Pomană se face numai la mort, dragi gorjeni! Ponta v-a dat pomană electorală pentru sufletul acestui județ!
Pomană se face numai la mort, dragi gorjeni! Ponta v-a dat pomană electorală pentru sufletul acestui județ!
OpiniiUltra - Scurte29 octombrie 2014


Poveste de noiembrie… Gorjenii, ca toți românașii, sunt chemați să dea din nou cu ștampila. Parcă a devenit plictisitoare povestea asta, nu-i așa? Tam – nesam, la perioade stabilite sau când li se pune unora pe chelie, aflăm că niște băieți sau fete ne mai vor binele pe pământul ăsta. Măi, să vezi! „Binele“ de care vorbesc curge peste noi în râuri de prin mai 1990, din duminica orbului, dar, tragic, tot de atunci, în țara asta au apărut izvoare ale durerii ce nu pot fi astupate de toate carnetele de partid, indiferent de culoare.
Nu uit cum românii dădeau petreceri când primeau așa-zise acțiuni la întreprinderi și la fabrici, iar șnapanii școliți la răsărit puneau la pământ economia națională și, implicit, viitorul acestei țări. Noi o țineam în chefuri și ne săltau inimile când vedeam zâmbetul lui Iliescu.
Intenționam să nu mai scriu un rând până se va stabili viitorul președinte al României. Prea dilii sunt unii, prea duși cu pluta, prea multă treabă au cu mama și cu Dumnezeii mei. Ăștia sunt bolnavi rău de tot, își închipuie că toată lumea are orgasm intelectual (sau fizic) ori de câte ori rostește expresia „Da, mărite stăpâne!“. Boala asta o să-i coste, pentru că văd că și Ponta a dat-o zdravăn în partea cealaltă, e susceptibil de Bălăceanca, dă interviuri spunând că datorită lui Justiția își face astăzi treaba în țara asta, că el, Ponta, bagă în pușcării vechii tovarăși de partid.
Totuși, un alt motiv m-a determinat să aștern aceste rânduri. Un motiv ce ține de suflet, de spirit…
Mai zilele trecute am citit despre o româncă, un simplu om – bolnav, de altfel – o persoană căreia medicul i-a spus că mai are maxim doi ani de trăit, ce a ieșit în fața lumii întregi și a spus răspicat: „Eu merg să votez, eu cred în viitorul acestei țări!“ Furnicuțele de pe șira spinării o să le explic nițel mai jos, dar afirmația acestui om ce merită tot respectul m-a dus în trecut, spre viitor. Ne aducem cu toții aminte… Silviu Brucan spunea că ne vor trebui 20 de ani pentru a ajunge în rândul statelor civilizate… KGB-ist, comunist, cum o fi fost, Brucan nu era prost, deși o mulțime de tăntălăi ce se prezintă drept lideri politici îi folosesc declarația ca pe o snoavă, o caterincă prin care să arate că ei, și numai ei știu totul. Tăntălăilor, declarația femeii în cauză întărește spusele lui Brucan, dar voi nu aveți puterea să o pricepeți, chiar dacă ați terminat șapte școli profesionale, numite, mai nou, facultăți.
Uite că după 20 de ani românii încep să conștientizeze rolul votului lor… Femeia despre care vorbesc nu va pune ștampila pe un candidat, mulțumită fiind de pomana electorală primită sau de niște promisiuni aiuritice. Această femeie o să voteze gândindu-se la viitorul copiilor și nepoților ei. Nu va vota pentru 50 de lei la pensie în plus, dați tocmai în prag de alegeri prezidențiale. Omul acesta nu poate fi acuzat decât că suferă și de o altă boală, numită  interesul unei Românii prospere. O Românie care să asigure liniștea urmașilor lui. Atât.
pomana-ponta
Mă uit la profesorii care ba primesc banii pe transport, ba 150 de euro, deși timp de doi ani au fost lăsați la coada societății. Câți dintre ei o să se bucure de pomana electorală? Sunt convins că mulți și, în consecință, o să-și piardă și ultima brumă de demnitate. Ei au ales, ei au avut votul. De azi încolo nu mai au niciun drept să se plângă, de vreme ce se bucură de pomeni electorale, ba mai mult, aleargă ca nebunii prin campanii ilegale, dar copiii de la clasă nu au primit nici măcar rechizitele garantate de lege. Manualele sunt istorie.
