“Bobaru, șmecherașul perfid, pompierul reglor, bobocul electromecanic…”
“Bobaru, șmecherașul perfid, pompierul reglor, bobocul electromecanic…”
Interviuri1 iunie 2012

Interviu cu scriitorul Marius Marian Șolea, consilier în Ministerul Culturii și Cultelor

Narcis DAJU: Ai plecat din Sadu, oraşul copilăriei tale, de peste 15 ani. Atunci era un oraş viu, oamenii aveau locuri de muncă, poftă de viaţă şi viitorul înainte. Azi pare mai degrabă un oraş mort, cu oameni sfârşiţi, care nu întrevăd nimic bun în viitorul apropiat… Cât e vina oamenilor şi cât e vina autorităţilor?
Marius Marian ȘOLEA: Din 1991… Sunt 21 de ani de atunci. Nu ştiu câtă poftă de viaţă aveau oamenii atunci, sau dacă acest lucru, fără nişte criterii, este ceva bun. Dinamica socială pe care o ai în vedere venea strict dintr-un sistem economic socialist, dintr-o industrializare forţată, în care produsul circula artificial în piaţa socialistă prin planificare. Şansa de atunci a acestei localităţi a fost că armamentul se vindea bine, pieţele erau asigurate şi în interiorul CAER, şi în lumea arabă. Acel viitor despre care vorbeşti nu este decât prezentul de astăzi. Locuitorii acestui oraş nu trebuie exoneraţi de orice vină pentru situaţia actuală, s-au complăcut, au acceptat orice fel de primari, tot felul de conjuncturali care au venit să ocupe, prin partide politice, funcţii decizionale extrem de importante pentru dezvoltarea unei localităţi. Locuitorii din Sadu au acceptat şi acceptă în continuare orice, pe motiv că nu au de unde alege, iar pe cei aleşi deja uită să îi sancţioneze, coabitează cu ei în dorul lelii, resemnaţi, răpuşi de societate şi de propriile opţiuni. Marea vină însă nu o au oamenii simpli, ci tocmai cei care trebuiau să fie cu adevărat conducători. La Sadu, situaţia cu care s-a plecat în 1990 era una fericită, o baza industrială fantastică pentru dezvoltarea acestei localităţi. În lipsa unor oameni potriviţi – sindromul general al României – totul a intrat în degringoladă, ce s-a întâmplat în toată România s-a întâmplat şi la Bumbeşti Jiu. Probabil şi oamenii să fi considerat că aşa e normal, că aşa e firesc să se întâmple, împrejurul lor totul se prăbuşea, cum să poată fi ei o excepţie?…
Cu vreo doi ani în urmă am ajuns să mă plimb prin oraş, era seară, nu mai fusesem de vreo 10-15 ani. Senzaţia a fost incredibilă, totul era nemodificat, mi se părea că sunt într-un gol temporal. Doar uşile şi geamurile anumitor clădiri se schimbaseră. Am constatat atunci că, în timpul scurs de la farsa din 1989 şi până acum, localitatea doar a rezistat, nu s-a stins, altoiul cu economia de piaţă nu s-a prins, coronamentul n-a rodit. Comunitatea locală s-a mulţumit cu ce i s-a dat, a parazitat timpul, a fost areactivă, comodă şi, în fond, inconştientă. Cauzele sunt multiple, nu e locul să fie dezvoltate aici.
N.D: Bobaru conduce oraşul de 8 ani şi lucrurile – este evident – merg din rău în mai rău. Pe 10 iunie le cere iar votul bumbeştenilor. Ce estimezi că se va întâmpla?
M.M.Ș.: Ei, iată exemplul! Dacă până acum primarii care s-au succedat ori au fost neaveniţi, ori troglodiţi (doar într-un singur caz, un inginer din conducerea UM Sadu, exista instrucţia minimă necesară, însă timiditatea şi lipsa de iniţiativă l-au coborât în aceeaşi reprezentare a opţiunii eronate, şi aici nu e vorba de partid, ci strict de individ), de data aceasta catastrofa este totală din simplul motiv că primarul despre care vorbeşti reprezintă un cu totul alt model din societatea românească, şmecheraşul perfid, insinuat în administraţie prin conjunctura forţată de lista de partid, apoi prin vot în Consiliul Local, iar la prima oportunitate, nivelul maxim de incompetenţă la care poate ajunge, postul de primar.
Într-o adresare recentă locuitorilor din Sadu, l-am identificat pe primarul actual ca fiind echivalentul real din modernitate al sinistrului model Dinu Păturică. Întreaga sa biografie conţine în sine paradigma acestui model literar. Pe acest edil de condiţie ordinară, un trist tupeu îl face să ceară să mai fie încă o dată votat. Numai schiţarea traseului profesional al domnului Bobaru ilustrează tipul de ascensiune socială, propriu acestui model de tranziţie românească, în esenţă cu mult mai periculos pentru o localitate decât, de exemplu, un clan interlop, care are o arie de acţiune mult mai restrânsă şi nu directă, doar prin influenţă cumpărată sau indusă. Pe scurt, cum a ajuns acest om „în capu’ trebii” la Sadu: înainte de 22 Decembrie 1989, a fost pila liderului comunist Vasile Creţan, bănuiala mea că nu exista vreo solidaritate între ei, nici intelectuală şi nici de altă natură, derivată din principiile echităţii socialiste. Mai degrabă, metoda slujului a fost dublată de simfonia calorică a produsului natural de Curtişoara. Astfel că, după ce fostul reglor de la UM Sadu a sâsâit duios printre picioarele ştabului comunist, a fost angajat, la ordin, pe un post corespondent anvergurii sale: la pompierii Primăriei. Aici, trebuie să recunosc, există undeva o generozitate socială de a fi în slujba oamenilor, în cazul în care conducerea de partid i-a oferit mai multe variante de încadrare şi el a ales să lucreze doar la pompieri…

