ce-am văzut toţi scrisoarea la La Zamfir, ne-am îmbătat de năcaz ca porcii şi ne-am şters cu ea la…

Ia fi atent ce-i aşterne despre tine dna. Adina din Centru prietenului tău, scriitorul:

Stimate domnule preşedinte,
Numele lui Constantin Brâncuşi, cel mai mare sculptor român şi emblema Tg-Jiului și a Gorjului în afara graniţelor acestei ţări, este un bun cultural care trebuie protejat şi tratat cu multă atenţie, de fiecare dată când încercăm să realizăm un produs menit să-i descrie viaţa şi opera. De altfel, acest lucru a fost discutat şi cu directorul Visarta, în cursul întâlnirii cu reprezentanţii autorităţilor locale, din luna martie a.c.
Un astfel de produs este şi Revista Brâncuşi, editată – după cum se menţionează în paginile sale – de către Fundaţia „Constantin Brâncuşi”.
Faţă de acest aspect, în calitate de instituţie responsabilă cu monitorizarea şi promovarea Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”, opera care a încununat creaţia brâncuşiană, vă aducem la cunoştinţă următoarele:
După cum bine ştiţi, Fundaţia Constantin Brâncuşi, înfiinţată în anul 1990, a editat şi tipărit Revista „Brâncuşi” la iniţiativa scriitorilor Nicolae Diaconu şi Ion Pogorilovschi, în perioada anilor 1995-2000, perioadă în care a editat 20 de numere.
Prin protocolul semnat la data de 22.10.2004 de Nicolae Diaconu, în calitate de director fondator al revistei „Brâncuşi” şi Sorin Lory Buliga, în calitate de şef serviciu al Centrului de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi”, se prevede trecerea revistei „Brâncuşi” de sub autoritatea editorială a Fundaţiei „Constantin Brâncuşi”, sub autoritatea editorială a Centrului de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi”, care se va ocupa în viitor de redactarea şi editarea acestei publicaţii, păstrându-se specificul şi componenţa redacţiei.
În acelaşi an 2004, Consiliul local al Municipiului Târgu Jiu dă o hotărâre, H.C.L. nr. 153/25.10.2004, prin care consfinţeşte cele prevăzute în protocolul semnat de ambele părţi. Anexăm documentele mai sus menţionate.
Din anul 2004 şi până la desfiinţare, în martie 2010, Centrul de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi” a editat şi tipărit 8 numere de revistă. Din anul desfiinţării şi până la începutul anului 2013, revista „Brâncuşi” şi-a încetat apariţia.
După înfiinţarea Centrului Municipal de Cultură „Constantin Brâncuşi”, conceptul revistei a fost integrat unui nou proiect editorial, urmând ca aceasta să fie scoasă cu ocazia Simpozionului anul „Brâncuşiana”.
În atare condiţii, editarea şi tipărirea revistei Brâncuşi de către o altă entitate, respectiv [email protected] (?), şi folosirea numelui şi prestigiului Fundaţiei „Constantin Brâncuşi”, poate fi considerat un act de impostură.
Nu ştim ce calitate deţine în cadrul Fundaţiei „Constantin Brâncuşi” cel care semnează în caseta de redacţie sub numele Vasile Vasiescu, redactor-şef, dar este evident că, în aceste condiţii, asocierea numelui Fundaţiei Constantin Brâncuşi nu s-a făcut nici cu bune intenţii şi nici cu respectarea prevederilor legale în ceea ce priveşte activitatea asociaţiilor şi fundaţiilor.
Reamintim, de altfel, şi observaţiile făcute de către dl. Gh. Voican, directorul Visarta, cu privire la imaginile operelor lui Brâncuşi care sunt reproduse în revistă şi pentru care nu s-a solicitat acordul Societăţii de Gestiune a Drepturilor de Autor.
Faţă de cele arătate mai sus, vă rugăm să analizaţi cu atenţie corectitudinea şi cadrul legal în care apare această publicaţie sub egida fundaţiei, totodată, rugându-vă să ne precizaţi poziţia dvs. oficială, referitor la acest caz.

