Șefi și/sau simpli angajați din șapte structuri ale statului român au conlucrat ca o adevărată rețea de tip mafiot, nesfiindu-se să comită abuzuri și ilegalități stridente, prin care și-au periclitat atât cariera profesională cât și libertatea personală, pentru a-l menține ilegal pe Ion Călinoiu în funcția de președinte al Consiliului Județean Gorj. Este vorba de Agenția Națională de Integritate, Consiliul Național de Integritate, Curtea de Apel Craiova, Compania Națională Poșta Română S.A., Prefectura, Consiliul Județean și Inspectoratul Școlar Județean Gorj.
În ancheta de față voi dovedi la ce derapaje penale s-a ajuns pentru salvarea unui baron local, care conduce de 20 de ani Consiliul Județean Gorj, perioadă în care și-a dezvoltat o rețea de tip mafiot care-i asigură protecția personală și umple de ridicol structuri ca DNA și Parchetul General, care au tăiat în carne vie în alte zone ale țării dar par să ocolească Gorjul în mod deliberat.
 

Călinoiu trebuia demis din 17 septembrie 2015, dar ANI și Prefectura Gorj au tras de timp

 
Ion Călinoiu trebuia revocat din funcție încă din 17 septembrie 2015. Tot de atunci trebuia să – i fie interzisă ocuparea oricărei funcții publice în statul român, pentru o perioadă de trei ani.
Pactic, în data de 17 septembrie 2015, prin sentința definitivă și executorie pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul 944/54/2015/a1, a rămas definitiv raportul Agenției Naționale de Integritate prin care s-a constatat că Ion Călinoiu ”s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada exercitării mandatului de Președinte al Consiliului Județean Gorj, întrucât a deținut, simultan cu funcția de președinte, calitatea de expert pe termen scurt în cadrul Centrului Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (C.N.D.I.P.T.), și calitatea de expert consorțiu regional Sud-Vest Oltenia în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Gorj”.
Potrivit art. 22 din Legea 176 din 2010, conducerea ANI avea obligația ca în cel mult 15 zile de la data de 17 septembrie 2015, când raportul a rămas definitiv, să solicite Prefecturii Gorj să-l revoce din funcție pe Ion Călinoiu. În mod inexplicabil, ANI încalcă legea și ascunde într-un sertar hotărârea judecătorească definitivă și executorie a Curții de Apel Craiova, în loc să o comunice Prefecturii Gorj, pentru declanșarea procedurii disciplinare. Mai mult, nici Prefectura Gorj nu trage de mânecă ANI, decât foarte târziu – după ce este petiționată de mine, prin Grupul de Acțiune în Interes Public – și destul de formal, pentru a-și crea un alibi în eventualitatea unei anchete penale.
 

Începând din 18 martie a.c., Călinoiu scapă de demitere și de interdicția de a mai ocupa funcții publice!

 
Interesul celor care-l protejează pe Călinoiu a fost acela de a trage de timp, pentru a se prescrie sancțiunea dispusă de ANI. Potrivit art. 26 din Legea 176 din 2010, ”sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare”. Prin urmare, începând din data de 18 martie 2016, Călinoiu nu mai poate fi revocat din funcție și nu i se mai poate interzice ocuparea vreunei funcții publice în următorii trei ani.
 

În apărarea sa, conducerea ANI aduce un argument care contrazice însăși Legea 176 din 2010, care reglementează organizarea și funcționarea ANI. Potrivit art. 22, orice raport ANI necontestat în cel mult 15 zile rămâne definitiv și trebuie pus imediat în executare.
 

Vom dovedi, mai jos, că  Ion Călinoiu a depus o singură contestație în termenul legal de 15 zile, care a fost respinsă irevocabil de Curtea de Apel Craiova, în data de 17 septembrie 2015.