“Agramaţi care devin profesori universitari, hoţi sadea care devin primari…”

Foarte mult timp, domnul Bobaru nu a crezut în rostul studiilor, aşa încât abia foarte târziu a mers la facultate, cu trenul seral, câteva staţii, în zilele în care se dădea drumul pe defileu de la Pietrele Albe încolo. Este mai mult decât evident că dacă domnul primar nu ar fi fost complexat de propria condiţie profesională şi intelectuală nu s-ar mai fi umilit să plece de câteva ori pe săptămână la Petroşani, numai seara, acesta fiind profilul studiilor care i se potriveau cel mai bine, parte a zilei când randamentul intelectual este oricum destul de scăzut. Aspiraţia de parvenire l-a făcut să treacă, la vârstă înaintată, prin emoţia balului bobocilor mineri. Un rol foarte important în profilul studios al domnului Bobaru l-au avut şi doi profesori universitari din zonă, Pleşa şi Bob, care l-au încurajat, fiecare cu ce a putut, ca domnul primar să poată să-şi arunce pe Jiu, în poza de grup a promoţiei sale, toga şi panglicile de proaspăt inginer electomecanic. Firesc ar fi să se înscrie şi la doctorat, pentru a închide un cerc al unei deveniri cu un accentuat început de clasicizare în spaţiul gorjenesc: agramaţi care devin profesori universitari, hoţi sadea care devin primari, prostituate luate de la intersecţii de străzi de bărbaţi urâţi şi graşi, aduse ulterior, pentru a fi la îndemână, în posturi plătite de stat. În fond, aceasta este lumea în care viermuiesc gorjenii, considerând că este ceva fatal, decis de zodii, fără să accepte că toţi aceşti paraziţi nu sunt decât produse ale delăsării lor. Ştii, sunt mulţi oameni care îşi pot ascunde capacităţile, rareori din modestie, care trebuie provocaţi în ceva, la o cât de mică acţiune, fie ea şi verbală, pentru a-i putea evalua. Domnul Bobaru, în schimb, nu se poate ascunde, gradul de spiritualizare la care a ajuns îi e uşor detectabil pe chip, perfidia, inteligenţa şi facultăţile i se văd de la o poştă.
În 2004, domnul Bobaru, în trendul schimbării de putere, face politică de performanţă la liberalii din Sadu şi intră pe listele de partid pentru Consiliul Local. Mai toţi oameni cu un minim de pregătire ştiu cum se aleg viceprimarii, aceeaşi metodă i-a fost suficientă pentru a-şi obţine acest nou statut, cu ajutorul unei majorităţi formate din indivizi care nu doreau decât să-şi recupereze o parte din banii cheltuiţi în campania deja încheiată. A mai avut nevoie de o pareză a primarului Stănculete, sau ceva de genul acesta, retras din motive de boală, şi iată destinul de primar deja conturat. Chemat de conjunctură să fie primar interimar, de conjunctură a rămas până astăzi. Spre deosebire de predecesorii săi, viclenia l-a făcut să-şi consolideze anumite poziţii, iar tupeul îi diminuează mult ezitările profesionale, ajutorul pe care oamenii îl mai primesc de la acest stat osteoporotic este degrabă prezentat ca fiind, în fond, ajutor de la boier.
