Dorin Dănilă: "Mi-au aruncat hârtiile să le semnez şi am spus că nu le semnez!"
Dorin Dănilă: "Mi-au aruncat hârtiile să le semnez şi am spus că nu le semnez!"
InterviuriInvestigatii25 octombrie 2013

Narcis Daju: Cine v-a mandatat să realizaţi proiectul de restaurare a Porţii Sărutului?
Dorin Dănilă: Primăria, ţinând cont că eu în 2003 întocmisem deja un proiect privind restaurarea pietrei. Şi, atunci, era normal să continui proiectul… Deci, în 2003 a fost aplicată soluția mea. Fiind solicitat pentru acest proiect, a trebuit să fac o investigaţie, să fac analize chimice la Facultatea de Chimie din Bucureşti, să vorbesc cu geologi, şi aşa mai departe. A durat un an de zile pentru că mereu am fost trimis înapoi la Târgu-Jiu, ca să mai aduc o probă, să…
N. D: De cine aţi fost trimis înapoi?
D.D.: De către Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, Secţiunea de Componente Artistice… În această perioadă, cât a durat avizarea, în nenumărate şedinţe, mi s-au cerut o grămadă de lucruri, iar eu am pus o grămadă de probleme tehnice, ştiinţifice şi aşa mai departe. Într-un final, comisia a insistat ca această demonstraţie să fie ştiinţifică… Am trecut de acest test prin nenumărate demonstraţii. Până la urmă s-a recunoscut că în 2003 nu s-a pus protecție suplimentară pe jumătate din Poartă …
N. D: Adică? Ce trebuia să se pună?
D.D.: Trebuia să se pună atunci un carton bituminos…
N. D: Şi care a fost explicaţia?
D.D.: Nu mi s-a dat o explicaţie… Constructorul de atunci a motivat că a lucrat altcineva, cam aşa ceva… Până la urmă s-a spus: “Domn’e, sus n-am lucrat eu”.
N. D: Au subcontractat altcuiva?…
D.D.: Nu ştiu care a fost situaţia. Eu n-am fost în zona respectivă atunci. Şi s-a recunoscut. Reacţia a fost recunoscută, pentru că era demonstrată prin teste clare şi studii, şi a rămas să se dea aviz pentru o protecţie de hidroizolaţie sub foaia de plumb. Această nouă hidroizolaţie era un tip de izolaţie lichidă, de ultimă oră, dintre cele mai bune, rezistentă la acizi, pentru băile de acizi şi aşa mai departe, s-a verificat şi asta şi am obţinut avizul în 2012.
Foaia de plumb propusă de mine era una folosită pentru cabinetele de radiologie, cu 99% puritate, asta ar fi trebuit să fie folosită… Și am pus şi un STAS, şi absolut tot ce trebuia de data asta, să fie sută la sută plumb, nu amestecuri – şi n-am reuşit nici astăzi să aflu dacă au pus ce am cerut sau altceva. Pentru că s-a încheiat recepţia cu ieşirea comisiei din sală, fără să semnăm nimic…
N. D: În afară de acoperământ, ce soluţii, ce intervenţii aţi mai propus?
D.D.: Eu am propus o grămadă de interveţii necesare: chituirea zonelor desprinse, pentru că erau destule, chituirea bazei, pentru că se infiltrează apa sub picioare, nici astăzi nu s-a întâmplat treaba asta, deci apa intră practic sub bazele coloanelor Porţii Sărutului, inclusiv nivelul  de la baza Porţii, nivelul plăcilor din toiul de la baza Porţii este invers, este un nivel de 3 mm, iar apa se duce în interior!