Conducerea ANI a încălcat legea. Două poziții oficiale contradictorii, pe un singur subiect

 
Pentru a – l favoriza pe Ion Călinoiu, conducerea ANI este profund duplicitară, adoptând două poziții oficiale contradictorii:
1.ANI susține că nu poate cere revocarea lui Călinoiu, deoarece există pe rolul instanțelor judecătorești o a doua contestație depusă de președintele Consiliului Județean Gorj, până la soluționarea căreia raportul ANI este suspendat. ANI refuză să recunoască faptul că cea de-a doua contestație a fost depusă în afara termenului legal de 15 zile și că, potrivit art. 22 al. 3 din Legea 176 din 2010, nu trebuie să o mai ia în calcul, având obligația să ceară Prefecturii Gorj să dispună revocarea din funcție a lui Călinoiu. Mai exact, conform legii, ANI are obligația de a aștepta doar soluționarea contestațiilor depuse în cel mult 15 zile. Legea este cât se poate de clară, în acest sens. Procedând ilegal, așteptând – chipurile – soluționarea altor contestații depuse în afara termenului legal, ANI îl ajută pe cel incriminat să rămână nesancționat, prin prescrierea răspunderii disciplinare.
2.ANI recunoaște că a doua contestație a fost depusă în afara termenului legal de 15 zile. Totuși, chiar și după ce recunoaște asta oficial, în scris, cu totul și cu totul inexplicabil, refuză să aplice art. 22 din Legea 176 din 2010 și, implicit, să ceară Prefecturii Gorj să dispună revocarea lui Călinoiu.

Dovada că a doua contestație, față de raportul ANI, a fost depusă în afara termenului legal 

 
Ion Călinoiu a primit raportul ANI cel târziu în ziua în care a înregistrat prima contestație în justiție: 25 iunie 2015.
 

 
La 15 iulie 2015, această primă contestație (singura depusă în termenul legal de 15 zile) este anulată, ca netimbrată.
Cel mai devreme în 15 iulie 2015, după respingerea primei contestații, Călinoiu înaintează la Curtea de Apel Craiova o a doua plângere, care are același obiect (contestă același raport al ANI), și aceleași părți.
Călinoiu recunoaște, în a doua cerere de chemare în judecată, că a mai atacat o dată același raport. Mai mult, face referire expresă la faptul că în 15 iulie i s-a anulat, la fond, prima cerere.
 

De aici rezultă, indubitabil, că a doua acțiune a fost formulată cel mai devreme în 15 iulie. Mai devreme de 15 iulie, Călinoiu nu putea scrie despre o hotărâre judecătorească ce urma să fie emisă în viitor.
Dat fiind că Ion Călinoiu a luat la cunoștință de conținutul raportului ANI cel mai târziu în data de 25 iunie 2015, așa cum am dovedit mai sus, și că a formulat a doua contestație cel mai devreme în data de 15 iulie 2015, rezultă fără putință de tăgadă că a doua plângere este depusă tardiv, în afara termenului legal de 15 zile.

ANI recunoaște că raportul e definitiv, dar refuză să – l demită pe Călinoiu!

 
Acest lucru este invocat și de ANI, în întâmpinarea formulată în raport cu a doua contestație depusă de Călinoiu!
 

Iată cum conducerea ANI recunoaște, printr-un document oficial, că a doua contestație s-a depus în afara termenului legal. Totuși, deși legea obligă ANI, într-o astfel de situație, să demareze procedura disciplinară împotriva lui Călinoiu, nu mișcă niciun deget, contribuind la prescrierea sancțiunilor! Așa cum am arătat mai sus, ANI are obligația legală de a aștepta doar soluționarea contestațiilor formulate în termenul legal, de 15 zile, altfel ajungându-se la prescrierea sancțiunilor și la zădărnicirea muncii inspectorilor de integritate.

Călinoiu se autodenunță oficial și recunoaște că trebuie demis!

