– interviu cu Ilie Pietroi, un primar de pe Valea Gilortului

Pornind de la Târgu-Jiu către Craiova via Târgu-Cărbuneşti, musai să iei drumul ăl bun ce trece prin comuna Aninoasa –  centru administrativ, plus Sterpoaia, Bobaia, Costeşti şi Groşerea – sate aparţinătoare. Suprafaţa aşezării gorjene este de 10.000 de  hectare, principalele căi de acces fiind drumurile judeţene 661 şi 662. În fapt, Aninoasa este situată în partea de sud a judeţului Gorj, aproximativ la jumătatea distanţei dintre Craiova şi Târgu-Jiu, pe cursul râului Gilort, care adună în albia sa mai multe pârâuri denumite popular mătci. Acolo se mai găsesc urme ale unui conac ce a aparţinut boierului Dinel Negrea – pe partea dreaptă a drumului comunal, la intrarea dinspre Târgu Jiu – şi Cula de la Groşerea, care a aparţinut familiei de boieri Crăsnaru, construită la început pentru apărare şi modificată mai târziu pentru a putea fi locuită, în prezent retrocedată, între moștenitori regăsindu-se un fiu al  ex-ministrului culturii Răzvan Teodorescu. Se mai zice că primii locuitori ai zonei se chemau Aninoşeanu, de la aninii care creşteau pe malul pâraielor.

„Să nu vă închipuiţi că eu chiar aş fi acel David…”

–Alex Gregora: Domnule primar Ilie Pietroi, de un timp încerc să mă calific drept observator al politichiei gorjene, sens în care afirm că dumneavoastră sunteţi unul dintre aceia a căror activitate devine pe zi ce trece interesantă. Başca faptul că sunteţi o voce, cum se spune, adică ieşiţi din rând. Apoi, sincer, cum de se întâmplă să fiţi atât de tânăr şi.. la al doilea mandat de prim-gospodar?
–Ilie Pietroi: Acum dumneavoastră să nu vă închipuiţi că eu chiar aş fi acel David care aruncă cu… piatra (pietroiul, am spus-o!) şi-l învinge pe Goliat. Sunt doar primarul localităţii gorjene Aninoasa, într-adevăr la al doilea mandat. Nu mi-am dorit de la început acest lucru. Însă acum că am făcut-o… Recunosc şi că în timp chiar de am supărat pe cineva, şi de multe ori am făcut-o, am spus adevărul şi, în acest fel, iată, mărturisesc – nu sunt un diplomat desăvârşit, cum anumiţi politicieni sunt…
–A.G.: După 1990, din informaţiile mele, localitatea dumneavoastră s-a dezvoltat lent dar continuu, ajungând să aibă gaze naturale, reţea de televiziune prin cablu, telefonie fixă şi mobilă, mijloace de transport în comun, apă curentă etc. Aninoasa – comuna în care sunteţi primar, cu 5 sate componente –  urmează de-atâta amar de vreme cursul liniştit al Gilortului cu apa cea mai limpede. E şi posomorât, bătrânul râu ?
-I.P.: Îşi face treaba, adică are ce curge la vale, iar în zăvoi se adăpostesc mulţime de păsări cântătoare…  Apoi, în general, în Aninoasa se găsesc oameni harnici, care în permanenţă ştiu ce vor, inclusiv din punct de vedere politic. Poate chiar Gilortul cu apa lui curată i-a format şi i-a curăţat de rele…

„Mi-au făcut atâtea plângeri penale pe te miri ce”

