N-am scris nimic de câteva săptămâni, oferindu-le celor care candidează toate condițiile să – i audă lumea ce au ei, și numai ei, de spus despre Cârciumaru, Călinoiu, Ponta și alții, și ce au de gând să facă pentru noi, cei mulți, dacă le dăm votul pe 5 iunie.
Ani în șir, combinatorii care conduc așa-zisa opoziție din Gorj au defilat, plini de fițe și de fente, pe pârtia deschisă, din convingere și cu onestitate, de ”PANDURUL”, de ”GORJNEWS”, de ”TELE 3” și de alte organe de presă.
Noi puneam muzica, și ei se încordau, culegeau aplauzele și o ardeau anti-pesediști. În culise, de câte ori se vindeau PSD-ului, se jurau că n-au nicio legătură cu noi, cei care făceam presă liberă, unii fără niciun fel de buget. Ba, mai mult, sugerau curvește că s-ar putea să aibă, dacă nu li se dă, de către PSD, tot ceea ce cer.
Oamenii de rând din Gorj au fost trădați permanent, de șefii partidelor de dreapta, începând cu Manțog și terminând cu Vîlceanu. Cel mai penibil dintre toți rămâne, însă, Tudor Barbu, care, neînsemnând nimic, nu există, deci nu se poate vinde. Cei care ați urmărit campania electorală ați văzut că nici măcar candidații PNL-ului nu-l iau în calcul pe Barbu. De altfel, nici Vîlceanu nu există pentru foarte puținii candidați liberali cu șanse reale să câștige un post de primar. Frustrat că ceilalți liberali îl ignoră, Barbu s-a refugiat în ”afecțiunea” pentru un tip firav, ca Chivu, care patinează la greu și este total lipsit de repere. Ținta finală, pentru senatorul boschetar, care doarme pe la primari PSD pe-acasă, este bugetul Primăriei Rovinari.
”Opoziția” din Gorj a ajuns o minciună de proporții, care nu a mai putut fi ascunsă, în momentul în care Vîlceanu, aureolat pe bune de alungarea lui Dian Popescu din PNL, și pigmeii din jurul lui n-au fost capabili să genereze un copreședinte liberal credibil, și au fost nevoiți să înghită un măscărici impus de la centru, un impostor, care lipsise cu desăvârșire din Gorj, deși fusese plătit ca senator.
În acest județ este o nișă imensă pentru oricine vrea să facă lucruri oneste și de calitate, indiferent de domeniu. Prima declarație a lui Barbu, după descălecarea sa ca și copreședinte al PNL Gorj, în 2015, a sunat așa: ”am venit aici ca să unesc tot ceea ce este anti-PSD, în politică, în presă și în orice alt domeniu”. Promisiunea a sunat foarte bine, chiar dacă în preambulul ei Barbu ar fi trebuit să spună așa: ”sunt un jeg și un nenorocit; gorjenii m-au apreciat ca ziarist, m-au făcut senator ca să repar o parte dintre neregulile pe care le-am descoperit și mediatizat ca ziarist, dar eu am mâncat degeaba banii adunați din impozitele lor, și n-am făcut nimic pentru ei; de fapt, mint: mi-am bătut joc de ei, spunându-le c-o să-mi țin audiențele pe SKYPE.”
Din păcate, Barbu s-a purtat încă din prima zi ca un fomist drogat. Încă nu pot estima din ce cauză Barbu i-a pocit de-atâtea ori numele lui Vîlceanu, de față cu ziariștii, prin conferințe de presă, zicându-i ”domnu Cîmpeanu”, sau de ce – a ajuns să înjure un ziar ca ”PANDURUL”, care a fost ani în șir un furnizor de democrație și normalitate în Gorj. Pentru că Vîlceanu l-a urmat pe Barbu în toate aceste derapaje, în loc să – i opună rezistență, în scurt timp cei doi au ostilizat aproape toată presa locală, și au pus pe fugă mulți liberali cu vechime în partid.
PNL-ul a făcut, apoi, implozie definitivă, când l-au desemnat candidat pentru Primăria Târgu Jiu pe Crăciunescu, în dauna a cinci papagali care plătiseră ca să fie sondați. Sfidarea omului de rând a fost totală când Lolek și Bolek și-au motivat alegerea: Crăciunescu era varianta ideală, care corespundea perfect portretului robot generat de sondaje. Aș putea enumera lucruri scabroase din trecutul și prezentul lui Crăciunescu. De pildă, faptul că a fost prins cu fițuici în buzunar, și scos pe ușă afară, ca un hoț, la examenul pentru admiterea în barou. Pe Crăciunescu, însă, n-are sens să-l mai ia cineva la purecat, acum, pe finalul campaniei. Ajunge să rememorăm ce-a făcut el și ce-a comunicat în această perioadă: nimic. Crăciunescu este atât de nul încât presa PSD încă n-a povestit cum l-a angajat Ponta, în 2012, într-o sinecură, la guvern, pentru că era deosebit de slugoi. Un slugoi solemn, cu morgă și tot tacâmul.