Românii nu-şi recunosc foarte uşor greşelile pe care le fac în plan politic, de aici şi slaba atitudine sancţionatoare. Pentru noi doi, personajul poate fi amuzant, pentru cei care îl pun primar e nefast, numai că ei ori nu îşi dau întru totul seama de asta, ori înţeleg dar nu le pasă. Efectul nefast al acţiunii în teren al unor astfel de personaje, romantice în felul lor, nu e vizibil şi imediat demonstrabil la adevărata proporţie. Şi, cât timp trece până la această evidentă constatare, el rămâne primar doar pentru că partidele sunt incapabile să-şi creeze oameni pentru administraţie şi, totodată, dezinteresate să blocheze din interior asemenea indivizi. Pe de altă parte, sistemul românesc de administraţie corupe profund.
N.D: În octombrie 2011, Bobaru a forţat predarea pentru 20 de ani a spitalului din Sadu, evaluat la 3 milioane euro, în administrarea unui SRL obscur, cu capital social de 200 lei şi fără minime resurse umane. Această tranzacţie a fost blocată de consilieri locali, presă şi Prefectura Gorj. Cum e posibil ca un primar să se dedea la astfel de lucruri?
M.M.Ș: Cum e posibil?… Toată România e sufocată sub acest tip de cancer, obsesia grupurilor de interese de a controla resursele unei localităţi, din asta să se hrănească, din asta să îşi finanţeze existenţa pe piaţa… politică. Blocarea despre care vorbeşti a fost un caz fericit, să ştii că sunt puţine locuri unde şi reuşeşte, nu pierde din vedere că reprezentantul local al acestei combinaţii era în opoziţie cu puterea centrală, altfel rolul presei, al consilierilor locali ar fi murit frumos…
N.D: Crezi că Bobaru e şantajabil? Cum argumentezi?
M.M.Ș: Nu ştiu asta, a fi şantajabil corespunde multor situaţii, eu discut numai de ceea ce ştiu.
N.D: De ce nu a fost luat la întrebări de niciun procuror după tentativa de “vânzare gratuită” a spitalului?
M.M.Ș: S-ar putea ca procurorii să aibă scuza inexistenţei unei sesizări oficiale, sau să nu fi considerat tentativa de vânzare despre care spui a fi fost suficientă pentru a se urni din comoditatea specifică la astfel de combinaţii. De obicei, ei merg la comandă, sau dacă evidenţa nu mai poate fi acoperită şi ar fi mult prea strigătoare la cerul statului de drept tâlhăria respectivă. S-ar putea să nu fi fost întrunite o serie întreagă de condiţii… procedurale. Cu altă ocazie îţi voi spune despre procurori.
N.D: De “Zilele Oraşului Bumbeşti Jiu”, sărbătoare transformată de Bobaru în manifestare electorală pe bani publici, condamnatul penal Dan Ilie Morega a apărut de-a dreapta primarului şi a anunţat că-l susţine pentru un nou mandat. Cât de lipsit de respect de sine şi faţă de alegători trebuie să fii ca să te mândreşti cu susţinerea unui condamnat penal pentru fapte de corupţie şi trafic de influenţă?
M.M.Ș.: De ce nu dai tu voie dreptului la asociere publică? Erau doi liberali sadea care s-au asociat imagistic pentru confortul material şi spiritual al locuitorilor din Sadu, chiar şi Zilelor oraşului li s-a schimbat data, pentru a fi înainte de alegeri. La asemenea meschinării crezi tu că mai contează cine cu cine umblă? Eiusdem farinae, se exclamă între oamenii culţi. În loc să te bucuri şi să prinzi tâlcul unei asemenea situaţii… Domnul Morega a venit la Sadu pentru a fi văzut lângă domnul Bobaru. E de ajuns pentru a înţelege drama primului şi condiţia celui de-al doilea.

