După episodul ruşinos pentru Târgu Jiu al barbariilor petrecute la finala Cupei României, când aşa-numitele forţe de ordine şi-au demonstrat indubitabil neputinţa, organele de stat plătite din bani publici pentru a genera siguranţa cetăţeanului şi-au dat în stambă la prima nouă ocazie ivită, de această dată cu consecinţe tragice, iremediabile.
Minorul Constantin Velcev a fost găsit mort la peste trei săptămâni de la dispariţia sa, perioadă în care a fost căutat lăutăreşte, mai mult instinctual, de sute de poliţişti, angajaţi Salvamont, pădurari şi voluntari, în lumina managementului de criză inovator pus în operă la locul dispariţiei de Viorel Salvador Caragea, comandantul IPJ Gorj.

O speţă apolitică, abordată băbeşte

Poliţist cu realizări de necontestat, cu abilităţi reale în materie de circulaţie rutieră şi ordine publică – domenii pe care le-a coordonat direct ani în şir, totodată un foarte prosper om de afaceri cu o avere colosală, Viorel Salvador Caragea a fost impus ca şef al IPJ, peste capul unor persoane influente din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi din Inspectoratul General al Poliţiei Române, de către nişte băieţi din PSD Gorj, obişnuiţi în ultimii ani să fure din banii publici la modul nesimţit, cu acordul tacit al instituţiilor de stat cu obligaţii legale de intervenţie în prevenirea, documentarea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
În această speţă, a dispariţiei minorului, lipsită de orice conotaţie politică, comisarul – şef Caragea nu avea de înfundat şi/sau de protejat pe nimeni. Trebuia doar să-şi demonstreze destoinicia managerială ca inspector – şef , să-şi facă treaba coerent, profesionist, logic, eficient. Să pună pe gânduri pe cei care şi-au scuipat în sân şi şi-au făcut cruce când s-a confirmat aberaţia înscăunării sale ca inspector – şef, ca probă şi efect ale faptului că trăim în ţara tuturor posibilităţilor. Tragic este că şi-a dat în stambă cu prima ocazie, irosind şansa conducerii şi finalizării în condiţii onorabile a primei sale misiuni.

De ce scaunul de inspector – şef e pălărie XXXL

Cauzele sunt multiple. Lipsa de experienţă managerială la acest nivel, pregătirea deficitară în gestionarea situaţiilor de criză, ignorarea metodologiilor interne în materie, presiunea indusă de asistenţa care aştepta de la comisarul – şef Caragea să scoată copilul din joben.
Dincolo de toate acestea, un factor important în decoagularea demersurilor specifice de căutare a minorului l-a constituit permanenta preocupare a inspectorului – şef  de a valorifica mediatic, în interes propriu, situaţia de criză intervenită. Mai mulţi poliţişti mi-au relatat cum, încă din primele zile de căutări şi chiar şi după găsirea resturilor din cadavrul micuţului, inspectorul – şef avea grijă să le ordone zecilor şi, uneori, sutelor de căutători prezenţi să ia loc în formaţie, că încep ştirile. 5, 4, 3, 2, 1 şi comisarul – şef Caragea intra în direct pe posturile TV, ca Ştefan cel Mare înaintea oştenilor, pe câmpul de luptă, pentru a-şi ţine dicursul televizat. Inspectorul – şef a căutat zilnic pretexte pentru a fi mediatizat, lăsând oarecum în plan secund ce avea de făcut ca şef al centrului de monitorizare. Spre deosebire de jurnaliştii constănţeni şi de cei din presa centrală, majoritatea ziariştilor locali au relatat cu evlavie despre eforturile conjugate, nu-i aşa, ale oamenilor legii, derulate sub directa coordonare şi îndrumare a domnului inspector – şef. Dar probabil că dacă părinţii ar fi fost din Gorj şi minorul ar fi dispărut la Constanţa, lucrurile s-ar fi petrecut exact pe dos.
O altă cauză a eşecului comisarului – şef o reprezintă neputinţa acestuia de a înţelege necesitatea lucrului în echipă, a descentralizării reale a demersurilor specifice, dumnealui ţinând cu tot dinadinsul să se implice peste tot, şi în cercetările de teren, şi în audieri ş.a.m.d. De aici, foarte mulţi timpi morţi, ratarea unor momente operative importante şi o oarecare lipsă de luciditate, sub presiunea zilelor scurse de la dispariţie şi a absenţei oricărui indiciu. Abordarea neprofesionistă a cazului a permis apariţia regretabilei confuzii între noţiunile de logoped şi, respectiv, locomotor, precum şi aflarea cu întârziere a unor amănunte esenţiale de la rudele copilului.

