Fotbalul a căzut din cer și este jucat acum de pământeni. Extratereștrii și galacticii nu mai fac regulile jocului, iar Champions League și-a trimis în finală pe cei care cară pianul.
Încă de la primul fluier al primelor meciuri din preliminariile Champions League, toată lumea, de la bookmakeri la chibiți, de la ai cu botoșei la ai cu 43, au pus rămășag că întâlnirea din semifinalele competiției din 2011, dintre Barcelona și Real, se va muta cu un grad mai sus, în finală. Parcursul de excepție al Realului în campionatul intern și încăpățânarea Barcelonei de a juca cel mai frumos fotbal văzut vreodată pe Pământ le dădea dreptate, numai că, uneori, pe Pământ, omul poate fi mai presus de zei.
După primul meci al Barcelonei în semifinala cu Chelsea, când Messi a greșit la golul londonezilor, mi-am zis: „Ei, nu-i nimic, tot el va fi cel care în retur va da loviturile prin care Barca va călca pe grumazul echipei lui Abramovich. Tot el va decide soarta meciului”. Am avut dreptate, însă doar în partea a doua a strâmbei mele teorii. Messi a jucat modest în retur, iar atunci când a avut ocazia să strălucească a dat-o-n bară. Și la propriu și la figurat.
La doar 24 de ore după ce Messi și-a îngropat echipa ratând de la punctul cu var, soarta avea să-i scrie un scenariu identic marelui său rival, conducător al „armadei” rivale, Real Madrid. Cristiano Ronaldo, atacantul care rupe plasele spaniole mai ceva ca Dudu Georgescu, Mateuț sau Cămătaru în zilele de glorie ale cooperativei ce producea ghete de aur, și-a dat jos coroana executând prima lovitură de departajare a echipei sale mai slab ca un jucător de la Avântul Potârloagele, iar Realul trebuie acum să se mulțumească doar cu laurii pe care îi va obține câștigând Primera Division.
Dar cine sunt echipele care au dat interzis finalei mult visate? Una este Bayern, echipă care și-a văzut, pas cu pas, de drumul care o ducea chiar acasă, finala urmând a se juca pe Alianz Arena, chiar la Munchen. Fiind o echipă nemțească, una care și-a făcut planul de a juca finala pe propria arenă, îndeplinirea acestui obiectiv n-ar trebui să mire, ci doar să-i atenționeze pe oponenții din ultimul act, pentru că nu cred că planul german prevede vreo o capitulare în acest sezon. Cea de-a doua calificată în finala de la Munchen este Chelsea, o echipă care pentru a-și atinge scopul, unul în care, probabil, nici Abramovich n-a îndrăznit acum să creadă prea mult, nu s-a dat la o parte să pună în scenă cel mai urât fotbal pe care l-am văzut, unul care dă apă la moară chiar și Voinței Sibiu, echipă despre care spuneam că este singura pe care am văzut-o jucând cu șase fundași în linie. Mici copii, sibienii, chiar și la un capitol la care îi vedeam mari favoriți…
Dacă fotbalul s-a întors cu adevărat printre pământeni, dacă vom privi cu plăcere spre o finală din care lipsesc actorii pe care i-am fi văzut în rolurile principale sau dacă va fi doar o mică pauză pe care zeii și-au programat-o pentru a închina o cupă de ambrozie în cinstea salahorilor, ne vom convinge pe 19 mai, la mica finală a Champions League. Marea finală, cea refuzată, rămâne cea care nu se va mai disputa, cea dintre Barca și Real…