 
Situația devine și mai absurdă în momentul în care constatăm că până și Ion Călinoiu recunoaște, printr-un document oficial, că trebuie să fie demis!
Într-o adresă înaintată la 3 iulie 2015 Prefecturii Gorj, Călinoiu arată, sub semnătură, că numai ”formularea contestației în termenul legal suspendă executarea măsurilor dispuse prin raportul de evaluare, până la soluționarea definitivă a cauzei”.
 

 
Așadar, este limpede că până și Călinoiu admite faptul că o contestație depusă în afara termenului legal de 15 zile nu suspendă declanșarea procedurii disciplinare împotriva sa.

Judecătorul Gabriel Viziru, de la Curtea de Apel Craiova, l-a favorizat pe Călinoiu într-o manieră șocantă

 
Conform Noului Cod de Procedură Civilă, cauzele care au aceleași părți și același obiect sunt repartizate aceluiași judecător. La Curtea de Apel Craiova, a fost desemnat să judece cele două contestații judecătorul Gabriel Viziru. (Un alt Viziru, fost judecător la Tribunalul București, a fost condamnat recent la 5 ani de închisoare cu executare, pentru luare de mită, într-o cauză referitoare la celebrul om de afaceri Dan Adamescu.)
Judecătorul Gabriel Viziru i-a respins lui Călinoiu prima contestație încă de la primul termen, constatând că nu a timbrat acțiunea și că a continuat să refuze să o timbreze, în termenul legal, chiar și după ce instanța i-a pus în vedere acest lucru, pe cale oficială.
La judecarea celui de-al doilea dosar, însă, Gabriel Viziru a avut o prestație de suporter înflăcărat al lui Ion Călinoiu. Astfel, judecătorul a încălcat mai multe acte normative care reglementează modul de judecare a unui dosar, pentru a-l favoriza pe Ion Călinoiu.
 

 
Noul Cod de Procedură Civilă dispune, la art. 248, că judecătorul, înainte de a purcede la cercetarea în fond a cauzei și la administrarea de probe, avea obligația să se pronunțe mai întâi, la primul termen, asupra excepției tardivității pe care, așa cum reiese din facsimilul de mai sus, a invocat-o ANI.
 

Judecătorul Viziru a încălcat Noul Cod de Procedură Civilă

 
Cea de-a doua contestație a fost înregistrată la 17 iulie 2015. Judecătorul Viziru nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității nici la primul termen, nici la următoarele patru termene. Timp de 6 luni, până în decembrie 2015 când judecarea dosarului a fost suspendată prin hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorul Viziru s-a făcut că plouă, nepronunțându-se pe excepția tardivității.
Noul Cod de Procedură Civilă i-a oferit judecătorului Viziru și varianta de a emite o ”încheiere” prin care să unească judecarea acelei excepții cu fondul cauzei, în situația în care pentru ambele era necesară administrarea acelorași dovezi. Dar pentru a se pronunța asupra tardivității contestației, judecătorul Viziru avea doar de numărat zilele scurse de la data la care Călinoiu a fost încunoștințat în legătură cu raportul ANI, până la data la care a depus a doua contestație. În efectuarea acestui calcul extrem de simplu, judecătorul Viziru era avantajat și de faptul că tot el judecase și prima contestație. Este evident că pentru judecarea în fond a cauzei este nevoie de cu totul și cu totul alte probe. De aceea, probabil, judecătorul Viziru nu a emis nici măcar o încheiere prin care să unească judecarea excepției tardivității cu fondul cauzei.
Toate documentele existente în dosar trădează faptul că judecătorul Viziru a încălcat flagrant acte normative ce reglementează activitatea judecătorească, pentru a trage de timp și a-l favoriza pe Ion Călinoiu, care avea nevoie să depășească termenul de 17 martie 2016, ultima zi când mai poate fi sancționat în baza raportului ANI.

