Lumea gorjenească. La Nisa, m-a făcut mama oltean?…
Lumea gorjenească. La Nisa, m-a făcut mama oltean?…
Gorjul culturalUltra - Scurte22 iunie 2015

Stau degeaba pe Coasta de Azur de mai bine de o săptămână şi bat câmpii cât mă ţin încă puterile. Şi mintea… Inconfortul plajei plină de pietre din dunga Mediteranei, atârnată curajos la lumina sutelor de felinare înşirate de-a lungul Promenadei de sorginte englezească, mă duce cu gândul acasă, la nisipul fin de pe Amaradia. Chiar şi-n capu’ grădinii noastre din Inoasa, la soare, între prânzuri, parcă-i mai bine… E, totuşi, o seară de vis… Suntem tot neamu’ ciorchine la marginea mării, noaptea vine dinspre Europa de est, undeva cântă greierii, şi noi, toţi, familia, citim cu glas tare, în limbă română, din cel mai nou roman – Carnavalul cătuşelor – al scriitorului Dinu Săraru, pe care-l iubim şi care ne aşteaptă la Slătioara cu veşti din Lumea largă:
« De ce strigi, boule, Ura? De ce strigi?! îl apostrofă cineva trăgându-l şi de mâneca scurtă a cămăşii mai mult zgâriindu-l de la umăr până la încheietura bandajată ca la boxeri, şi chiar în secunda aceea boxerul, care poate că şi era, cu palma mâinii zgâriate îl şi pocni pe cel care îl apostrofase peste faţa şiroind de sudoare.
Fără bătaie, băieţi, fără bătaie! – se ambiţionă Cheliosul să-i domolească, fără bătaie, strecură el un început de rugăminte printre chinuitele lui cascade de râs fals, hârâit, încenuşat; fără bătaie, însistă el, chipurile părinteşte şi la fel de fals îngrijorat, trăgându-se niţel de la fereastra maşinii şi scăpând astfel şi de pupăturile pe care i le lipeau pe obraz şi pe frunte cei ce izbutiseră să se ridice de jos şi să se agaţe de rama ferestrei automobilului şi de mânerele uşilor…
Cu viteză, înainte! – auzi în casca lui şoferul maşinii şi la fel auziră şi bodyguarzii care şi ei se ţineau, măcar cu palma, de capota şi de plafonul Mercedesului, şi alergau pe lângă el…
Nu vă grăbiţi! Nu vă grăbiţi! – interveni Cheliosul în timp ce încă mai strângea, la întâmplare, mâinile prostimii care şi ea începuse să macine mărunt cu paşii împiedecaţi iarba arsă a tipsiei Bâlciului… nu vă grăbiţi, lăsaţi-i să se uşureze, să ieşim teferi din braţele lor.
Până se trezesc, fugim…, replică cu glas subţiratec, înăbuşit, adolescentul mongoloid care se trase în dreapta pernei din spate, unde stăteau amândoi cu capul aplecat încât să nu treacă mai mult decât îi trebuia ca să zărească, pe sub fruntea destul de îngustă, ce se petrece afară… »
Lungit de-a latul pe pietrele din dunga Mediteranei, visez… Liniştea nopţii-i spartă vulgar de zgomotul unui scuter la mâna-doua, ghidonat la mişto pe Promenade des Anglais de un român de-al nostru care-l ascultă cât poate el de tare pe… Guţă. Semn că după o zi de muncă la negru, pe undeva prin împrejurimi, lumea-i şi-a lui… E aproape de miezul nopţii. Luna, deasupra mării, pare a veghea curajos la împărţirea dreptăţii atât cât să ajungă la toată lumea.