Avem polițiști care muncesc pe salarii mizere, și dacă, Doamne ferește, li se întâmplă ceva în timp ce își fac datoria urmașii lor, sunt „fiii ploii“. Avem magistrați care o să aibă mult de tras la serviciu, și de suportat multe presiuni pentru a-și putea cumpăra o casă… Ca și polițiștii, jandarmii și alți slujbași ai statului care își văd de treabă, cinste lor. Cum s-au schimbat timpurile! Instruiții Moscovei au avut grijă ca milițienii lor, ăia de băteau persoanele ce îndrăzneau să îl înjure pe Ceaușescu, ca magistrații ce umpleau pușcăriile cu oameni de valoare ai neamului ăstuia să poată ieși la pensie cu un venit fabulos și salarii compensatorii de domeniul fantasticului. Nu, foștii instruiți ai răsăritului nu lasă răniți în urmă și tocmai asta este bătălia care se dă. Și azi luptă să recupereze chiar cadavrele camarazilor, știind că și morții vorbesc.
Trecutul nu vrea să plece, pentru că mai are copii, nepoți, nași, fini ce trebuiesc să trăiască pe spinarea unor oameni îngenunchiați, pentru că țara asta nu trebuie lăsată să meargă decât în direcția marelui răsărit.
Acum, atât polițiștii, jandarmii și magistrații pot face diferențe… Au această posibilitate, iar dacă unii dintre ei au ales meseriile respective doar pentru a se pricopsi pe spinarea proștilor plătitori de taxe și impozite, ar trebui să simtă că vremea lor apune. Dacă mai au simțuri…
Că tot vorbim de apus, și pe la Gorj bate un vânt năpraznic de schimbare și „maturii sunt nervoși“. Deja psd-iștii locali încep se se reclame, semn că firimiturile nu mai ajung nici pentru cei aflați aproape de vârful piramidei. Au halit tot. Nici pentru șoareci nu au mai lăsat ceva de ronțăială. Cu toate astea „nu-mi e teamă“. Mai sunt destui naivi care deabia așteaptă să treacă alegerile pentru a primi un post, după atâta trudă la lipit afișe timp de ani de zile. Mai sunt și alți nerozi, dar șandramaua se clatină rău de tot. Bă, voi chiar sunteți proști, de plutiți pe Jiu? Chiar nu vedeți că voi slugăriți într-una, iar finii și alte rubedenii sunt angajate fără să transpire?
Unde vă sunt copiii, dragii mei gorjeni? De ce plângeți de dorul lor? De ce stați cu ochii pironiți pe telefoane să așteptați ziua, ora, minutul, secunda în care sufletul vostru, plecat slugă pe plantațiile din Spania o să sune și o să spună „sărut-mâna mamă, sărut-mâna tată!“ Deja vă văd o lacrimă în colțul ochiului, dar nu vă văd demnitatea…
Vă văd cu sarsanalele în autogară trimițând către orașele țării pachete pentru niște suflete nevinovate, cărora unul precum Călinoiu sau Cârciumaru nu le-au oferit nicio șansă la ei acasă. Vă plângeți copiii, vă jeliți durerea unui județ terminat, vă călcați în picioare pentru trei tigăi, dar nu aveți respect față de voi înșivă, față de copiii voștri.
Nu, nu e un termen prea dur, pentru că respectul, demnitatea se poate exprima într-o singură frază: „Călinoiule, Cârciumare, Ponta ce ați făcut din minunea numită Gorj?“ Căutați răspunsul și o să vă găsiți demnitatea! Vedeți parveniții, izolați-i și veți redeveni oameni.
Închei spunându-vă un fapt real care a rămas și va rămâne o cicratice a sufletului meu. În data de 29 iulie 2012 agonizam între viață și moarte, într-un pat al Sanatoriului Dobrița. În seara precedentă, infirmierele alergau cu lumânări pe holuri pentru a nu mă lăsa să plec dincolo, fără de lumină. A doua zi, ca un nebun am cerut să votez împotriva loviturii de stat pe care o pregătiseră urmașii celor ce au omorât români în Decembrie 1989, iunie 1990 și din 2012 încoace. Știam prea multe, nu-l iubeam pe Băsescu… Prin votul meu am vrut ca morții să rămână în cimitire, nu să ajungă în secțiile de votare, iar cei care tot doboară guverne de 25 de ani, pentru a-și ascunde hoțiile, să nu mai vândă țara asta mințindu-ne frumos. Nu am votat pentru mine, lumânările erau deja în noptieră. Am votat împotriva teroriștilor adevărați ce au nenorocit o națiune, dar au știut de atâtea și de atâtea ori să o păcălească cu o bomboană, dovedindu-ne nouă că suntem mai naivi decât niște copii fără minte.
Mergeți la vot, uitați-vă ce e în județul lui Călinoiu și Cârciumaru și poate gândiți în cele din urmă… Pomana se face numai la mort, dragi gorjeni! De pomană ați primit pentru sufletul acestui județ!
NU PENTRU ALTCEVA!

    Adaugă un comentariu

    Adresa ta de email nu va fi publicată.