E iar primăvară. A început campania. În prima linie, la P.S.D. se lucrează cu ochii deschişi. Zi lumină. Dl. ministru Mihnea Costoiu, gorjean cu acte-n regulă, încearcă să-şi asume visele.. Cu mai marii partidului după el, zilele trecute au pus ţara la cale, tămâindu-se reciproc în vacarmul comandat al unor ceremonii inutile, amirosind de la o poştă a parfum de femeie. Disponibilitatea de care dă dovadă candidatul nostru e receptată de membrii simpatizanţi drept o disidenţă agreabilă, dezvăluită secvenţial pe parcursul campaniei dusă, cât va fi ea, de-a lungul şi de-a latul Colegiului 2, al cărui asistat încearcă să ajungă intelectualizând orgolios până şi gesturile-i de cavaler melancolic. Şi ca să-i ţinem minte promisiunile, toţi miniştrii aflaţi împrejuru-i s-au întrecut în a-i ţine isonul inventând şi ei câte şi mai câte alte promisiuni. Nu s-a lăsat mai la urmă nici primul-ministru Victor Ponta. A promis că va aloca fonduri chiar şi în reabilitarea vechilor cazărmi de la Regiment. Din nota de fundamentare reiese că la o adică, n-ar fi exclus, pe modelul deja omologat la Bucureşti, să-şi mute cabinetul de deputat de Gorj, cu tot cu consilieri, în spaţiile nou amenajate de la intrarea în oraş. Spre a-şi dovedi încă o dată loialitatea faţă de primul-ministru, primarul Florin Cârciumaru, cu o voce firesc milităroasă, exersată ultima dată în spaţiul public cu ocazia depunerii candidaturii dlui. Costoiu, s-a arătat dispus să-şi mute şi Domnia-sa serviciul la… regiment.

Dacă iese Mihnea Costoiu senator, măcar la nivelul Colegiului 2, n-are cum să ne mai fie rău. Până şi la Universitatea Constantin Brâncuşi deja se văd semnele de mai bine. Nu mai departe, săptămâna asta, „ilustrul compozitor, cântăreţ şi actor român” Tudor Gheorghe a fost ales Doctor Honoris Causa. În cuvântul de mulţumire, Tudor Gheorghe a promis ca pe lângă un spectacol susţinut pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor va asigura şi coloana sonoră la câteva din întâlnirile în teritoriu ale viitorului senator. Ca şi Gheorghe Zamfir,  de asemenea şi el DHC, şi Tudor Gheorghe va primi în folosinţă gratuită, pe o perioadă ce va fi negociată în Senatul Universităţii, o casă de vacanţă din inventarul Muzeului de la Curtişoara. Poate va fi vecin chiar cu Domnica Trop, şi ea o „ilustră cântăreaţă” care, se vorbeşte în lumea universitară, ar fi refuzat în mai multe rânduri titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii târgujiene, pe motiv că datorită vârstei oarecum înaintate nu mai poate onora cu cântec nici măcar invitaţiile oficiale. Obligat de împrejurări, Mihnea Costoiu a promis, într-o primă etapă, că dacă va fi ales senator îşi va da mai întâi… doctoratul. Apoi, dacă tot va fi obligat prin natura serviciului să vină şi în teritoriu, poate va accepta măcar câteva ore la vreo catedră, oricare va fi ea, prin aceasta arătându-şi disponibilitatea de a se solidariza cu cei care-au reuşit să poziţioneze Universitatea Constantin Brâncuşi pe ultimul loc într-un clasament al unităţilor de învăţământ superior din România. Pentru continuarea îmbunătăţirii imaginii Universităţii se aude că s-ar fi perfectat chiar un parteneriat cu Ansamblul Profesionist Doina Gorjului, instituţie căreia i s-ar fi alocat, cu bună ştiinţă, ceva locuri de D H C câtorva dintre „iluştrii ei cântăreţi”. Şi ce-ar fi rău în asta?!
Apropo de clasamente fără fală, echipa de fotbal Pandurii, mai nou, se dă gratis în spectacol acasă. Conducătorii clubului au promis o primă victorie pe teren propriu abia atunci când va fi finalizată investiţia la noul stadion de condiţie pur europeană, investiţie ce se va derula cât de curând tot cu sprijinul primului-ministru. Până atunci vom declama cu subînţelesuri dincolo de aparenţe…
Primarul Florin Cârciumaru n-a scăpat ocazia să ne amintească  în mai multe rânduri că primul-ministru se implică şi în modernizarea str. Calea Eroilor…