Yoghin de nevoie, cu firma desenată pe o bucată de carton şi cu o pălăriuţă pe fundul căreia ţine la vedere doi-trei creiţari, atâţi câţi s-o ţină în siguranţă la bordura marelui magazin, un alt concetăţean de-al nostru, într-un program de muncă prelungit care încalcă legile locului, încearcă să-şi agonisească salariul mediu pe economie care să-i permită un trai decent pe… Coasta de Azur. Semn că totul se poate şi e şi loc de mai bine…
nisa 3Primesc un telefon de la Slătioara. Aud foarte clar vocea inconfundabilă a marelui scriitor:
”Plecarăţi, domne, prin lume, tocmai acum când e mare nevoie de oameni, la Gorj, pentru susţinere? Ăştia se leagă de omul vost şi voi staţi la soare prin grădinile altora? Dacă răstoarnă ăştia guvernul? Cine vă mai reprezintă în capu trebii? Vă subţiaţi rău…, cad izmenele de pe voi…”
Mă consum sufleteşte de-adevăratelea la aflarea veştii şi-l rog să pună-o vorbă…
”Nu pot, că io aparţin de Vâlcea şi şi nouă ne cam cântă cucu…”
Şi io am crezut o vreme că Ponta are buletin eliberat cu acte-n regulă la noi. Am crezut până-n seara vernisajului Blendea de la muzeu, de-acum un an şi mai bine, când a refuzat să se-mpreune cu noi la masă şi-a dispărut în ceaţă cu elicopterul. Aşa că… oricum, România merge mai departe… Mă liniştesc de-a binelea când de la capătul firului, Iulică mă anunţă, vesel nevoie mare, că un guguştiuc a adus pe lume doi puişori într-un cuibar atârnat sub florile socului de lângă fântâna noastră din dunga Inoşii. Semn că-i… bine şi e loc de pricopseală.
saint tropezAltfel, la ăştia, plictiseală mare… Alergăm toată ziua de colo-colo. Fără treabă. Prin oraş, pe la Villefranche, la Beaulieu-sur-Mer, Monte Carlo, Menton, San Remo, apoi iar prin Nisa, apoi la Cannes, Antibes, St. Paul-de-Vance sau la St Tropez.
Bântuim pe picioare până nu le mai simţim şi cu mintea până ne-apucă durerea de cap. Şi punem ţara la cale…
În Parcul Carol, cândva proprietate a statului romîn, ne gândim cum să facem să-i ridicăm un bust regelui, ca semn de bună preţuire pentru tot ceea ce a însemnat pentru istoria noastră. Ne-a promis sculptorul Paul Popescu, drept semn al prieteniei ce ne-o poartă, un Carol al II-lea de România, elegant şi în caracter, care să facă fală diasporei noastre de pe Coasta de Azur. Consulul onorific de la Nisa ne va ajuta să obţinem prin ambasada noastră de la Paris toate autorizaţiile necesare de la municipalitatea urbei şi sperăm ca la anul, pe vremea asta, dacă suntem sănătoşi… La intrarea în parc se află o clădire de patrimoniu într-o stare nu tocmai de invidiat şi pe care statul român ar putea să o achiziţioneze în vederea constituiriiu nei colecţii de sculptură Ion Vlad şi a unei biblioteci de carte românească pe structura celei rămase de la scriitorul Nicolae Balotă, fiecare dintre ei lăsând urme la Nisa în anii din urmă. Ca să nu mai vorbim de braseria din incinta parcului care ar putea deveni un adevărat şi atât de necesar restaurant cu specific românesc, singular şi el pe Coasta de Azur.
dan si vasile vasiescuNe plimbăm prin Villefranche în mai multe rânduri, nu fără nostalgia locurilor pe unde chiar Brâncuşi îşi va fi petrecut vacanţele prin 1930. Stau mărturie fotografii care ni-l reprezintă de pe poziţia omului de lume care-şi cam permitea orice într-o dulce reverie… În Chapelle St. Pierre interiorul e decorat de Jean Cocteau, iar pe esplanada portului i s-a ridicat un bust. El a copilărit la Villefranche. Ce-ar fi să începem a face demersuri diplomatice şi culturale spre a-i ridica şi noi prin preajmă o statuie lui Brâncuşi. Lucrarea o chiar avem, ne-a fost dăruită de sculptorul Gheorghe Iliescu-Călineşti, de la Târgu-Jiu nici o instituţie nu s-a arătat interesată să o folosească în vreun fel, aşa că io cred că nu i-ar sta rău deloc pe malul Mediteranei la Villefranche, în Amintire, şi ca semn al trecerii Lui prin aceste locuri. Cine se încumetă să ne sprijine în încercarea noastră? Nu trebuie decât să trezim curiozitatea, să câştigăm încrederea şi să obţinem câteva autorizaţii. Şi să ne folosim de Brâncuşi, dăruindu-l şi noi lumii cu generozitate.