“Stadionul, în tonul minunilor de la Caracal… Numai nişte idioţi pot plăti, fie şi din bani publici, asemenea lucrări.”

N.D: Bobaru a cheltuit 4 miliarde pentru construirea la stadionul oraşului a unei tribune din care nu se vede în întregime gazonul. E singura de acest fel din România! Proiectantul e de negăsit, constructorul a dat în judecată Primăria pentru a-şi primi banii. S-au cheltuit 4 miliarde pe o spoială. Cum îţi explici?
M.M.Ș: Am auzit de această discuţie. În ziua în care a debutat campania electorală am trecut pe la acel stadion, pe care îl ştiu foarte bine. Aşa este, tribuna respectivă este în tonul minunilor de la Caracal, numai nişte idioţi pot plăti, fie şi din bani publici, asemenea lucrări. În cazul în care nu sunt alte combinaţii între executant şi cel care plăteşte achiziţia respectivă. Fireşte, domnul Bobaru nu este un idiot. S-a întâmplat cu totul altceva, nesimţire, dezinteres, siguranţa că nu va conta prea mult în mentalul bumbeştean. Te invit să descoperi altceva, puţin mai complex decât o tribună de patru miliarde. Până la urmă, Primăria o să micească terenul sau arbitrii vor recomanda echipelor la începutul partidei să nu joace pe acea parte pentru a putea fi meciul urmărit. Mai există şi varianta unei investiţii reparatorii, un ecran gigant unde să se urmărească fazele de pe latura respectivă. Te invit să constaţi care a fost firma care a subcontractat anumite achiziţii la Spitalul din Sadu, dar neapărat să pleci de la realitatea că primarul e naş în familia contabilei şefe a primăriei, mă rog, familie în sensul lărgit… Tribuna stadionului va deveni neîncăpătoare pentru promiscuitatea rezultată din celelalte achiziţii.

“La cât ajunge cheta lunară a carierelor de pe Valea Porcului?”

N.D. : Pe Valea Porcului există şapte cariere de granit, care funcţionează la limita legii, fac profituri de milioane de euro şi nu donează un leu în beneficiul oraşului. Satele Pleşa şi Porceni sunt pe punctul de a fi distruse de traficul greu şi de exploatările de agregate din zonă. Cu toate acestea, după ce consilierii locali au instituit taxa de pod pentru tirurile acestor cariere, Bobaru a făcut front comun cu milionarii în euro, împotriva propriilor alegători, şi a obţinut anularea taxei de pod. Şi totuşi, acum le cere din nou votul…

M.M.Ș: Şi acest lucru e adevărat. Mai mult, nu toate acele firme au avize de mediu, unele sunt în acest moment în procedura de avizare. În plus, nu au respectat condiţiile pe care le semnaseră. De conceptul sociologic de parandărăt nu ai auzit? Cu voturile se rezolvă uşor. Iar noul sistem de vot e mană cerească pentru cei care îşi construiesc viaţa aşa cum ţi-am arătat la începutul interviului. O viaţă tragică în fond, însă ei nu-şi dau seama, nu recunosc, cred că e o chestiune de inteligenţă, că aşa trebuie să… învingi în viaţă. Parandărătul pe o singură lună e suficient pentru a face majoritatea la urne. Află mai întâi la cât ajunge cheta pe care o fac cele şapte firme şi voi recunoaşte că eşti un bun ziarist.

