"Cineva vrea să tragă un tun iarăși, de pe urma Coloanei "
"Cineva vrea să tragă un tun iarăși, de pe urma Coloanei "
Interviuri14 septembrie 2012

…Dintr-o scriere recentă a scriitorului şi universitarului Ion Popescu-Brădiceni: “Sunt nedumerit, dezamăgit, îngrozit că în România nu existăm decât 7-8 milioane de români, ci nu de euglene, râme, insecte, maimuţe etc.(…)” Iată pentru ce m-am grăbit să-l scot la o cafea pe Maestru, chiar a treia zi de după  întâmplarea naţională Atelierul de poezie “Serile la Brădiceni” (7-8 septembrie a.c., ediţia a-XI-a). Şi nu ca să-l cert pentru că i-a fost minunat vinul la manifestarea poetică amintită! Ori să-i amintesc de moara poeziei, cândva atât de harnică încât se hrănea tot cu Sufletul grâului…

“Moare trandafiru-n frig”

Alex Gregora: Maestre, sunteţi invitatul meu să vă programaţi o scurtă vacanţă pe pământ şi să răspundeţi unei preocupări ce, parcă, nu mai suferă amânare. Întâi, scânteia Atelierului de poezie “Serile la Brădiceni”, unde şi când s-a produs?
Ion Popescu-Brădiceni: Spuneţi bine – la început de tot a fost o scânteie. Chiar şi cenuşă exista, sincer, jar învelit în vatră. Sigur, această mişcare literară este tributară tot Cenaclului “Columna”, de la a cărui înfiinţare putem sărbători în această toamnă 50 de ani. Deja este o vârstă semicentenară – doar în condiţiile reinventării Cenaclului “Columna” de către Titu Rădoi. Pentru că Ion Mocioi, la şedinţa festivă, a menţionat că mişcarea literară din Gorj este foarte veche, trece de o sută de ani. Fireşte, orice cenaclu se naşte, trăieşte şi moare, al nostru s-ar fi apropiat şi el cândva de sfârşitul carierei, însă nişte prieteni, Ion Cepoi, Viorel Gârbaciu, subsemnatul, mai târziu Alexandra Andrei, ne-am gândit ca pe fondul acesta al columnismului să renaştem. Azi chiar putem vorbi de o Columna redivivus! Atelierul de poezie “Serile la Brădiceni” este un proiect al columnismului ce a dat literaturii române nişte scriitori realmente importanţi, de care se va ţine cont cândva, fără voia unora sau altora.
A.G.: Încântat fiind, vă citez aici trei versuri: “Moare trandafiru-n frig,/ Nu vrei, mândro, apă bună/ din fântâna mâinii mele?”Şi atunci, de ce de 16 ani tot la Brădiceni?
-I.P.B.: Cândva, în urmă cu două secole, în judeţul Gorj existau doar două târguri: târgul de  pe Jiu şi târgul de la Brădiceni, pentru că localitatea Brădiceni era capitală de plasă – Plasa Vulcan…

Scânteia divină a Serilor la Brădiceni

A.G.: Vă rog să spuneţi care a fost secunda în care s-a produs scânteia şi să revenim la cestiune…
-I.P.B.: …Ar fi apariţia, în 1996, a cărţii mele de poeme având titlul chiar “Serile la Brădiceni”. Şi parcă-l văd pe scriitorul Ion Cepoi, cu care eram coleg la Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Gorj, luând cartea în mână şi propunând să înfăptuim o manifestare poetică în baza titlului la Brădiceni, la locul naşterii mele. Ne-au susţinut puternic Viorel Gârbaciu şi Constantin Codiţă – şef al inspectoratului judeţean de poliţie, care a şi asigurat apariţia primelor trei numere ale publicaţiei “Serile la Brădiceni” ca supliment al “Jurnalului Poliţiei Gorjene” – cunoaşteţi foarte bine aceste lucruri, fiind implicat direct în facere, şi de ce să nu ne amintim acum, amândoi, acele deplasări de noapte, cu maşina, la tipografia din Craiova… La un moment dat, ne-am desprins, pentru că domnul Constantin Codiţă a plecat din judeţ. Împreună, din nou, suntem în cele mai bune relaţii, mai ales că va avea loc pe 24 septembrie un eveniment extraordinar – biserica din Drăgoieşti a fost repictată graţie fundaţiei susţinute de generalul Constantin Codiţă… Dar să revin. A fost atunci, când am hotărât ţinerea manifestărilor poetice, o scânteie divină, zic eu, mai ales că la prima ediţie au fost destule întâmplări de care mulţi s-au minunat. Îmi amintesc unele legate şi de sprijinul mai mult decât generos al generalului Pop Manta… Fireşte că, după aceea, s-a conturat în cadrul Atelierului şi un program estetic, poetic, literar, sociologic, cu contribuţia tuturor laureaţilor, care au susţinut proiectul prin publicaţiile la care erau ancoraţi, reuşind să consacre “Serile la Brădiceni”…