N. D: Susţineţi că au fost avizate lucrări care n-au fost efectuate?
D.D.: Nu, acestea au fost în discuţii, dar când a apărut avizul au trecut doar lucrările de înlocuire a tablei de plumb, fără chituiri, cu condiţia că se va face în timpul şantierului. Că se va face o comisie şi se va vedea unde, ce şi cum, şi se va chitui, şi tratament de biocidare, şi în condiţiile în care bineînţeles că se chituia, pentru că eu în listă am avut şi chituirea, se închidea lucrarea. Dar dacă nu se chituia, nu puteai să închizi lucrarea cu hidrofugarea respectivă. Între timp, după ce s-a dat avizul acesta trunchiat, care nici nu era pe numele meu, era pe Dănilă Gheorghe…
N. D: S-a făcut o greşeală?
D.D.: Nu ştiu ce să spun… Deşi mi s-a spus, domnule, du-te, dacă obţii un anumit document de la şeful catedrei de geologie de la Universitatea din Bucureşti, atunci faci şi chituirile… M-am dus şi am luat şi acel document şi această recomandare, spunându-mi-se, ai dreptate, la îngheţ se dizolvă aceste lacune descendente şi se vor mări marginile şi se vor fractura. Am prezentat acest lucru la Comisie. Bineînţeles că hârtia a fost aruncată pe birou şi, “într-un viitor, lasă că te duci pe-acolo şi…” ceva de genul acesta. Fiind condiţie în aviz, trebuia pusă imediat în această lucrare. Nu s-a pus şi a fost lăsată tot aşa… După care începe aşteptarea, aşteptarea de finaţare. Se hotărăşte Ministerul Culturii să introducă lucrarea în planul de restaurare pe anul 2013. Pentru asta, bineînţeles, dau o documentaţie în luna decembrie, documentaţia economică, cu număr de înregistrare, fiind vorba de bani. Documentaţiile economice intră în comisii de fapt – tu nu faci ce vrei, ei îţi taie din ce ceri tu… S-a ajuns la suma de 75.000 euro, după tăierea unor indicatori de distanţă. Bun. Am rămas acolo. În august 2013 primesc telefon urgent, deci după 9 luni, să mă urc în maşină şi să mă duc la O.N.M.I. – era un nou director numit – nu-l cunoşteam, şi ţipase la mine, pur şi simplu, la telefon. Că acuma să vin şi… domnule, calmaţi-vă, zic, în primul rând informaţi-vă, documentaţia este predată din decembrie. N-o găseau… În fine, totul era predate, cu discuri… Iar tipul trânteşte telefonul şi mă face “dobitoc”. Să vă uitaţi pe internet cine este. O să aflaţi multe despre personaj… Drept urmare, tot documentaţia din decembrie rămâne şi, în fine, se derulează licitaţia. În mod normal eu trebuia să fiu invitat la licitaţie. Veneam, nu veneam, era opţiunea mea. Dar să nu fiu chemat… Se reface licitaţia de două ori şi nu sunt invitaţi nici alţii, respectiv restauratori care chiar aveau calitatea să facă un asemenea lucru până la nivelul acesta. Nu sunt nici aceştia chemaţi pentru că a apărut şi legea cu o singură firmă, când sumele sunt mici… “Noi alegem pe cine vrem.” – Păi, cum alegeţi, ca la o licitaţie de bloc, vecini?
N. D: Deci, nu s-a făcut într-adevăr o licitaţie?
D.D.: Nu, pentru că s-a dat această lege a încredinţării directe… dar întrebarea era: Cum au fost anunţaţi oamenii? Pe baza căror criterii anunţaţi dumneavoastră pe x, pe z sau… Trebuia anunţaţi toţi de pe listă.