Hai că combate bine, iar chestia cu actu de inpostură îi tare de tot. Bă, dacă-i aşa, are dreptate… Că şi Buliga a avut dreptate la timpu lui. Da s-aude că alde scriitorul dl. Aurel a dat revista tot lu prietenu tău, ăla de venea pe la tine cu nevasta aia tineră rău şi cu copilu ălă mic şi frumos, şi i-a dat-o pe o legătură de beri la doi litri jumate şi pe-o uniformă S.H. de mason. Că cică i-a văzut cineva în parcu-al mare din târg citind cărţile de poezie ale lu dl. Gregora, că el le are băgate pe calculator la Biblioteca Masonică şi lor le ie năcaz şi de aia nici nu l-a mai luat în revista a nouă cum i-a luat pe toţi ăilalţi de-i aveai tu la seria ta. Şi nici pe tine nu te-a luat. Ăi fi şi tu ceva, pe undeva, de au iei ciudă pe tine. Lasă să termene ei revista cum au mai făcut-o şi alţii, că ăştia din Centru îs plătiţi parcă ca să-l îngroape de tot pe Brâncuşi. Că ce scrie în ziare de ei de fiecare dată când fac câte ceva şi ce se vede pe la televizor… Că ce dă şi de la Bucureşti… Da lor nu le ie ruşine de loc şi merg mai departe…

Aud că nici nu te-au mai chemat de data asta pe la manifestări. Foarte bine ţ-a făcut, că prea te-ai băgat şi tu peste ei. Lasă-i să-şi ia lefile liniştiţi. Ce, n-ai ce face? Fă-te că-ţi faci de lucru pe lângă casă, că dacă vii îs multe de făcut. Şi de gură-cască n-o să duci lipsă, mai ales că vinu de anu ăsta o să fie ca mierea. Şi la miere, trag toţi prietenii… Dacă-mi mai umpli o dată ţoiu îţi fac o propunere… Io zilele astea îs mai toată zîua pe la târg c-o am pe-a bătrână pe la spital cu ceva treabă. Şi dacă tot mă duc, trec şi văd şi io ce se-ntâmplă pe la manifestăţiile de pe insuliţă, că-s curios după ce s-a întâmplat cu Poarta. Aud că s-a organizat de la Bucureşti o excursie pe gratis, cu ghid la autocar, şi că vine toţi care vrea şi de-ăi de n-au mai fost niciodată pe la noi, da-l iubeşte cu acte pe Brâncuşi. Le-a dat voie să vină cu nevasta, cu secretara, cu rude de toate gradele şi care e la nevoie poa să vie chiar cu însoţitor. Să vină cât mai mulţi că ie demâncare bună, băutură multă şi au aşternuturi pentru toată lumea. Cică o să-i ţină pe insulă ca să nu poa să plece de capu lor. Şi numai după program. Ultimul pe care l-a trimis dna. Adina la toată lumea. Las că-ţi povestesc io…, da mai pune o ţâră de-a galbenă…”

Rămas fără cuvinte de câte lucruri am aflat aproape degeaba de la Mitu Linii lu Căpeneag, am apucat drumul spre Bucureşti, nu fără o anume părere de rău, gândindu-mă la cât de interesante vor fi fiind sărbătorile prilejuite de cei 75 de ani de la târnosirea Lucrării lui Brâncuşi. Mărturisesc că au trecut greu cele câteva zile bune petrecute de alţii la Târgu-Jiu. Abia marţi m-am pomenit cu un telefon de la Mitu Linii lu Căpeneag:

– Bă, a ieşit lată că l-am aşteptat cam mult pe insuliţă pe primu-ministru şi erea lume luminată că se vedea după haine şi după ce nerăbdare aveau pe ei, de vorbiseră toţi de pe listă şi i-a mai rugat frumos şi pe alţii dna. Adina ca să treacă timpu, apoi primaru i-a dat o diplomă şi dl. Smeu, de 85 de ani, i-a dat revista ta lu Ponta, de le-a fost năcaz la mulţi şi el a părut că vrea s-o citească din elicopter. A vorbit frumos, da n-a stat la masă şi nici la teatru nu s-a dus cum promisese o dată mai demult, că el zice că se duce la teatru numai cu familia, şi dna Daciana n-a venit la Târgu-Jiu, aşa că a rămas tot dna. lu Popescu la Ligă. Şi atunci nu s-a mai dus nimeni dintre invitaţi la teatru că n-au ştiut să-şi ia şi familiile cu ei şi dna. Adina a rămas cu 25 de bilete pe care le-a cerut degeaba, şi poate să se ducă ea la teatru cănd o vrea şi cu cine-o vrea, dacă-or mai fi valabile şi de-acu-ncolo. Da află ea de la teatru…

Comunicările ălea de-mi spuneai că sunt despre Brâncuşi s-au ţinut pe fugă, n-a prea fost timp şi de ele, da ni s-a spus că-s trecute la revistă şi io despre multe citisem la tine, şi zicea cineva că majoritatea-s texte reşapate, da n-am înţeles ce-nseamnă şi mi-a fost frică să întreb pe careva. S-a plimbat lumea peste tot, la Tismana, pe Vale Sohodolului, la Polovragi şi prin oraş, cu tot cu popii după ei, au fost şi la cimitir unde unul dintre ei, pe care l-am văzut de multe ori la mese laTârgu-Jiu, a promis primul, cu mâna pe cruce, c-o să-l facă el pe Popilian, da-n bronz, că el a mai zis chestia asta, da acum gata, se ţine de cuvânt. Şi cel mai tare s-a bucurat dl. primar, că aduce şi alţi scluptori în Târgu-Jiu, că parcă Popescu ar vrea să-i facă el pe toţi…

A mai fost unu de s-a băgat singur în samă, dl. Crăciun, care a făcut cu cine a vrut el poze la Aretia, la statuie, că zicea că-i trebuie să le publice în cărţile lui despre Brâncuşi, da a fost cam supărat că nu s-a putut întreţine cu primul-ministru pentru care ar fi avut şi un cadou. Da cea mai vedetă a fost dna. Adina, îmbrăcată schilereşte, de-i stătea bine şi-a crezut lumea că-i dna. Aretia, şi ce-o să se facă ia când or s-o lase fără… costum. C-aşa s-aude… Mulţi dintre invitaţi n-au vorbit de loc, n-au scos grai, da n-au lipsit de la mese pentru că au fost mai mereu lăutari care au cântat frumos şi fără bani. Am auzit că pe revista ta n-o mai plăteşte dna. Olimpia că Călinoiu n-a fost să-i zică, că s-a păstrat omu pentru fotbal, că marţea se întâlneşte cu toţi, şi cu dl. primar care a negociat bine reîntoarcerea la echipa pe care o iubeşte mult, şi cad toţi la pace şi nu se mai dau în gât, cum se auzea, că Pandurii nu poate să lupte deloc fără ei. Da numai să fie bani de la dl Laurenţiu şi înţelegere. Ca peste tot. Că şi cu petreciurile astea despre Brâncuşi s-au cheltuit la bani, mai ales pe demâncare şi pe beutură, că io cred că unii mai şmecheri au sărbătorit cu această ocazie aleasă bine poate chiar nunta de argint, vreo logodnă sau ieşirea la pensie. Nu s-a cunoscut de loc şi toată lumea s-a sâmţit escepţional. Chiar io dacă-am văzut că-i aşa de bine şi şi pentru că mă mai şi cam pricep la Brâncuşi, am mâncat în toate zilele cu ei la masă, ba chiar i-am dus şi lu a bătrână la spital, că am văzut că şi alţii îşi lua şi la pachet pe furiş. În concluzie, ne-a plăcut să ne simtem bine cu toţii pe spinarea lu Brâncuşi. Că nu-i adevărat că ne-a lăsat proşti… Io cred că totul a ieşit estraordinar de bine, de aia nu înţeleg de ce erea primaru Cârciumaru supărat şi cică l-a auzit careva că zicea că desfiinţează Centru, că-l face Casă de Cultură cu discotecă şi cu hore, iar pentru monitorizarea operelor din parc opreşte unul, maxim doi oameni la primărie, şi-i dă dracu pe toţi. Sau poate nu s-a auzit prea bine la noi, la masa la care eream…

