Președintele Florin Encescu a secretizat lista angajaților Tribunalului Gorj care au contracte de colaborare cu Universitatea “Constantin Brâncuși”. Această instituție are sute de litigii pe rolul Tribunalului Gorj, și e absolut firesc ca justițiabilii să știe când procesele lor cu UCB-ul sunt judecate de magistrați aflați, ei sau șefii lor, pe ștatul de plată al lui Adrian Gorun.

În contextul managementului distructiv practicat de Adrian Gorun, Universitatea “Constantin Brâncuși” a ajuns printre instituțiile publice cu cele mai multe procese pe rolul Tribunalului Gorj. La o simplă căutare pe portalul instanțelor de judecată, rezultă clar că UCB – ul s-a judecat și se judecă în ultimii ani, de regulă cu proprii angajați, în sute de procese, la Tribunalul Gorj.

Plecând de la premisa că într-un stat din Uniunea Europeană oricărui om trebuie să i se garanteze o judecată corectă, este evident profund anormal ca acele cauze în care UCB este parte să fie judecate de magistrați care se află, ei sau șefii lor, pe ștatul de plată al lui Adrian Gorun. Magistraților le este permis să predea în universități, dar justițiabilii trebuie să știe când un dosar a fost repartizat “aleatoriu” exact la un judecător aflat în relații contractuale cu partea adversă. E ca și cum derby-urile dintre Steaua și Dinamo ar fi arbitrate de Meme Stoica, angajatul lui Gigi Becali. (Cu toate că, mie-n sută, nu va citi în viața lui GORJNEWS, îi cer, preventiv, scuze lui Gigi Becali pentru comparația profund dezonorantă cu Adrian Gorun.)

Această anchetă de presă am demarat-o și din nevoia de a găsi explicații logice pentru sentința penală ilogică, abuzivă, nedreaptă pronunțată împotriva mea de Șeful Secției Penale a Judecătoriei Tg Jiu, Liviu Boian, ca pedeapsă pentru că am refuzat să dezvălui numele surselor care au fundamentat o investigație jurnalistică publicată de GORJNEWS. În paranteză fie spus, am găsit, deja, motivul principal, și urmează să vi-l prezint nud, pe un fundal strălucind de focuri de artificii. Să spunem că sunt în faza în care aștept artificiile, și o asistență internațională deosebit de aleasă și aplicată, pe care barbaria săvârșită de Boian o teleportează fix în epoca de piatră a justiției …

Scurt exercițiu de transparență

Așadar, i-am cerut lui Florin Encescu un document cât se poate de public, vital pentru justițiabilii îndreptățiți să recuze judecători sau să-și strămute procesele cu UCB-ul în care sunt judecați de angajați ai UCB sau de judecători ai căror șefi sunt angajați ai UCB. Mai exact, am cerut o listă cu angajații Tribunalului Gorj care au în prezent și/sau au avut în ultimii trei ani relații de colaborare cu UCB.

România, statul de drept în care funcționează ca judecători Florin Encescu și soția sa, Cristina Celea, le asigură celor doi, ca salariu, aproape două miliarde anual.

Ce ar trebui să facă – și nu face – Encescu pentru salariul său de un miliard pe an

La schimb, președintele Tribunalului Gorj are niște obligații profesionale clare și cât se poate de firești. De pildă, potrivit Legii statutului magistraților nr. 303/2004, Encescu are obligația “să asigure supremaţia legii”. I-am adresat o solicitare legală, în virtutea Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public,  și ne-a sfidat. „Să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor”. A încălcat art. 31 din Constituție, care spune așa: “Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.” Altă obligație legală: „Să respecte egalitatea persoanelor în fața legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora”. Dar nu, Encescu, ascunzând lista magistraților plătiți de UCB, le garantează justițiabililor șansa ca procesele cu UCB-ul să fie judecate chiar de angajații UCB-ului. Cum ar zice cineva, nu e minunat?

Președintele Tribunalului Gorj, dovada vie că comuniștii (noi) sunt printre noi

Iată dovada care atestă clar că Florin Encescu nu e doar deasupra magistraților din Tribunalul Gorj, ci și deasupra legilor și a Constituției.

Prin purtătorul său de cuvânt, Encescu ne-a răspuns în scris că nu deține date despre proprii subordonați care au contracte de colaborare cu UCB. Un răspuns batjocoritor, sfidător, slobozit dintr-un complex de superioritate ce-l face pe aparținătorul său total contraindicat pentru scaunul de președinte al Tribunalului Gorj. Din moment ce Encescu încalcă într-un asemenea hal Legea privind liberul acces la informațiile de interes public , mai are vreun sens să se mai plângă vreun cetățean, la Tribunalul Gorj, că o instituție publică i-a încălcat liberul acces la informații de interes public?

Cum îl descurajează Encescu pe nea Vasile din Lelești

Pentru cei care nu știu, dacă Ion Călinoiu, de pildă, refuză să-i elibereze lui nea Vasile din Lelești, să zicem, documente care demonstrează cum spală el bani prin Întreprinderea de Drumuri și Poduri, nea Vasile din Lelești trebuie să depună plângere fix la Tribunalul Gorj. Dacă șeful lor, Encescu, încalcă fix aceeași lege, cum ar putea judecătorii – subordonați să-i dea dreptate lui nea Vasile din Lelești și să-l oblige pe Călinoiu să-i pună la dispoziție documentele solicitate?

Encescu n-are idee cât de nociv pentru democrație și statul de drept este răspunsul său batjocoritor, în care susține că n-are informații – pe care e obligat legal să le aibă și să le facă publice – despre proprii subordonați.

