În urma Concertului Caritabil „Împreună pentru Ramona”, organizat in Club Caractere, duminică, 16 decembrie a.c., cu ajutorul unor oameni extraordinari puși în mișcare de doamna Patricia Paraschiv, s-a reușit colectarea sumei de 14.000 RON, care a fost donată în totalitate Ramonei pentru a putea continua recuperarea. De altfel, acești bani acoperă costurile medicale doar pentru următoarele două luni. Cei care nu au putut ajunge la evenimentul caritabil sunt așteptați să facă donații direct in contul bancar afișat pe pagina www.getramonawalking.com. Special pentru Ramona au fost prezenți la evenimentul caritabil doi dintre artiștii de la “Vocea României”: Mirabela Cismaru și Eduard Bulai.
Povestea Ramonei, spusă chiar de ea, sună, în linii mari, așa:
“(…) M-am nascut in Tirgu-Jiu si de cand am terminat facultatea locuiesc in Bucuresti. Am terminat ASE-ul, m-am angajat si inca patru ani am muncit ca si economist pana cand am reusit sa ajung la un punct al carierei mele pe care-l consideram satisfacator atat ca salariu cat si ca functie (sef-contabil) in cel ce urma sa devina cel mai luxox hotel din Bucuresti..
In preajma Pastilor m-am dus acasa, la Tirgu-Jiu in vederea petrecerii sarbatorilor cu familia asa cum faceam in fiecare an. Duminica, in prima zi de Pasti, am hotarat sa mergem la Tismana, o manastire in apropierea orasului sa aprindem lumanari si sa ne rugam pentru binele nostru. Nu am mai ajuns la manastire pentru ca la jumatatea drumului un nefericit accident avea sa-mi schimbe toata viata. (…)
Am fost transportata de urgenta la Bucuresti, la spitalul Bagdasar-Arseni unde diagnosticul pus de medicii neuro-chirurgi avea sa fie crunt: traumatism vertebro-medular-cervical la nivel C5-C6 cu lezarea grava a maduvei spinarii. Dupa 3 zile am fost operata, vertebrele au fost puse la loc si fixate cu o placuta metalica. Au urmat 3 luni grele de recuperare in cadrul spitalului, luni in care am incercat sa ma obisnuiesc cu ideea ca 99% din lucrurile pe care le faceam nu aveam sa le mai fac poate niciodata pentru faptul ca de la gat in jos nu puteam sa SIMT si sa MISC nimic: TETRAPLEGIE. Nu m-am obisnuit cu ideea. Si nu ma voi resemna. Nu se termina aici. Aici INCEPE.
Am facut recuperare in fiecare zi, fie acasa, fie in spitale, fie in sanatoriile din tara si am reusit sa recuperez o parte din brate si putin echilibru in statul in sezut. Apar modificari de putere, de miscare..Lucrurile evolueaza..Nimic nu ramane la fel..Intrucat in tara am fost peste tot unde am gasit potrivit pentru acest tip de trauma am inceput sa caut variante de terapii si clinici de recuperare si-n afara tarii, in urma discutiilor cu persoane aflate in aceeasi situatie ca si mine si cu medicii am gasit o clinica in Franta care practica terapia prin laser (laserpunctura). Am fost de 5 ori, dar costurile iesirii din tara si al urmarii unor astfel de tratamente la astfel de clinici imi depaseste familia financiar.
Astfel ca varianta cea mai ”accesibila” si constanta a ramas recuperarea facuta de mine cu specialisti acasa. Vin trei terapeuti de specializari diferite pe zi si munca este asidua cam 8 ore pe zi..
Si asta fac de cativa ani, fara intrerupere…..
Am increderea ca intr-o zi ma voi bucura iarasi de viata si de faptul ca voi pleca pe picioarele mele si voi manca si ma voi imbraca fara niciun ajutor. (…)
Orice ajutor ma poate duce mai aproape de a-mi indeplini singurul vis pe care-l am acum : DE A MERGE DIN NOU! “