Într-un cuvânt, a fost de pomină, n-a întrebat nimeni de tine şi le-a părut bine la toţi că nu te-ai dus la televizor cu dna. viceprimar, care-a trimis-o pe dna. Adina că ştie că-ţ place de ia, şi care dacă n-ai venit a plecat puşcă din emisiune. Bravo ei!

Încolo, s-auzim de bine şi câte şi mai câte. Când ne-o fi mai rău să ne fie ca la Brâncuşi. Când mai vii? Ca să mai vorbim, că ştiu multe, de nu se pot spune toate la telefon. (cică Caragea a stat de vorbă cu dl. Narcis şi s-a cerut cu rubrică la ziar, dar să fie neaparat pe pagină cu Lumea gorjenească, cicăSalonul de toamnă de l-au făcut la galeria u.a.p. s-au expus doar lucrări refuzate la expoziţia de la Parlament, cică la Muzeu au venit cu sculptură craiovenii, da n-a venit şi dna. Olguţa Vasilescu că n-a chemat-o nimeni, că protocolul de s-a încheiat la Târgu-Jiu deja s-a învechit, cică dna. Lemny şi dna. Vlasiu n-au avut nicio contribuţie scrisă la noua revistă pentru că ele s-au manifestat doar oral despre Brâncuşi în sala Maură, pe trecerea de pietoni şi la sala de mese, când au fost ele în martie invitate la Târgu-Jiu, cică nefiind Simpozionul de-acu cu participare străină declarată, n-a părut interesat să răspundă invitaţiei nici artistul Ţopescu, asta şi pentru că el are ceva lucrări în colecţia Băsescu care nu-l înghite pe Ponta că are doctorat şi vrea să-l facă șomer de lux, cică s-a auzit că un specialist de la Bucureşti s-ar fi oferit să facă greva foamei la Poarta Sărutului în semn de solidaritate, da n-a fost lăsat de frică că nu mai pleacă de la noi, cică a scăzut dramatic numărul celor de toate vârstele care se sărutau de bună voie sub Poartă, semn de iubire şi pentru opera brâncuşiană, cică s-ar fi pus la mape şi câte o plachetă omagială din plumb, confecţionată cu talent autentic de un sticlar din localitate, cică s-ar fi spus cu o jumătate de gură şi cu fereală numele sculptorului care a turnat-o pe Aretia Tătărescu, cică dl. Marga şi dl. Gorun ar fi stat închişi în sediu Institutului de Cercetare a Dezvoltării şi l-au aşteptat pe primul-ministru la o cafea ca să-i povestească personal despre cum văd ei regionalizarea, cică dl. primar ar fi primit în dar de la un prieten bustul lui Sergiu Nicolaescu pentru care a şi găsit repede un spaţiu verde în oraş, cică, de necaz, Paul Popescu, care l-a făcut pe Nicolaescu, întreg, în picioare şi prea scump, o să-l doneze cu tot dragul, în contrapartidă, Festivalului de la Cannes, unde regizorul născut la Târgu-Jiu a petrecut în tinereţe, cică revista Brâncuşi, în seria ei cea mai nouă o să apară regulat, cu colaboratori bine plătiţi, sub comanda Adinei Andriţoiu, îngrijită corespunzător de Doru Strâmbulescu, cică…, da nu-ţ mai spun nimic, că dacă ne-ascultă careva n-o să ne mai vedem ca să povestim ceva… Şi-ar fi păcat !)

Să vii repede, să prinzi live toate schimbările de se aude, că lumea abia aşteaptă.

Că ce să vorbească ea la La Zanfir, decât despre operele lu Brâncuşi…

    Adaugă un comentariu

    Adresa ta de email nu va fi publicată.