ANI pledează ambiguu: una pe față, una pe dos

 
La primul termen de judecată, în 30 septembrie 2015, judecătorul Viziru refuză să pună în discuția părților excepția tardivității. Mai mult, consilierul juridic Georgiana Habără, din partea ANI,  nu o aduce în discuție. Deși întâmpinarea formulată de ANI trebuia să-i parvină înainte de primul termen de judecată, apărătorul lui Călinoiu – avocat Cosmin Gherghe, de la S.C.A. Oancea, Rădulețu și Gherghe – a cerut un nou termen, pentru a o putea observa. Paradoxal, și ANI pare să joace tot la trecerea timpului, dovadă că nu se opune acordării unui nou termen de judecată.

Deși este în litigiu cu Călinoiu, ANI îi tăinuiește falsurile

 
La al doilea termen, din 28 octombrie 2015, apărătorul lui Călinoiu cere din nou amânarea judecării, printr-un avocat substituent. Consilierul juridic se opune amânării, din partea ANI, și precizează că nu mai are alte înscrisuri doveditoare de depus, în susținerea cauzei. Este bine de reținut că, în 28 octombrie 2015, reprezentantul ANI susține oficial că nu mai are alte înscrisuri de depus, deși ANI se afla, de peste o lună, așa cum vom proba mai jos, în posesia unor documente falsificate, cu complicitatea și în beneficiul lui Ion Călinoiu, cu legătură directă cu  dosarul aflat în curs de judecare. Deși ANI se opune amânării, judecătorul Viziru acordă un nou termen de judecată, tot la solicitarea apărătorului reclamantului.
 

Ișfan cheltuie bani publici în interesul strict personal al lui Călinoiu

 
La termenul din 11 noiembrie 2015, pentru tergiversarea judecării cauzei, inspectorul școlar general Ion Ișfan, de la I.S.J. Gorj, coleg de partid cu Ion Călinoiu, a depus o cerere de intervenție accesorie, în favoarea reclamantului, care nu dovedea prin nimic interesul I.S.J. Gorj în raport cu acest dosar.
 

 
Continuând aceeași atitudine duplicitară, ANI solicită, prin consilierul juridic Habără, pe de o parte să fie pusă în discuție excepția tardivității, invocată prin întâmpinare, și pe de altă parte cere amânarea judecării cauzei și acordarea unui nou termen, pentru a observa conținutul cererii de intervenție formulate de I.S.J. Gorj.

Judecătorul Viziru face gafe în lanț

 
În contradicție flagrantă cu normele care reglementează modul de judecare a unui dosar, judecătorul Viziru dispune, prin ”încheiere”, că discutarea admisibilității cererii de intervenție este mai importantă și prioritară în raport cu discutarea excepției tardivității!
 

 
La termenul din 25 noiembrie 2015, judecătorul Viziru admite cererea de intervenție formulată de ISJ Gorj, în favoarea lui Ion Călinoiu, dar nu reușește să indice care este interesul ISJ Gorj. Practic, judecătorul Viziru acceptă ca ISJ Gorj să irosească bani publici pentru a susține interesele strict personale ale lui Călinoiu.
În legătură cu excepția tardivității, invocată de ANI, apărătorul lui Călinoiu solicită atașarea primului dosar, format în baza primei contestații, depuse de reclamant în data de 25 iunie 2015. Pentru a afla data la care Călinoiu a luat la cunoștință, cel mai târziu posibil, de conținutul raportului ANI (adică 25 iunie 2015), pentru judecătorul Viziru era suficient să consulte portalul instanțelor de judecată. Totuși, judecătorul a preferat din nou să se complice, ca să tragă de timp, în favoarea lui Călinoiu, și a dispus o nouă amânare, pentru atașarea primului dosar.
 