“Fenomenul post-modernist  a găsit înţelegere întotdeauna”

A.G.: Poemul citat mai sus şi care vă aparţine are următoarea continuare: “Ai privirile prea grele/ când se lasă mă strivesc./ Mândro, tot am să-ţi opresc/ un ulcior cu umilinţă./ Totuşi, n-ai cumva ştiinţă/ dacă frigul mă doboară/ ce-o să fac la primăvară?” Spuneţi-ne acum despre laureații Serilor…
-I.P.B.: Aş începe cu Ioan Horea, nu l-aş uita pe Anghel Dumbrăveanu, aş vorbi de Valentin Taşcu, dar, nu în ultimul rând, de fenomenul post-modernist care a găsit înţelegere întotdeauna la juriile Atelierului, pentru că an de an au fost premiaţi: Mircea Petean, Adrian Alui Gheorghe, Marian Drăghici, Gabriel Chifu, Nicolae Coande, Ilie Constantin, Ioana Dinulescu, Mircea Bârsilă, Gheorghe Grigurcu, Vasile Spiridon, Alex Ştefănescu, Şerban Foarţă, Adrian Rachieru Victor Ştir, alţi poeţi şi critici ai poeziei… Să nu mai spun că au fost unii care doar au fost nominalizaţi, toţi la fel de importanţi, urmând a primi recunoaşterea la ediţiile următoare…
A.G.: Ceea ce cunosc eu, şi cunosc foarte bine, iar acest lucru nu-l spun doar în acest context, este faptul că de 16 ani doar o singură instituţie a rezistat între organizatori. Se numeşte Ion Popescu-Brădiceni. Cu ce eforturi?
-I.P.B.: Întâi, spun că nu greşiţi. Conduc o fundaţie – “Serile la Brădiceni” – aş dori să o transform acum în Asociaţie pentru că nu prea mai am forţă să o ţin, şi aşa mă va costa mai puţin, iar în context oboseala ce intervine la un moment dat ar putea fi văzută şi ca una… financiară. Am asigurat şi anul acesta apariţia a două publicaţii – Serile la Brădiceni şi Miracol de Brădiceni – pe cheltuială proprie, am reeditat al doilea volum din opera lui Nicolae al Lupului care s-a lansat la Brădiceni şi multe altele – toate în colecţia ce poartă numele fundaţiei.

“Nicolae al Lupului – un Sadoveanu al Olteniei”

A.G.: Apropo de Nicolae al Lupului, cine s-a aplecat asupra vechilor pagini?
-I.P.B.: De reeditare s-au ocupat Ion Căpruciu şi cu mine…
A.G.: Cu care dintre oamenii de cultură ai vremurilor din urmă ar putea fi asemănat Nicolae al Lupului?
-I.P.B.: …Numai cu Mihail Sadoveanu. De fapt, Şerban Cioculescu – şi iată de ce în fiecare an Barbu Cioculescu vine la Brădiceni! – a vorbit despre Nicolae al Lupului ca despre un Ion Creangă care poate deveni un Mihail Sadoveanu al zilelor noastre. Nicolae al Lupului poate fi un Sadoveanu al Olteniei, pentru că este un prozator foarte bun, fiind publicat la vremea lui de “Timpul” de la Bucureşti, la care a lucrat cândva Mihai Eminescu, iar eu am acasă ziarele de atunci – Nicolae al Lupului ţinea pagini întregi, şi cu articole ample. Apoi a publicat carte la Fundaţia “Carol”…
A.G.: Şi cum se întâmplă adesea, soarta i-a fost una nedreaptă, să-şi găsească loc multă vreme  la index…
-I.P.B.: A fost pus la index de cenzura comunistă  pentru că era un autor mistic… El nu se putea racorda la realităţile comuniste, asemenea lui Ştefan Bosun, lui Sadoveanu… Nicolae al Lupului n-a cedat, spre deosebire de cel căruia i s-a zis Ceahlăul literaturii. Călinescu a făcut la rându-i compromisuri politice, Nicolae al Lupului nu. Din această cauză a murit în 1962 ca un necunoscut…
A.G.: Fiind din acelaşi sat, cât eraţi copil l-aţi cunoscut?
-I.P.B.: Nu. Tot ce pot să spun ar fi faptul că a fost foarte bun prieten cu Constantin Brâncuşi. Chiar a cules singurele două balade care circulă despre Constantin Brâncuşi. Eu le-am găsit în manuscrise şi le-am publicat în cartea Trilogia Brâncuşi… Acolo, în sat, Brâncuşi a fost o legendă. În anii când El mai venea la Peştişani, aceste balade au prins contur, cântate de lăutari, iar Nicolae al Lupului le-a cules…