Din garderoba unui manager îmbâcsit nu poate lipsi un purtător de cuvânt fost sifonar plătit la Securitate

În treacăt fie spus, deși “o arde” drept un tip aerisit, posesor de motociclete de ‘jde mii de euro, cunoscător de instrumente muzicale ș.a.m.d., Encescu e un manager îmbâcsit, din moment ce în 2012, într-un stat al Uniunii Europene, menține ca purtător de cuvânt al Tribunalului Gorj, funcție esențială pentru relația cu societatea civilă și pentru imaginea de ansamblu a instituției, un ins dovedit oficial drept un sinistru sifonar plătit de Securitate, cum e judecătorul Ion Marin.

Encescu n-a citit nici măcar prima propoziție din recent adoptatul “Ghid de bune practici pentru cooperarea între instanţe, parchetele de pe lângǎ acestea şi mass media”, care spune așa: “Informarea rapidă, corectă si completă a instituţiilor mass-media sprijină înţelegerea justiţiei de către opinia publică.”.

Deci, putem să tragem apa

În țările civilizate, un președinte de tribunal, înainte să accepte să predea la o universitate cu șefi procesomani și abuzivi, așa cum e cazul UCB, pune în balanță două lucruri: 1. nevoia universității de a avea un profesor de anvergura sa; 2. nevoia justițiabililor de a avea un președinte de Tribunal imparțial, dincolo de orice bănuială, suspiciune ș.a.m.d. Din păcate, pentru Encescu nu a contat nici una, nici alta, ci doar nevoia sa de a se împăuna și cu o colaborare cu UCB. De altfel, cariera sa universitară a debutat în 2007, la o universitate aflată mult sub standardele minimale de avarie de la UCB, căci există și așa ceva: Universitatea “Titu Maiorescu”.

Apoi, din 2011 până în prezent, Encescu a “promovat” ca profesor la UCB. Această colaborare a fost reconfirmată recent, printr-o hotărâre de consiliu de administrație.

Aveți, deci, dovada clară că Encescu n-are de nici unele: nici date despre subordonații săi, nici date despre sine însuși. Când l-am întrebat, în baza Legii 544/2001, care sunt angajații Tribunalului care au contracte de colaborare cu UCB a răspuns că nu știe. Deci, putem să tragem apa sau ce?

Ce pățești dacă practici jurnalism de investigație –
meserie interzisă de instituțiile statului, la Tg Jiu

Având în vedere educația și structura mea interioară, în octombrie 2011 n-am putut să tac – așa cum a făcut restul presei locale – când Ion Făget, un securist cu clare veleități de torționar, și niște colaboratori de-ai săi, au încercat să fure spitalul de 3 milioane de euro de la Bumbești Jiu, prin șantajarea președintelui Consiliului Județean Gorj, Ion Călinoiu. (După cazul Liță, urmează să fie fãcut public, curând, un caz mult mai grav, de poliție politică de după 1989, care-l îndeasă definitiv pe Făget printre gunoaiele putrezinde ale istoriei recente.)

Pentru că nu am tăcut, blocând împreună cu niște consilieri locali acest tun de 3 milioane de euro, de un an încoace pierd nepermis de multe zile și resurse prin instanțele de judecată, cu Făget și colaboratorii săi, care îmi pretind despăgubiri pentru că am demonstrat ce puseseră la cale împreună cu primarul Bobaru. Cealaltă persoană care s-a opus public afacerii – mă refer la Puiu Diaconescu – a fost ejectată din PSD și semi-interzisă în viața publică. Aceiași procurori care au fost dezinteresați să cerceteze tranzacționarea penală a spitalului au lăsat să se scurgă către presă doar numele lui Puiu Diaconescu din dosarul de sex cu minore în care apăreau mulți alți greuceni. Deci protectorii securiștilor acționează exact ca protejații lor, securistic.

La Tribunalul Gorj, dosarul în care urmează să fiu obligat să repar în bani onoarea de agent al Poliției Politice comuniste a lui Făget a fost repartizat “aleatoriu”, la mișto, unei prietene de familie a colaboratorilor lui Făget. Vom face public curând, în acest sens, un document oficial care demonstrează că, dacă ar fi avut o țâră de respect pentru ideea de justiție, acea judecătoare ar fi trebuit să se abțină de la început. Dar poate că n-a citit, încă, dosarul, și a primit sentința în plic…

Ce-l leagă, la vedere, pe Encescu de Făget

Ca să vedeți ce-i leagă pe Făget și Encescu și cât de “relaxant” e să faci jurnalism de investigație la Tg Jiu, într-un mediu deosebit de ostil, mai fac o dezvăluire și mă duc. Pentru că Adrian Gorun, această culme abisală a diplomației românești, nu l-a putut rata pe agentul Poliției Politice Comuniste care răspunde la numele de Făget și l-a racolat să predea Dreptul, oameni buni, la UCB, vă prezint alăturat un nou document care demonstrează cu ce președinte de Tribunal din județul Gorj este coleg tovarășul securist.

Aceeași întrebare am adresat-o, în baza aceleiași legi, și Judecătoriei Tg Jiu, o instanță din aceeași țară, România. Răspunsul primit dovedește că în sistemul judiciar autohton există și oaze de normalitate.

Ce ne facem, însă, cu comuniștii aceștia, tineri?

Acest articol a fost scris de Narcis DAJU, ziarist abuzat de Șeful Secției Penale a Judecătoriei Tg Jiu, judecătorul Liviu BOIAN.