Un detaliu: a doua zi, bunica spăla geamuri

Alţi poliţişti, fără pedigree de manageri destoinici, dar cu Academie de Poliţie absolvită pe brânci, într-o vreme în care teancurile de diplome nu se cumpărau, urcaţi la Rânca în calitate de executanţi şi cu interdicţia de a-şi da cu părerea despre lucruri la care n-au voie să se priceapă, mi-au relatat că au fost stupefiaţi de indiferenţa cu care staff-ul managerial a trecut peste acest detaliu: a doua zi, la doar câteva ore de la dispariţia copilului, bunica acestuia spăla geamurile vilei de la Rânca în care locuia! (Nu trebuie să fii psiholog ca să deduci în ce situaţii te apuci din senin să speli geamuri.) Detaliu care se leagă foarte bine cu regia descoperirii întâmplătoare a minorului, într-un loc destul de traficat, cu hăinuţele intacte, tricou îmbibat de sânge şi pantaloni fără urme, cu o mânuţă suspendată în mânecă.

Exponentă a AL KAIDA, ursoaica a RĂPIT copilul

Inadmisibilă şi iraţională concluzia comisarului – şef Caragea, la găsirea cadavrului. Comandantul a declarat public, triumfător ca un chirurg licenţiat la Fundaţia „Omenia” de la Casa de Cultură a Sindicatelor, căruia i-a murit pacientul de bătrâneţe pe masa de operaţie, că se confirmă vizionara ipoteză iniţială a domniei sale: indubitabil, minorul a fost RĂPIT de animalele sălbatice. Adică a mers cinci sute de metri, s-a întâlnit cu o ursoaică cu doi pui, au intrat în vorbă, flirturi, alea – alea, nici gând de agresivitate din partea fiarei, tandreţuri, atâta tot, încât i-a sucit minţile şi, în loc să se întoarcă acasă, cum ar fi făcut orice fiinţă omenească, copilul s-a lăsat dus de minţi şi a fugit cu ursoaica în lume. Deşi l-a RĂPIT,  târât, purtat în colţi km întregi, ursoaica nu l-a descompletat pe traseu, nici nu şi-a lăsat caninii în hăinuţele minorului. Foarte delicat s-a purtat cu el, doar mânuţa i-a picat, ca din întâmplare, din pulovăr, când l-au ridicat oamenii legii.

“Noi ne-am oprit cu căutările la un kilometru distanţă de locul unde a fost găsit, nu ne-am fi gândit că poate ajunge aşa departe”, Viorel Salvador Caragea, şeful IPJ Gorj

Nu aţă albă, ci funie marinărească

Versiunea managerului poliţiei gorjene nu este cusută cu aţă albă, ci cu funie marinărească. După cum este posibil să fi aflat deja până la tipărirea acestui articol, de fapt această ipoteză iraţională a fost lansată şi reluată de comisarul – şef Caragea tocmai pentru a adormi vigilenţa criminalului, pe care dânsul l-a ginit din prima clipă, dar a durat ceva până a adunat dovezile. Dacă este să dăm crezare mărturiei publice a primului ofiţer care l-a coordonat în primul său stagiu de practică, domnul inspector – şef  ştia de zeci de ani, chestie de fler, de feeling, că se va produce această crimă şi cine este criminalul. Dar trebuie să înţelegem şi noi că sunt nişte etape, nişte reguli, nu mai avea niciun farmec dacă ne spunea toate acestea de prima dată. Nu se mai cheltuiau nici zeci de miliarde de lei vechi de la buget cu căutările, într-o vreme în care compartimente întregi din poliţia gorjeană au alocate câte un bon de benzină în valoare de 50 de lei noi săptămânal.

„Nu pot să cred că cineva chiar se gîndeşte la această variantă. Tricoul şi hanoracul erau pline de sînge. Dacă l-au muşcat animalele, de ce nu sunt şi rupte? M-am uitat cu foarte multă atenţie la pantaloni, înainte de a-i spăla şi am descoperit că nu erau pătaţi cu sînge. Cum este posibil ca tricoul să fie îmbibat, iar pe pantaloni să nu existe nici măcar o picătură? Dacă l-ar fi atacat animalele, nu ar fi rămas doar fîşii din îmbrăcăminte?”, Olga Velcev, mama victimei

INML-ul strică jocurile

Gestul procurorului Gheorghe Roibu de a încredinţa familiei victimei hainele înainte de a fi analizate dovedeşte că şeful poliţiei gorjene îşi are omologii săi la parchet.
Dacă este să ne gândim câte accidente de circulaţie cu victime a muşamalizat un băiat – deocamdată nu dau nume!, nimic, în cele întâmplate după dispariţia copilului, nu mai pare întâmplător şi iraţional.
Cel puţin pentru moment, jocurile par a fi stricate de specialiştii Institutului Naţional de Medicină Legală, care au declarat public că au dispus ca hainele minorului să fie încredinţate, pentru analize, Institutului de Criminalistică, şi nu părinţilor.

„Hainele nu sînt mucegăite. Dacă a stat câteva zile în pădure, unde există umezeală, mai ales noaptea, cum se explică acest lucru? Şi de ce nu miroseau hainele a cadavru?”, Vasile Păduraru, tatăl vitreg al minorului

P.S. 1. Remarcabilă investigaţia – serial, pe acest subiect, a Jurnalului Naţional. Detalii aici şi aici.

P.S. 2. Aici, investigaţia mea despre mascarada înscăunării lui Caragea ca şef al poliţiei gorjene, preluată de reportervirtual.ro şi de Ghimpele de Gorj.