Modul straniu în care judecă Viziru i-a dat timp lui Călinoiu să confecționeze un fals inutil

 
Întrucât judecătorul Gabriel Viziru a refuzat să se pronunțe încă de la primul termen, așa cum era legal și obligatoriu, asupra excepției tardivității, Călinoiu a avut timp să-și confecționeze ”probe”, în apărarea sa, în ideea de a dovedi că a doua contestație este depusă în termenul legal de 15 zile. În aceste demersuri a beneficiat, în mod cert, de complicitatea unor reprezentanți ai Companiei Naționale Poșta Română S.A. Rămâne de cercetat dacă și ANI este implicată.
Pe scurt, Călinoiu a fost sfătuit să se prevaleze de faptul că ANI  a trimis raportul de constatare a incompatibilității în două exemplare, în același timp. Primul, la Prefectura Gorj, de unde a ajuns oficial la Consiliul Județean și, implicit, la președintele Ion Călinoiu, care l-a și contestat în data de 25 iunie 2015. Prin urmare, Călinoiu a luat la cunoștință de conținutul raportului cel târziu în data de 25 iunie 2015, când a înregistrat prima contestație la Curtea de Apel Craiova.
Al doilea exemplar a fost trimis de ANI la domiciliul lui Călinoiu. Acesta a mizat, greșit, că dacă produce o ”dovadă” că a primit cel de-al doilea exemplar mai târziu, va curge un nou termen de alte 15 zile, de la data la care ar fi primit al doilea raport. După cum veți vedea mai jos, la nivelul Companiei Naționale Poșta Română S.A. s-a confecționat, cu totul și cu totul inutil, o astfel de dovadă, conform căreia Călinoiu ar fi ridicat al doilea exemplar al aceluiași raport în data de 1 iulie 2015.

De ce este inutil falsul confecționat de Compania Națională Poșta Română S.A., în beneficiul lui Ion Călinoiu

 
Întrucât cele două exemplare ale raportului ANI sunt identice și au fost expediate în aceeași zi, există un singur termen procedural, de 15 zile, care curge din momentul în care Ion Călinoiu a luat la cunoștință prima dată, nu a doua oară, de conținutul raportului.
Potrivit Noului Cod de Procedură Civilă, termenul procedural se întrerupe și un nou termen începe să curgă de la data noii comunicări doar în situația când a intervenit moartea uneia dintre părți.
 

 
Or nici ANI, nici Călinoiu n-au murit. Mai mult, este vorba de o singură comunicare, fiind vorba de un singur raport. Dacă ANI ar fi modificat ceva în raportul inițial și l-ar fi retrimis, atunci, da, ar fi curs un nou termen procedural de alte 15 zile.
Prin urmare, falsul a fost confecționat inutil.

ANI a ținut ascunse falsurile, timp de două luni!

 
Revenim la lucrurile absolut anormale și, aparent, inexplicabile, din evoluția celui de-al doilea dosar de la Curtea de Apel Craiova.
În data de 25 noiembrie 2015, la ora 12.10 (veți vedea de ce e important detaliul referitor la oră), consilierul juridic Georgiana Habără depune, din partea ANI, la registratura Curții de Apel Craiova, înscrisuri doveditoare prin care invocă suspiciuni în legătură cu posibile falsuri confecționate, în beneficiul lui Ion Călinoiu, de Compania Națională Poșta Română S.A.
În primul rând, este bizar faptul că reprezentanta ANI, deși avusese înfățișare în instanță chiar în acea zi, de 25 noiembrie 2015, nu a depus acele documente direct la dosarul cauzei. Se pare că decizia de a depune acele înscrisuri a fost adoptată după ieșirea din sala de judecată și se circumscrie aceleiași strategii, la două capete. Pe de o parte, ANI încerca să tragă de timp, în beneficiul lui Călinoiu, depunând, iată, dovezi după ședința de judecată, și nu în timpul ei. Pe de altă parte, ANI încerca să scape de o posibilă acuzație ulterioară de tăinuire a unor falsuri, în posesia cărora intrase pe cale oficială.
Concret, în data de 25 noiembrie 2015, ANI depune la Curtea de Apel Craiova documente aflate în strictă legătură cu dosarul aflat în curs de judecare, în posesia cărora intrase cu două luni în urmă, pe care le suspicionează în mod oficial ca fiind false și pe care, totuși, le ținuse ascunse, în sertar, probabil pentru a-l proteja pe Ion Călinoiu.
Reamintim că la termenul din 28 octombrie 2015, consilierul juridic Georgiana Habără a spus, în instanță, că ANI nu mai are alte înscrisuri de depus la dosar, deși se afla în posesia acelor falsuri!
Revenind, abia în 25 noiembrie 2015, ANI depune ”Precizări” în care suspicionează Compania Națională Poșta Română S.A. că ar fi falsificat confirmarea de predare – primire a raportului ANI către reclamant, solicită instanței să oblige Poșta să depună confirmarea în original, și anunță că ANI își rezervă dreptul de a cere, ulterior, demararea procedurii de înscriere în fals.
 

