Pentru că între Traian Băsescu şi Mircea Geoană este cel puţin diferenţa de clasă şi de bun simţ dintre Ionel Manţog şi Ion Călinoiu.
Pentru că la cât de dezvoltate sunt astăzi mafiile din România şi de întrepătrunse cu instituţiile de stat şi de încasat banii degeaba, avem în continuare nevoie de un preşedinte cu coaie.
Pentru că, spre deosebire de camarila pesedistă, generalii lui Băsescu din serviciul secret în care am activat zece ani se mai duc şi pe la biserică, şi se mai îndeletnicesc şi cu ţara asta.
Pentru că a greşit, deja, suficient, şi tocmai şi-a cerut scuze, în interviul acordat lui Cătălin Tolontan, faţă de 22 de milioane de români. Pentru că nu mai avem timp, ca popor, pentru alte greşeli, alţi greşiţi şi alte iertări.
Pentru că României şi Gorjului îi mai lipsesc exact cinci ani de guvernare pesedistă pentru a uita de tot drumul înapoi, către normalitate.
Pentru că România sub Mircea Geoană ar fi precum Inspectoratul Judeţean de Poliţie Gorj sub Viorel Salvador Caragea, precum comuna Schela sub Aristide Şerbănescu, precum PNL Gorj sub Dan Ilie Morega.
Pentru că majoritatea activiştilor PSD nu cred în Mircea Geoană nici ca preşedinte de partid, cu atât mai puţin ca preşedinte de ţară, pe când portocaliii văd în Traian Băsescu “împăratul lor”.
Pentru că libertatea presei a fost şi va rămâne întotdeauna incertă sub PSD.
Pentru că, bine sau rău, Traian Băsescu a condus o ţară, a condus nave. Mircea Geoană nu a condus, încă, nimic, dar este butonat, condus şi copleşit de datorii şi de obligaţii.
Pentru că, atunci când vorbeşte Traian Băsescu, apropiaţii săi, politici sau nu, tac, în timp ce, atunci când crede că are ceva de spus, Mircea Geoană cere voie să se înscrie la cuvânt sau, primeşte, pur şi simplu, notiţe şi crâmpeie de discurs.
Pentru că statul român continuă să influenţeze foarte mult viaţa cetăţenilor săi, şi pentru că nu este loc de mai rău.