“Pentru a avea o clasă politică autentică şi necoruptă”

A.G.: Citez iarăşi din eseul politic “Încărcat de mari nemulţumiri” ce vă aparţine: “Încerc  un sentiment frustrant: nu sunt mândru că aparţin unei minorităţi educate şi instruite în spiritul democraţiei; mi-e ruşine că eu conlocuiesc cu nişte indivizi lipsiţi de cunoaşterea propriului interes şi de capacitatea de a-şi decide singuri viitorul(…)” Vă mână-n luptă un asemenea… steag al educaţiei?
-I.P.B.: În articolul publicat în cotidianul “Gorjeanul” militam pentru introducerea în învăţământul primar şi gimnazial şi chiar liceal a unui curs de educaţie civică. Pentru a avea o clasă politică autentică şi necoruptă va trebui ca ea să fie educată. Cu toţii avem datoria să ne formăm în permanenţă clasa politică. La ora actuală, cu excepţiile de rigoare, clasa politică nu răspunde cerinţelor, doleanţelor Uniunii Europene, nu românilor, pentru că peste 7 milioane de români au ieşit la  vot – pentru sau contra. Eu mă bucur că în douăzeci de ani s-au format câţiva muguri ai educaţiei politice. Şi m-am bucurat că Silviu Brucan n-a avut dreptate. Iată, după 20 de ani s-a şi ieşit la vot… Măcar asta! Acest efort al atitudinii trebuie să devină comun intelectualilor, ziariştilor. Trebuie să ne întoarcem şi la formele de educaţie menţionate, să fie neapărat introduse – de la clasa întâi. Altfel, ne procopsim în continuare cu politicienii surogate… Sunt oameni care spun că speranţa ar sta în est, nu în vest. Vestul ar fi putred şi doar estul ar putea salva Europa…
A.G.: Înţeleg că faceţi un apel ca intelectualii să se implice?
-I.P.B.: Da. Eu reciteam recent cartea profesorului doctor în politică Crişan despre concepţia politică a lui Mihai Eminescu…
A.G.:Intelectualii întotdeauna au fost de stânga?
-I.P.B.: O stângă liberală, onorabilă, nu vorbim de extremisme…

“…Necinstea celui care a realizat proiectul de restaurare a Coloanei”

A.G.: La final, vă rog să-mi spuneţi dacă se vede Coloana de la fereastra locuinţei dumneavoastră?
-I.P.B.: Se vede. Şi mai cunosc problema Coloanei pentru că am avut recent o discuţie cu doi oficiali. S-a vorbit chiar de necinstea celui care a realizat proiectul pentru o aşa-zisă restaurare. Se pare că cineva vrea să tragă un tun iarăşi, nu ştiu cine-i de vină încă…
A.G.: Şi e bine, Maestre?
–I.P.B.: În cartea “Muzeul fără pereţi” editată de Vasile Vasiescu eu am publicat studiul “Anarhetip şi operă în creaţia lui Brâncuşi”. Acolo se găsesc multe răspunsuri cu privire la valorificarea moştenirii lui Brâncuşi.
A.G.: Încerc de mai multă vreme să spun că pentru afirmarea Gorjului ar fi necesară o revista lunară de cultură, poate “Columna”.
-I.P.B.: Am avut o discuţie cu Ion Cepoi în preziua Atelierului de la Brădiceni. Se intenţionează editarea unei asemenea reviste de cultură, a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. Ne trebuie – adevărat! – o bună revistă de atitudine a noastră, a scriitorilor şi oamenilor de cultură din judeţ.
A.G.: Aş mai avea întrebări. Însă le duc în traistă până la iarnă, de aceea, pentru moment, vă mulţumesc mult Maestre şi Doamne-ajută!

    Adaugă un comentariu

    Adresa ta de email nu va fi publicată.