 
Iată și răspunsul C.N. Poșta Română S.A., și așa-zisa confirmare de predare – primire anexată.
 

Întrebări de bun simț, pentru organele de cercetare penală

 
Analizând documentele de mai sus, consider că pentru organele de cercetare penală ar trebui să se nască următoarele întrebări:
1.De ce a ascuns conducerea ANI aceste falsuri timp de două luni?
2.De ce C.N. Poșta Română S.A. nu a comunicat la ANI dovada de predare – primire în original, așa cum era obligatoriu și legal?
3.Dacă Ion Călinoiu a ridicat raportul ANI de la Poștă, în data de 1 iulie 2015, de ce nu a fost trimisă apoi, imediat, la ANI, confirmarea de predare – primire, cu semnătura destinatarului, așa cum era obligatoriu și legal?
4.Dacă Ion Călinoiu nu a ridicat raportul ANI de la Poștă, de ce nu a fost returnat la ANI, după expirarea termenului de păstrare? (Practic, era obligatoriu ca la ANI să ajungă înapoi fie raportul neridicat de Călinoiu, fie confirmarea de predare – primire a raportului ridicat de Călinoiu, dar nu a ajuns nici una, nici alta.)
5.După ce ANI a întrebat în scris C.N. Poșta Română S.A., în data de 21 septembrie 2015, dacă Ion Călinoiu a ridicat sau nu acel raport, arătând că nu a primit înapoi nici raportul neridicat, nici confirmarea de predare – primire a raportului ridicat, a fost sau nu vreo anchetă internă la nivelul C.N. Poșta Română S.A.? Dacă da, ce a rezultat, ce măsuri s-au luat? Cine a confecționat ”duplicatul” confirmării de predare – primire și din dispoziția cui?  A sesizat conducerea  C.N. Poșta Română S.A. organele de urmărire penală?
 

 
În ipoteza că acea confirmare de predare – primire este o copie a celei originale, întreb:
-pe față, cum a putut pleca scrisoarea din București fără elemente absolut obligatorii, precum semnătura funcționarului care a primit scrisoarea,  numărul și ștampila oficiului poștal? este arhicunoscut că, fără acele elemente, o scrisoare nu poate ieși dintr-un Oficiu Poștal.
-pe verso, de ce nu poartă ștampila cu data de 1 iulie 2015, când se pretinde că a fost ridicată scrisoarea de către Ion Călinoiu, ci ștampila cu data de 24 septembrie 2015, care corespunde cu data în care C.N. Poșta Română S.A. a răspuns solicitării ANI?
În ipoteza că acea confirmare de predare – primire este refăcută după cea originală, întreb:
-cum a apărut, pe verso, semnătura olografă a lui Ion Călinoiu, pe un document refăcut în 24 septembrie 2015? S-a deplasat un funcționar de la C.N. Poșta Română S.A. la Consiliul Județean, pentru ca Ion Călinoiu să semneze acel carton?  S-a mizat că falsurile în cascadă ar fi estompate prin prezența semnăturii olografe a lui Călinoiu?
Dincolo de aceste ipoteze, este limpede că avem de-a face cu mai multe falsuri și trebuie văzut ce s-a întâmplat cu confirmarea de predare – primire originală, care, în orice variantă, trebuia să fie returnată la ANI, lucru care nu s-a întâmplat, potrivit ”Precizărilor” depuse la Curtea de Apel Craiova în data de 25 noiembrie 2015. Ar fi foarte grav să se dovedească faptul că Ion Călinoiu nu a ridicat corespondența și că ea s-a întors, conform procedurilor legale, la ANI, care a mimat că nu a primit-o pentru a – l ajuta pe Călinoiu să intre în legalitate cu a doua contestație.
 