-A.G.: Cum am mai spus, aţi mai avut un mandat de primar. La cel de-al doilea aţi fost votat de 75% dintre cetăţeni. Sunteţi mulţumit?
-I.P.: Încă de la început, atunci când am fost ales prima oară, am înţeles să mă pun în slujba locuitorilor. Cele 1600 de voturi de la al doilea mandat s-au pus ca o povară în spatele meu. Cu toate presiunile din campanie ale reprezentanţilor partidului Democrat Liberal, care s-au folosit de întreg arsenalul din dotare. Mi-au făcut atâtea plângeri penale pe te miri ce. Au fost doar vorbe în care s-a pus noroi cât s-a putut, lipsind minima decenţă. Toate au primit neînceperea urmăririi penale. Apoi, în mandatul meu de până în 2012, în comună s-au realizat 10,5 kilometri de asfalt – 9 km în satul Sterpoaia, 1,5 km ca legătură între drumurile judeţene 661 şi 662. Tot aici aş putea spune şi de seriozitatea cu care i-am ascultat pe cetăţeni, le-am soluţionat cererile şi i-am îndrumat cât am putut de bine. Am fost conştient că de am să mă lupt pentru ei, o să primesc încrederea lor în continuare.
-A.G.: Domn’ primar, plusez aici şi eu, drumul de Craiova e mai bun pe ruta ce include şi localitatea dumneavoastră, decât celălalt. Dar să-l menţineţi aşa! Însă, până la urmă, adversarul dumneavoastră cel mai aprig din comună şi-a procurat DVD-ul cu filmul „Naşul”?
-I.P.: Nu cunosc dacă Gheorghe Vîlceanu a vizionat filmul „Naşul”. Pentru cultura lui generală ar fi trebuit s-o facă. Din auzite, ştia că filmul era povestea unui mafiot. Să fie încredinţat că eu atunci când am văzut filmul am fost impresionat – nu de tehnici mafiote – doar de jocul lui Marlon Brando…

Un microbuz şcolar numit speranţă

-A.G.: De ceva timp s-a deschis un an nou şcolar. Iar microbuzul pentru transport al elevilor, tot câte 200 de kilometri adună zilnic?
-I.P.: Face ceea ce trebuie să facă un mijloc de transport pus la dispoziţia copiilor. I-am făcut revizia cerută de lege, în acelaşi timp am început şi demersuri pentru al doilea microbuz. Până acum am primit… doar promisiuni. Iată de ce elevii aşteaptă cam mult ca să fie transportaţi în serii, pe rând, acasă, uneori chiar câte o oră. Încep cursurile la 7,30, parcurg un drum lung, nu s-a găsit vreo facilitate acestei situaţii.
-A.G.: Pe plan familial, sunteţi căsătorit şi aveţi 3 copii – doi băieţi şi o fată… Iar fratele dumneavoastră, este  tot director de şcoală acolo în comună?
-I.P.: Desigur. Fratele meu este profesor, absolvent de facultate până în 1989, specializările matematică, fizică şi informatică. Unii îşi închipuie că ar fi fost mai bine ca el să nu înveţe carte, ca să nu mi se mai reproşeze mie acum – fiind primarul localităţii –  de ce l-a promovat, prin concurs, inspectoratul judeţean!
-A.G.: Să trecem de-acum la politica… mare. Mai ales că se apropie cu paşi repezi alegerile parlamentare. Uniunea Social Liberală are, desigur, candidaţii ei, ARD-ul la fel. Puteţi comenta?
-I.P.: Doar pe colegiul 3, care cuprinde şi localitatea Aninoasa, unde, de la USL, candidează domnii Scarlat Iriza şi Toni Mihail Greblă, ambii fiind oameni de calitate şi trebuie votaţi să reprezinte zona în Parlamentul României. Apoi, să sperăm că, în anii următori, amândoi vor şti să mulţumească de-ajuns şi cetăţenilor comunei de pe Gilort. Despre adversari, nu sunt eu cel care trebuie să fac diferenţa… în campania aprigă care încă nu a început…

„Sper să fie mai bun Antonescu…”

-A.G.: Apropo, guvernul actual, condus de Victor Ponta, v-a dat la Primărie fonduri îndestulătoare, altfel decât guvernele PDL-iste?
-I.P.: Până în prezent s-au alocat fonduri pe proiecte. N-am făcut încă o analiză în acest sens. Mai ales că guvernul condus de Ponta este de 4 – 5 luni, celelalte au fost la putere 3- 4 ani.
-A.G.: E de prisos să vă mai întreb dacă Antonescu – Preşedinte va fi altfel decât Băsescu – Preşedinte?
-I.P.: Eu sper să fie mai bun Antonescu în funcţia de Preşedinte decât Traian Băsescu. Şi mai sper să se ocupe cu adevărat de politica externă, să fie un mediator între taberele politice, să nu mai dezbine, să nu mai fie partizanul unui singur partid. Subliniez – să construiască!