Încercăm, printre picături, să ne rezolvăm câteva chestiuni de familie la Hotel Negresco. Ar fi vorba de nişte drepturi viagere pe care n-am ştiut, din păcate, să le gestionăm îndeajuns de performant la nivelul pretenţiilor juridice ale lumii pe care o petrecem. Nu-i nimic, dacă avem puţină baftă şi avocaţi buni, se poate orice… Să nu fi trecut Brâncuşi într-o seară şi pe la Hotel Negresco?
nisa 2
La St. Paul şi la Vance, pe străduţele înguste şi întortocheate arătând exact ca acum câteva sute bune de ani, se găsesc la tot pasul galerii de artă contemporană în care-i poţi vedea muncind pe artişti şi chiar poţi negocia cu ei preţurile eventualelor lucrări pe care ţi le-ai dori. La fel poţi admira locuri şi lucrări de patrimoniu în galerii şi importante muzee ale unor celebrităţi ale artei: Monet, Bonnard, Renoir, Van Gogh, Picasso, Braque, Legér, Chagall, Matisse, Dufy, Signac, Gauguin,Kléin, Caesar, Arman – nume mari pe care le asociem pe sărite, la un pahar de vin de Lubéron, cu localităţi şi locuri ce ne par de-acum familiare: Arles, Aix, St Tropez, Nisa, Cannes, Mougins, Vallauris, Biot, Vance, Antibes, Cagnes-sur-Mer. Şi iar mă gândesc cum ar arăta Târgu-Jiul cu vreo… zece galerii de artă contemporană ale unor artişti de-ai locului, sau cum ar da buzna miile de turişti interesaţi de Muzeul fără pereţi al Lucrării lui Brâncuşi, dar şi de MACB-ul amenajat urmare unui concurs internaţional de arhitectură şi în parteneriat cu toate marile muzee ale lumii în Turnul rămas stingher la marginea de sud a oraşului. Chiar văd cohorte de sculptori din toată lumea veniţi să lucreze cu ziua în târgul nostru doar pe masă, casă şi cetăţenie de… onoare şi, bun-înţeles, ca să figureze cu lucrări în Muzeul de Artă Contemporană Brâncuşi din oraşul de pe Jiu. De la înălţimea lui, cât de curând, altfel se va fi văzând lumea.
Ce vinuri !… Ce vise !…
nisaM-am ajuns… Am atâta treabă la Nisa… Ziua umblu cap-şteap fără grijuri şi mă odihnesc la nevoie în Biblioteca Muzeului, iar seara îmi revine drept sarcină casnică de apartament să duc… gunoiul la ghena din subsolul rezidenţei, după care alerg de voie pe Promenade des Anglais 3 – 4 km dus şi alţi 3 – 4 km întors, socializez cât pot duce cu vederea în toate părţile şi mă scald aplicat în Marea Mediterană. Ce viaţă!… M-am cam plictisit. Se-aude c-o să dea ploaie la Bălăneşti. Avem treabă!
viisoara de la balanestiDe Sânziene, vă aştept la ViişoaraArtGallery cu o expoziţie de fotografii de pe Coasta de Azur.
Notă: Textul este ilustrat cu fotografii realizate de Dan VASIESCU.

1 COMENTARII
  • multumesc 23.06.2015 la ora 19:01 pm
    Ai fi banuit domnule in 1999,ce "model" va urma judetul nostru drag ? "model" organizatoric vreau sa spun ... Sa fi fost de-atunci asa o "planificare" de buna ? Ca in 2015 sa fie apt de serviciu pentru ... U. E.-Asiatica ? EEEE...I , se poate , de ce nu ? Cu oameni competenti ... si potriviti la locurile potrivite, se poate , cum sa nu !
Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.