Motivele pentru care nu cred că Ion Călinoiu a fost pe 1 iulie 2015 la O.P. 1 din Târgu Jiu

 
Personal, intuiesc că Ion Călinoiu nu s-a prezentat la 1 iulie 2015, la Oficiul Poștal nr. 1 din Târgu Jiu pentru a ridica acel plic, așa cum se susține, în fals, în răspunsul formulat de C.N. Poșta Română S.A.   Iată argumentele:
1.Pe tot parcursul cercetării, nu a ridicat niciunul dintre plicurile trimise de ANI la domiciliul său, după cum se arată chiar în raportul final de constatare a incompatibilității.
2.Nu avea niciun motiv să ridice un plic identic cu cel pe care-l primise deja la locul de muncă.
3.Nu avea niciun interes să genereze un al doilea termen procedural, întrucât nu știa că prima contestație era netimbrată și că avea să fie respinsă pe acest motiv.
4.Dacă se prezenta la Oficiul Poștal nr. 1, în mod cert i se înmâna și un al doilea plic care-l aștepta acolo. Curtea de Apel Craiova, după ce a constatat că prima contestație e netimbrată, l-a somat pe Călinoiu să remedieze acest lucru în termen de 10 zile. Întrucât Călinoiu nu a ridicat somația respectivă, termenul de 1o zile a expirat fără ca acțiunea sa să fie timbrată. Deci, Călinoiu nu a ajuns la Oficiul Poștal nr. 1 pe 1 iulie 2015.
 

S-au sesizat sau nu specialiștii IPJ Gorj în legătură cu falsurile evidente și cu ”împuternicirile” emise abuziv de Călinoiu?

 
În cursul lunii ianuarie, specialiști ai IPJ Gorj au studiat și au efectuat copii, exact ca și mine, din al doilea dosar aflat la Curtea de Apel Craiova.
 

 
Sper să fi reținut spre cercetare falsurile descrise mai sus, precum și nenumăratele ”împuterniciri” emise abuziv de Ion Călinoiu, care l-a delegat în mai multe rânduri pe Costel Marcău, consilier juridic în Consiliul Județean, să se deplaseze la Curtea de Apel Craiova pentru a-i face diverse servicii în litigiile absolut personale pe care le are cu ANI. Deși astfel de ”împuterniciri” nu erau admisibile, Curtea de Apel Craiova le-a dat curs, la fel de abuziv. Evident că Marcău s-a deplasat la instanța din Craiova pe cheltuiala statului român, în timpul programului de bugetar. Dacă Ion Călinoiu n-a știut că procedând astfel încalcă legea, era de datoria lui Marcău, ca și consilier juridic, să-l avertizeze și să-l oprească, ceea ce nu s-a întâmplat.
 

Consilierul juridic Habără s-a îmbolnăvit, dar conducerea ANI n-a delegat altul, în substituire

 
La termenul din 2 decembrie 2015, ANI nu a fost reprezentată, invocând motive medicale care ar fi fost sustenabile doar în ipoteza în care Georgiana Habără era singurul consilier juridic din organigrama ANI și nu avea cu cine să fie înlocuită. În cererea de amânare a judecării cauzei, se reiau solicitările referitoare la posibilele falsuri confecționate de C.N. Poșta Română S.A.
 