Cula de la Groşerea – în proprietate privată

-A.G.: Să trecem la un subiect istoric şi mai mult decât… sensibil. Este vorba de Cula de la Groşerea, a boierilor Crăsnaru. Ce ne puteţi spune cu privire la trecutul şi prezentul acestui important monument istoric?
-I.P.: Cula de la Groşerea a fost construită de către Costache Săvoiu, zis Surcel, a cărui fiică, Elena, s-a căsătorit cu Achil Crăsnaru. Aceştia erau părinţii magistratului Codin Crăsnaru, tatăl lui Gheorghe Crăsnaru. Înrudiţi prin căsătorii cu Bibeştii, Săvoii, Roskovski şi multe alte neamuri boiereşti olteneşti, Crăsnarii s-au ţinut departe de funcţiile de la curte. Unii au fost magistraţi în oraşe din Oltenia, alţii s-au lăsat legaţi de pământurile lor, rămânând mai degrabă în umbra istoriei. În prezent, Cula se află într-o stare deplorabilă. Mai ales de câţiva ani, de când a fost retrocedată moştenitorilor boierului Crăsnaru, dintre care unul este un fiu al istoricului Răzvan Teodorescu. Noi suntem în situaţia de a nu putea să ne implicăm în vreun fel, în situaţia de faţă. Doar tragem un semnal de alarmă. Ne aude cineva?
-A.G.: În timp, obiectivul a mai fost părăsit câte-o perioadă îndelungată de timp, însă a fost restaurat prin grija Direcţiei Monumentelor Istorice în anul 1966, păstrându-şi forma originală. Se vorbeşte de existenţa unui tunel subteran prin care se puteau aduce întăriri şi provizii în caz de nevoie. Sper să-l redescoperiţi dumneavoastră, aşa cum în localitatea ar trebui redescoperită adevărata viaţă culturală, cu cântece, dansuri, hore şi port tradiţional…
-I.P.: Desigur, e bine zis, însă la noi viaţa culturală se desfăşoară mai ales sub aripa şcolii. Plus cu televizorul, care este aşa cum este. Începând de anul trecut am început să organizăm şi Zilele localităţii, de Sf. Împăraţi Constantin şi Elena. Revin şi punctez faptul că în Aninoasa nu s-a desfiinţat nici o şcoală, eu nefiind de acord cu asta.
-A.G.: Mai ştiu de încă un monument istoric deosebit – Biserica Sf. Arhangheli din Groşerea…
-I.P.: Da, este tot un monument istoric important şi biserica din localitatea Groşerea. De când sunt eu primar s-a făcut un studiu de fezabilitate în vederea restaurării, însă nu s-a soldat cu începerea restaurării de care este absolută nevoie. Drept pentru care am să insist în continuare la cei în drept.
-A.G.: Domnule primar, într-o vreme de demult, când boier Gheorghe Crăsnaru era pe-acolo, punea să sune goarna şi aduna oamenii să-i întrebe dacă au nevoie de ajutor să aibă ce da la copii să mănânce. Cine nu se descurca primea câteva duble de grâne, până la noua recoltă. De unde aş vrea să trag concluzia, din nou, că locurile Aninoasei au avut parte de oameni buni şi gospodari.
-I.P.: Acelaşi lucru aş dori să-l comunic şi eu în finalul acestui interviu pentru GORJ NEWS, publicaţie ce o urmăresc cu interes în fiecare săptămână şi căreia îi doresc să aibă cititori cât mai mulţi şi la fel de deştepţi şi talentaţi ca redactorii care-o scriu…
-A.G.: Vă mulţumesc şi Doamne-ajută!