Vasile Vasiescu ar trebui interzis în Gorj, cu tot cu revistele lui. „Lumea gorjenească”, “Castelul de apă” și “Brâncuși” sunt, cu totul nevoit, o ofensă nedisimulată și o pildă greu de urmat pentru majoritatea managerilor culturali gorjeni.
Fără să-l oblige sau să-l plătească cineva, vreun șef, vreun partid sau vreo instituție, Vasile Vasiescu se joacă, cu bucuria și curățenia unui prunc, și-atunci e de înțeles de ce nu ajunge stors și sleit la liman, ci mereu proaspăt și gata să o ia de la capăt. Gesturile lui culturale nu sunt chinuite, nu sunt scremute și șablonarde.
Vasile Vasiescu sabotează vădit atmosfera prețioasă a întâmplărilor pretins culturale din plan local, ce aduce leit cu blazarea școlarului obligat să-și facă caiet de exerciții suplimentare în vacanța de vară. Din fericire, Vasile Vasiescu iese din rând și, generos și tonifiant,  așterne înaintea lumii noastre gorjeneşti o oglindă mai degrabă mincinoasă, în care oamenii par să aibă leac, iar timpul ceva mai multă răbdare.
Odată cu această triplă revistă, Vasile Vasiescu mai eliberează, din firea lui, oarecum, o lebădă albă, pe balta noastră, sleită de mătasea broaștei, putrezindă.