Ion Călinoiu a aflat ieri că iarna nu-i ca vara şi că, mai mult, după luna octombrie vine luna noiembrie. Ce chestie, domnule, ce iluminare! Adică prima lună de iarnă, da… Şi majoritatea drumurilor sunt aproape varză, nici măcar Societatea de Construcţii în Transporturi Bucureşti, firma de casă a preşedintelui Consiliului Judeţean Gorj, nefiind în grafic pe tronsonul Ţânţăreni – Târgu Cărbuneşti – Săcelu.  Abia ieri, în prag de iarnă, s-a trezit vorbind, mai cu aplicare, Ion Călinoiu despre situaţia drumurilor. Abia zilele acestea a aflat că încă nu a fost reziliat contractul cu firma maghiară, responsabilă de tranşeele de pe segmentul Rovinari – Bumbeşti Jiu. N-o fi avut fise de telefon, să se ‘ntereseze, ori i-o fi rămas manivela blocată, când a format numărul ministrului Transporturilor. De subliniat că liderii PDL Gorj care, nu numai teoretic, au mai multă intrare la Radu Berceanu, sunt cel puţin la fel de vinovaţi pentru acest blocaj. De parlamentari, nu mai zic nimic. Avem parlamentari de Gorj? Da, sugative în bugetul de stat şi atât.  Amănunte, în Gorjeanul, Ediţie Specială de Oltenia şi Impact în Gorj.
Paraîndărătul din contractele pentru programul „cornul şi laptele” condimentează hrana elevilor cu viermi. Şi, cu toate că, potrivit campaniei de imagine de ţară promovate de Ministerul Turismului, suntem „Land of choice”, foamea, una dintre cele mai cumplite forme de tortură de care mulţi copii au parte la popriu, nu-i prea lasă să aleagă. Se va stabili, desigur, că a fost un caz izolat, de care se face vinovat paznicul care nu a închis bine uşa fabricii de cornuleţe, şi a lăsat să se infiltreze viermii.  Mai multe în Ediţie Specială de Oltenia, pe Radio Infinit şi în Gazeta de Sud.
Dumnezeu să ne apere de boală şi de majoritatea medicilor din Gorj. O  parte din motive, în Pandurul.
Andra Dumitrescu publică în Obiectiv Gorjean un interviu cu referiri esenţiale pentru cercetarea brâncuşiologică veritabilă, necanonizată şi fardată cu tot felul de tâmpenii fără nicio legătură cu realitatea. Fără a fi un specialist, am studiat la un moment dat evoluţia corespondenţei dintre Brâncuşi şi inginerul Ştefan Georgescu Gorjan, constructorul Coloanei, care s-a răcit treptat, până la întreruperea bruscă a oricărei forme de comunicare, am comparat proiectul lui Brâncuşi pentru Coloana Infinită  cu materializarea lui efectivă şi tind să dau crezare puţinilor specialişti care au curajul să susţină că există unele diferenţe, acesta fiind motivul principal pentru care Brâncuşi, neasumându-şi-o integral, nu a participat la inaugurarea ei. Fără să îşi propună, şi în interviul de faţă Sorana Georgescu Gorjan alimentează aceste ipoteze.