A început Mondialul și, odată cu el, au revenit durerile fotbalistice ale românilor. Ne uităm cum țărișoare față de care ne consideram superiori încă dinaintea liniei de start, joacă fotbal frumos și curat, iar noi privim mizerii pe stadioane. Ne-am făcut-o cu mâna noastră, și nu trebuie să mai căutăm vinovați aiurea. Singura alinare pe care o aduce acest mondial este trezirea unui spirit fotbalistic în niște copii… Puțini, prea puțini, din păcate. Aceștia din urmă au posibilitatea să vadă că, odată, echipa de fotbal a României, fără briliante, speria o lume întreagă. Am scris dur la adresa lui Gică Popescu, considerând că își merită pedeapsa, și nu mă dezic de cele afirmate. Mă simt obligat să revin, pentru că, atât el, cât și Hagi, pe lângă faptul că au fost doi mari sportivi, au știut să întindă o mână de ajutor unor tineri, să formeze caractere. Poate nu o să fiți de acord cu mine, dar secvențele înregistrate în 1998 în Franța demonstrează acest lucru. Spuneam Franța, 1998, spuneam Gică Popescu, spuneam Hagi, afirmam că au știut să modeleze niște caractere.
Echipa României de la acel Campionat Mondial prezenta fotbaliști precum Gâlcă, Filipescu, Marinescu, Gabi Popescu, Adrian Ilie, Viorel Moldovan, jucători care nu evoluaseră cu patru ani mai devrme la Mondialul american. Au mai fost și alții, însă, de cei mai sus enumerați ne-am amintit imediat ce am urmărit câteva imagini. Hagi, Popescu i-au învățat pe băieții ăștia ce înseamnă munca, seriozitatea și profesionalismul. Unul ca Mutu ce și-a învățat coechipierii mai mici? Degeaba căutăm vinovați în stânga și în dreapta, adevărata bubă este la mentalitatea jucătorului român, care încă de la 14-15 ani, din familie și de la antrenor, află câți bani și câte femei va avea dacă o să fie fotbalist. Despre rezultate i se mai suflă o vorbă rar de tot.
La mult iubita Craiova a tuturor oltenilor am avut fotbal, atâta vreme cât în jurul echipei au fost suflete ce au privit către viitor… Spiritul lui Lăcătuș este și acum strigăt de luptă în Ghencea. La Pandurii, cele câteva suflete ce au iubit cu adevărat fotbalul gorjean au fost plictisite de mult de dezinteresul nostru. Dovada o avem la îndemână, și tot așteptăm de ani buni de zile să mai iasă „o piesă“ de fotbalist și de pe la noi.
Până atunci, urmărim Mondialul relaxați, la terasele din oraș…