Am fost săptămâna acesta, însoţindu-mă de un prieten, cu nişte treburi la Craiova, oraş viitoare capitală regională care încearcă să se racordeze cultural la Europa. Agenda primăriţei din oraşul plin de bani e liniată pe măsură.
„Amenajarea şi revitalizarea centrului istoric din municipiul Craiova” reprezintă unul din proiectele arondate Programului Operaţional Regional 2007-2013, program generic menit să sprijine financiar pe o perioadă de câţiva ani buni dezvoltarea durabilă în oraşele ale căror administraţii au reuşit să acceseze fonduri cu care să deruleze diverse planuri integrate de dezvoltare urbană. Astfel, Centrul vechi al Craiovei urmează să suporte o reabilitare totală, cuprinzând întâi infrastructura subterană: canalizare, alimentarea cu apă, reţele de gaze, reţele electrice, telefonice, televiziune şi curenţi slabi, toate acestea cu branşamentele şi racordurile aferente şi continuând apoi, cu ceea ce îndeobşte e la vedere: străzi cu pavaje şi pavimente de granit, borduri şi trotuare din piatră în nuanţe discrete, pieţe, squaruri, spaţii verzi, cişmele şi fântâni din marmură, faţade de vechi imobile în culori şi cu lemnul ferestrelor şi a uşilor cât mai aproape de originalul lor, garduri şi porţi, mobilier stradal, chioşcuri, stâlpi de iluminat, firme şi reclame, hidranţi, cofrete, guri şi capace ale diverselor utilităţi, indicatoare şi semne de circulaţie – toate acestea păstrând în principal amprenta veacului XIX şi a celei de început de secol 20, reconfigurate acum aşa cum au fost şi folosind în acest scop, obligatoriu, materialele şi tehnicile vremii, în final, totul conlucrând la o integrare frumos-armonioasă a tuturor componentelor arhitecturale în spiritul belle-epoque al timpurilor pe care încercăm, cât mai performant, să le aducem din amintire într-un prezent care să ne reprezinte, asigurând astfel perpetuarea unei moşteniri cultural-istorice a unui oraş care face eforturi conjugate pentru a deveni Capitală Culturală Europeană peste doar câţiva ani.

Un perimetru urban configurat începând cu sec. XVIII în jurul vechilor cişmele ale oraşului ajunge astăzi să cuprindă, atât cât se mai poate, uliţe, case, grădini dar şi imobile noi între străzi cu vechi denumiri – Madona Dudu, Brestei, Dumbrăveni, Amaradia, Brânduşa, Izlaz, Păltiniş sau altele înscrise cu numele lui Matei Basarab, Iancu Jianu, Titulescu, Brâncuşi, Şerban Vodă sau Calea Bucureşti şi, nu în ultimul rând, unele a căror denumire va trebui schimbată după mai vechile hărţi ale oraşului.
Şi în această parte din Cetatea Băniei – zonă comercială veche şi istorică –, se acordă astăzi, prin proiectul la cate suntem parte prin Lucrarea sculptorului Paul Popescu, o anume importanţă culturală îndeosebi Pieţei Buzeşti, ţinând seama de faptul că aici, în acest perimetru amintit se găseşte Primăria, Universitatea şi Teatrul, dar şi Biserica şi Biblioteca, instituţii care, la un loc, girează cu autoritate întreg demersul prietenului nostru.
În încercarea de a epuiza toate soluţiile legate de aspectele privind revenirea în contemporaneitate cu o imagine de ansamblu cât mai aproape de adevărul epocii, proiectul propune 7(şapte ) personaje reprezentative şi apropiate de spiritul locului şi care, integrate ansamblului stradal vor deveni, cu siguranţă, o prezenţă interactivă în arealul pietonal al vechiului cartier, de acum readus în cotidian.
Prin amplasarea lor, statuile personajelor vor concura la reabilitarea unei ambianţe culturale compatibilă cu epoca, instituţionalizând frumuseţea simbolică a vechiului perimetru stradal. Juxtapunând imaginea lor pe fundalul recuzitei cotidiene a străzii zilelor noastre, ele încearcă să mobileze expoziţional un peisaj rămas din păcate dezolant, din care a fost alungată orice urmă de amintire. Imaginea lor insolită pledează pentru participarea activă la viaţa străzii, fiind de fapt adevărate efigii meticulos regândite cu nădejdea că vor fi în stare simbolic să protejeze şi să împace cu lumea civilizată o incintă a oraşului livrată tuturor drept un bun cultural, în speranţa unei folosinţe cât mai îndelungate.
Un Cărturar elegant, două personaje feminine frumos îmbrăcate preumblându-se într-o după-amiază de vară olteană, un Coşar galanton cu toată lumea în a-i fi de noroc, Nişte ţărani curioşi şi surprinşi de agitaţia oraşului, şi peste toţi, Vânzătorul de ziare, aducătorul candid al veştilor ultimei ore – toate împreună conceptualizează subtil imaginea ipostaziată critic a ceea ce amintirea noastră mai poate pune în epură. Toţi la un loc realcătuiesc farmecul locului, neîndoielnic în mod simbolic, postura lor uşor patetică inaugurând cu farmec un nou spectacol stradal, viitoarele noastre fotografii “de familie” instituind noile proiecte ce vor da seama în viitor despre hoinăreala noastră prin viaţă. Un popas craiovean va consolida orgoliile culturale ale fiecăruia dintre noi în propriul album cu amintiri.
Statuile de bronz ale sculptorului nostru vor de seama despre propriul traseu artistic, Craiova urmând a fi în continuare în obiectivul vizual al rânduielilor lui, profunzimea credinţei conducând cu speranţă la o dreaptă omologare publică. Ne alăturăm dimpreună cu el excelentei idei a deconspirării mai vechiului oraş, ajutându-l să devină inconfundabil pe harta artistică a celorlalte care acced şi ele la titlul de viitoare Capitală Culturală Europeană.
Sculptorul nostru îndrăzneşte să se afirme atipic, reîntorcându-se miraculos spre o lume asimilată definitiv de istorie.
Deci, s-ar părea că pe la alţii se poate. Nimeni, însă, nu-i profet la el acasă…
Aşteptăm, cu interes şi cu sufletul la gură, demararea mult anunţatului proiect de reabilitare şi modernizare a str. Calea Eroilor, lucrare ce se va derula „sub înaltul patronaj al primului-ministru”.
Suntem în campanie. Vom trăi şi vom vedea. Câtă vreme, la alţii…