Amantlâcuri, teroare și boarfe la Primăria Bumbești Jiu

N.D : Înţeleg că, după 8 ani sub Bobaru, funcţionarii Primăriei s-au înrudit între ei, formând mai degrabă atmosfera unui SRL decât a unei instituţii publice, în slujba cetăţeanului. Cum rămâne cu respectarea legii şi a interesului public?
M.M.Ș: Asta e o întrebare generică, rămâne cum am stabilit mai sus. Mai mult, amantlâcuri, teroare şi fidelizare forţată, acestea sunt principiile de funcţionare din primărie. Tot în acel mesaj verbal, adresat locuitorilor din Sadu, am spus că nu poate fi votat cu bucurie un primar care-şi transformă angajatele în boarfe doar pentru a mări solidaritatea promiscuă din Primaria Sadu. Din acest punct de vedere, caricatura administrativă la care mă refer nu este nici măcar în condiţia amorezului de ocazie, ci se plasează mai degrabă în vecinătatea prostituţiei şi a statutului de peşte (nu îl domină amorul, ci câştigul din amor), care nu vrea decât să transforme o instituţie fundamentală pentru un destin comunitar din căprărie râioasă în porumbărie păduchioasă. Animalele şi bolile nu sunt precizate la întâmplare.
N.D : Bobaru a fost şi continuă să fie cercetat în mai multe dosare penale, formate ca urmare a plângerilor depuse de mai mulţi cetăţeni din Bumbeşti Jiu, majoritatea prejudiciaţi în drepturile lor de proprietate. E firesc ca locuitorii din Sadu să se confrunte cu primarul lor în instanţele judecătoreşti şi în unităţile de parchet?
M.M.Ș: Atât timp cât statul de drept le permite acestor oameni să se adreseze instanţei, ba mai mult, le pune la dispoziţie magistraţi competenţi, pregătiţi ani de zile de stat, de ce nu? Orice om care se consideră nedreptăţit poate deveni justiţiabil. Aşa cum îţi pot spune că Bobaru nu are numai defecte, îţi pot spune că nu acesta este defectul lui primordial. Pe de altă parte, tu crezi că acei oameni despre care vorbeşti au cu toţii dreptate, sau că toţi sunt capabili să transforme, fie şi cu documente, o realitate faptică într-una juridică? Nu în asta e conflictul lui Bobaru cu oamenii, ci în felul cum le administrează resursele, cum optează într-o maximă promiscuitate a nerespectării procedurilor legale de achiziţii publice, cum nu face nimic pentru a gândi soluţiile de ieşire a unei localităţi din zona de gang în care se găseşte.

“Clanurile interlope, firave acum în zona Tetila, vor pune stăpânire şi în Sadu”


N.D : Cum vezi Sadu peste 4 ani, dacă Bobaru rămâne primar?
M.M.Ș: Va rămâne primar pentru că oamenii vor să fie orbi, dacă tot aşa au fost până acum… E valabil în mii de localităţi din România, Sadu nu va face excepţie. Cred însă că nu-l vor mai suporta decât un mandat, se vor dumiri până la urmă. Cât ai fi de orgolios sau de încuiat, până la urmă tot constaţi neîmplinirea, cel puţin în viaţa personală, dacă pentru cea comunitară nu ai vocaţie. La Sadu mai e şi o altă problemă, nu există conştiinţe civice credibile, neimplicate în politica aia măruntă de acolo. Nu are cine să explice, cine să-şi asume pe de o parte revolta iniţială a oamenilor şi pe de altă parte ridicolul unui asemenea demers… Într-un fel, Bobaru e produsul locului. Intelectualii de acolo nu au făcut niciodată echipă, preferau boemia şi detaşarea de asemenea prostii. Nu le-a păsat, spiritul lor a fost mereu alintat de trândăvie, spaţiu şi timp suficiente pentru ca un modest tărănuş să se insinueze până la biroul de primar al localităţii. Şi de aici le cere în continuare cetăţenilor atrofiaţi încredere, continuitate, vot. Concupiscenţa este din punct de vedere social reciprocă. Peste patru ani, Sadu va fi cam tot aşa, sub protecţia puterii însă clanurile interlope, firave acum în zona Tetila, vor pune stăpânire şi acolo, deja semnele de sprijin pentru actualul primar există. Rezultatele reciprocităţii există şi ele. Fetele frumoase din Sadu îşi vor pierde libertatea, iar cele mai bătrâne vor îmbătrâni şi mai mult, sub procedurile de achiziţii publice iniţiate de Bobaru.

1 COMENTARII
  • JOHN 03.06.2012 la ora 22:31 pm
    UN ARTICOL EXTRAORDINAR SI LA DRAGUTESTI E LA FEL.ROMANIA E O TARA DE MAIMUTOI CE SE LASA CUMPARATI DIN 4 IN 4 ANI SI DUPA ACEEA SUFERA.E TIMPUL HOTILOR,AGRAMATILOR,TUPEISTILOR. ROMANIA TREZESTE-TE!
Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.