 
La același termen, din 2 decembrie 2015, judecătorul Viziru răsuflă ușurat, aflând că urmează să se despartă de acest dosar, întrucât atât ANI, cât și Ion Călinoiu ceruseră Înaltei Curți de Casație și Justiție suspendarea și strămutarea lui.
 

Judecătorul Viziru se desparte de dosar cu un ultim termen, foarte lung

 
În data de 12 februarie a.c., instanța supremă a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Alba Iulia. Deocamdată, însă, cauza se află tot la judecătorul Viziru, la Curtea de Apel Craiova, care nu a ratat ocazia de a mai da un ultim termen foarte lung, pe 9 martie a.c., pentru a lua act de decizia emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție cu o lună în urmă.
În aceste condiții, este clar că primul termen de judecare la Curtea de Apel Alba va fi după data de 17 martie a.c., când sancțiunile dictate de ANI vor fi deja prescrise. Estimez că, încă de la primul termen de judecată, instanța din Alba va constata că a doua contestație a fost tardiv introdusă. Conducerea ANI și a Prefecturii Gorj, care refuză acum să aplice legea și să-l revoce pe Călinoiu, va constata atunci că raportul ANI a rămas, într-adevăr, definitiv încă din 17 septembrie 2015, dar și că el se va fi prescris, între timp, deoarece vor fi trecut mai mult de 6 luni.
Tot în favoarea lui Ion Călinoiu operează și art. 26, al. 3, din Legea 176 din 2010, care instituie încă un termen de prescriere, de 3 ani. Cauza de incompatibilitate a lui Călinoiu a încetat la 31 iulie 2013, iar ANI s-a sesizat din oficiu la 22 octombrie 2013, adică după încetarea cauzei de incompatibilitate. Prin urmare, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată împotriva lui Călinoiu doar până la 31 iulie 2016.
 

 
Totuși, ”salvarea” lui Călinoiu se face cu prețul săvârșirii unor abuzuri și ilegalități, de către factori de conducere și simpli angajați din ANI, Prefectura Gorj, C.N. Poșta Română S.A., Curtea de Apel Craiova și Consiliul Național de Integritate, care se cuvin a fi investigate.
 

Ce spun ANI și CNI

 
Pentru oprirea acestor abuzuri și ilegalități, am inițiat corespondență cu mai multe structuri ale statului de drept. Cu excepția Prefecturii Gorj, ai cărei juriști s-au activat abia după primirea petițiilor mele și par să fi înțeles corect întregul tablou infracțional, restul instituțiilor au răspuns batjocoritor.
ANI, de pildă, recunoaște că orice raport poate fi contestat în cel mult 15 zile, dar în final se contrazice și susține că raportul cu privire la Ion Călinoiu este suspendat chiar și în condițiile în care a fost atacat în afara termenului legal. Conducerea ANI nici măcar nu-și asumă prin semnătură acel răspuns.
Consiliul Național de Integritate, structură care controlează ANI, a răspuns că petiția mea în care explicam modul în care ANI a încălcat legea a fost direcționată spre soluționare chiar către … ANI.
 

Ce amestec are Ion Claudiu Teodorescu?

 
La câteva zile după ce am publicat prima parte a acestei investigații de presă, Ion Claudiu Teodorescu, fost secretar general adjunct în Ministerul Justiției și fost prefect de Gorj, alt subordonat pe linie politică a lui Ion Călinoiu, a demisionat – în data de 14 ianuarie a.c. – din Consiliul Național de Integritate, preconizând, probabil, o eventuală anchetă penală în acest caz. Neavând probe pentru implicarea sa în favorizarea lui Călinoiu de către ANI, nici măcar nu-i pomenisem numele. Și, totuși, Teodorescu s-a simțit.
Această anchetă de presă se dedică Direcției Naționale Anticorupție și Parchetului General. Ea a fost scrisă din mijlocul rezervației de dihănii penale din ”județul lui Ponta”, ocrotite de oamenii legii din cele mai vechi timpuri și până astăzi.