Pe scurt, după cele întâmplate în ultimele luni, PNL-ul nu mai poate păcăli pe nimeni. Chiar dacă Barbu ar fi demis, liberalii de sub el vor rămâne ani în șir cu stigmatul că ei au stat sub Barbu, și au tăcut chitic, atâta timp, fără nicio reacție.
La PMP este încăierare mare, între Davițoiu și Andrei. Fiecare dintre ei își dorește să ducă leșul partidului, la picioarele lui Cârciumaru, ca să-și facă plinul. Davițoiu a trăit, ca om politic, din spiritul de opoziție adevărată și de libertate pe care l-am adus la TELE 3, dimpreună cu Irina Stoian și cu Leonard Filip. La adăpostul acestui spirit, el negocia în tihnă, aureolat de titulatura de proprietar al unei televiziuni anti-PSD, care nici măcar nu este a lui, scriptic.
Atmosfera din TELE 3 a contaminat, un timp, și partidul. Sunt, în continuare, convins că deputații Iriza și Popeangă au fost un câștig pentru PMP, și că și-au dobândit legitim calitatea de opozanți, după ce luni în șir, chiar din interiorul PSD îi tocaseră mărunt pe Călinoiu și pe Ciurel, într-o perioadă în care nu se prea atingea nimeni de ei.
Totul s-a dat peste cap odată cu venirea lui Liviu Andrei. Dintr-un calcul extrem de pervers, pregătindu-și candidatura din toamnă, pentru Parlament, Andrei s-a pus pe primul loc, pe liste, și la Consiliul Județean, și la Primăria Târgu Jiu. Pot paria cu oricine, încă de pe acum, că Andrei va câștiga la toamnă exact ce va câștiga și acum, adică nimic. Ca fost inspector general, prefect și subprefect trebuie să fii destul de nesimțit să intri într-o competiție electorală fără un proiect minimal de oraș, fără să poți lega două vorbe peste nivelul unui gargaragiu de aprozar, și fără echipă. În această campanie am înțeles că, în plan personal și profesional, Andrei este o minciună inventată de PDL și potențată de același Ponta, care l-a promovat subprefect al capitalei, în 2012.
Singura parte bună este că Ion Săvoiu va ajunge consilier local, fapt care-i poate complica grav de tot viața lui Cârciumaru, cu condiția ca Săvoiu să nu aleagă calea ușoară, și să priceapă că trebuie să redevină politicianul direct, incisiv și popular, din perioada Forței Civice. În prezent, este aghiotantul unui morman, și-atât.
Pentru serviciile aduse PSD-ului de-a lungul întregii sale cariere politice, Davițoiu ar merita cooptat, în sfârșit, cu acte, în PSD.
Cred că merită să ne întrebăm pe unde-ar fi scos cămașa Davițoiu, dacă PMP ar fi susținut, din greșeală, candidatura unui tip spumos și exploziv ca Edi Lădaru, pe care sunt convins că nici Dian Popescu nu l-a cunoscut, cu adevărat, înainte de a-l promova.
Robert Bugă, de la PRU, a fost sprinten și bucuros în campanie ca un gigolo însurat din interes cu o babă cu pensie mare și placă galben – maronie în gură, ca un copil forțat de părinți să studieze un instrument pe care nu-l halește.
Marian Rotaru, de la PSRO, se tot uită pe drum, înspre Lelești, să-l cheme cineva înapoi, dar nu e nici picior, motiv pentru care, pe principiul că alegătorii e proști și nu discerne ce e bine pentru ei, a aranjat deja ca succesorul lui să demisioneze pentru ca el, Rotaru, să redevină primar, la Lelești, prin toamnă, când se vor face anticipate.
Marius Vlaicu, de la UNPR, este sătul și mulțumit că nici anul acesta nu s-a introdus impozit pe kilu de candidat, în viu.
Nicu State are meritul de a fi adunat pe lista de consilieri locali oameni normali, care ar putea da forță și onestitate Consiliului Local. Din păcate, pe acea listă nu există și o propunere serioasă pentru postul de primar.
Inițial am fost contrariat văzând că, din tabăra PSD, doar Aurel Popescu a ieșit cu mesaj public explicit de susținere a lui Cârciumaru. În realitate, nu e nimic straniu. Pesediștii n-au ieșit în campanie pentru că n-au avut loc de lăudătorii din opoziție ai lui Cârciumaru, enumerați de mine pe îndelete, mai sus.
Această mega-farsă, care duce la realegerea ca primar a lui Cârciumaru, se desfășoară pe banii noștri. De anul acesta, noi plătim toate afișele și pliantele acelea analfabete, în care acești dobitoci se laudă așa:
”Noi știm cum să CREEM locuri de muncă!”
Atât afișul, cât și dobitocii sunt cât se poate de reali.