N. D: Din punct de vedere legal, trebuia să vizualizaţi tot ce se făcea la Târgu-Jiu?
D.D.: După care s-a făcut această atribuire directă … pe muşchii mei, că alt criteriu n-a existat… Democratic era ca toţi restauratorii să primească această invitaţie… deci, se face “pe muşchii mei” această încredinţare de lucrare şi, din auzite, de pe stradă, am aflat că s-a început lucrarea. N-am fost anunţat, nimic. Nu mi se face contract de asistenţă. Întrebarea mea de-acum a fost: De ce? Răspunsul: Pentru că n-a fost nevoie! Păi, dacă n-a fost nevoie, iar tu te adresezi Comisiei Naţionale cu probleme, cum spui că n-a fost nevoie?  Tu te adresezi cu probleme Comisiei Naţionale! Nu te-ai adresat direct. Adică mă sari pe mine ca proiectant, care am dreptul legal, pentru că e proiectul meu, răspund eu, şi acum, la sfârşit mă pui să semnez. Păi, du-te la Comisia Naţională ca să-ţi semneze!
N. D: Vă rog să spuneţi, pe scurt, ce anume nu este în regulă din ceea ce a făcut executantul la Poarta Sărutului?
D.D.: Dacă mi s-ar fi respectat problemele care au fost semnalate, probabil că lucrurile ari fi avut un parcurs firesc. Acuma, prin această sigilare finală şi nechituirea intermediară care ar fi avut loc în condiţiile în care în aviz mi s-ar fi spus că eu o să trebuiască să iau legătura pe parcurs şi să încerc atunci cu comisia să accepte tipul de chituiri, iată, s-a închis deja suprafaţa…
N. D: Fără chituire…
D.D.: Fără chituire. Adică dai vopsea pe o uşă aşa, fără chituire. Şi ce mai poţi să faci? Apare şi chestiunea netransparentă de dinainte de licitaţie. Adică spălarea intempestivă a Porţii Sărutului… Evident, în Legea 482, care e legea protecţiei patrimoniului din România, scrie foarte clar, mai ales că e monument de categoria A…
N. D: A fost avizată spălarea?
D.D.: Nu a fost avizată niciodată, pentru că cine ar putea să avizeze o asemenea aberaţie? În toate şcolile de restaurare se spune: nu cu obiecte de presiune. Mai ales la un asemenea monument. Nici vorbă!
N. D: Care sunt efectele?
D.D.: Efectele se şi văd, respectiv, desprinderea unor porţiuni foarte fine din substanţa originală, evidente, scoaterea în evidenţă a chitului, deoarece partea moale a pietrei s-a dus şi chitul a rămas în afară, deoarece chitul a fost mai dur, evident că din cauza presiunii de apă, şi, mai ales, foarte grav, schimbarea culorii Porţii. În structura Porţii există oxizi, există argilă, care ele stau acolo dac[ nu vine cineva în condiţiile de acuma şi le umple cu presiune de apă şi, după ce le-a umplut ca un burete, urmează să iasă afară. Asta s-a întâmplat, practic au apărut nişte venaturi puternice de oxid de fier, ce nu le aveam şi nu le vedeam înainte, pe interiorul porţii şi pe lateral, inclusiv pe mijlocul Porţii. Ca să scoţi asemenea oxizi este cu totul altceva, este o altă problemă, o altă problemă de restaurare… Sunt opraţiuni făcute alandala. Dar dacă eram chemat de la început, fără îndoială nu se ajungea la această situaţie. Dar mie mi s-a spus că n-a fost nevoie.
N. D: Se poate finaliza recepţia fără semnătura dumneavoastră?
D.D.: Evident că m-am pus bine… O să vedeţi ce se va întâmpla cu mine şi cu tot sistemul. O să încerc să explic, pentru că oamenii pe care îi cunosc de 30 de ani mi-au bătut obrazul şi mi-au aruncat hârtiile să le semnez şi am spus că nu le semnez… 
 

2 COMENTARII
  • gorjanul 25.10.2013 la ora 10:46 am
    Parchetul ar trebui sa se autosesizeze privind savarsirea infractiunii de distrugere . Dar cine sa o faca ?
  • Ion Popescu 25.10.2013 la ora 13:37 pm
    Care Parchet?
Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.