Sezonul rece bate la ușă și pe drumul „european” ce leagă Rovinariul de Târgu Jiu nu s-a turnat nicio palmă de asfalt. Cu toate acestea, prefectul Radu Teodorescu a declarat public că, după ce a inspectat „în secret” acest tronson de drum, a constatat că „se lucrează”,  motiv pentru care pe fața lui mică, de mini-prefect cu creier mic, mic de tot, i-a apărut „un zâmbet mai … mai micuț”. Un cititor care face zilnic naveta pe această rută relatează cum stau, de fapt, lucrurile.
Reabilitarea Drumului European 72, demarată pe hârtie în 2007, n-a început, faptic, nici după șase ani (!!!), pe tronsonul ce leagă Rovinariul de Târgu Jiu. După mai bine de un an ca prefect, Teodorescu are zero investitori aduși în Gorj, zero șefi corupți de instituții publice demiși, zero tineri nepolitruci și fără pedigree promovați. În aceste condiții, cum nici alunecări de teren și nici inundații n-au mai avut loc în ultimele luni, ca să se deplaseze el „la fața locului” și să ia „primele măsuri”, prefectul se lăuda, zilele trecute, la Radio Infinit, că a inspectat „în secret” drumul de la Rovinari la Târgu Jiu, că a constatat că se lucrează și că i-a apărut pe față un „un zâmbet mai … mai micuț”. În continuare, redăm – cu greu, ce-i drept – o parte din declarația publică a prefectului de Gorj, ce amintește, mai degrabă, de bâlbele și onomatopeele lui Răducioiu, care uitase complet limba română după primul weekend petrecut la Brescia:
„În jurul orelor zece am fost peee… pe șantier, pe acest sector de drum, pentru că am vrut săăă verific să văd exact îîî care e situația la ora actuală și sincer pot să vă spun că așa un un zâmbet mai mai micuț mi-a apărut peeee pe față în momentul în care am văzut că se se lucrează și că s-au început lucrările și pe sectorul de la Târgu Jiu la Rovinari (…) Suntem convins că vom face progrese pe viitor mai mari.”
Deci, s-a-nțeles? Se lucrează! Mini-prefectului i-a apărut și un zâmbet mai … mai micuț, iar, ca viitor ambasador sau, mă rog, europarlamentar, Teodorescu deja vorbește despre el la plural… Carevasăzică, „suntem convins”! Mic, mic, dar, ca prefect, e mai mulți!

Teodorescu și Călinoiu au ciopârțit, în secret, contractul spaniolilor

Oricât s-ar screme, Teodorescu nu poate atinge standardele minimale impuse prestației publice a unui om de stat. Astfel de exprimări sunt îngăduite educatoarelor de la grupa mică, nu unui prefect de la care oamenii așteaptă verdicte clare, diagnoze precise, soluții, măsuri și termene. Fumigenele pe care atât Teodorescu, cât și „șeful județului”, Ion Călinoiu, le lansează periodic despre acest drum au mai degrabă rolul de a ascunde interesele financiare ale celor doi. Practic, deși reabilitarea Drumului European 72 e o chestiune de maxim interes public, nici Teodorescu, nici Călinoiu nu spun că firma spaniolă Comsa Sau, ce a câștigat lucrarea, a dispărut total din zonă, nu înainte de a ciopârți tot contractul către firme locale agreate – de cine credeți? – de Teodorescu, Călinoiu și alții. Așadar, și această lucrare se derulează în Familie, într-o nesimțire fără margini, în care contează doar profitul.

„Bă, dă-mă dreacu, cât sunt de porc!”

Tele 3, un post de televiziune căruia mafioțeii locali i-au tăiat curentul de peste trei luni, l-a filmat pe consortul unei ziariste în timp ce ba trasa, ba ștergea o linie ba continuă, ba discontinuă, peste gropile dintre Târgu Jiu și Rovinari. Exact ce le lipsea, gropilor: linia galbenă. Oare când rămâne Călinoiu singur, cu el însuși, ca cu un porc, poate atinge un minim de conștiință de sine de tipul bă, dă-mă dreacu cât sunt de porc? Dintre toți vopsitorii de drumuri de pe lumea asta, spaniolii au ales să subcontracteze, fără a fi influențați deloc – deloc de Călinoiu, exact așa cum ar fi ales Călinoiu: lui Cioată, soțul lui Mladin. Na coincidență!

Dovada că Teodorescu e rupt de realitate și de oamenii simpli

Distanța tragică dintre realitate și ceea ce declară public Teodorescu și Călinoiu reiese din descrierea făcută, mai jos, de un om simplu ce tranzitează zilnic, ca navetist, drumul de la Târgu Jiu la Rovinari. Curios, acest om n-are absolut niciun motiv pentru ca pe fața lui, fără șorici, să apară „un zâmbet mai … mai micuț”.
„<<Domnule, de lucrat, nu prea lucreaza, dar de masurat, il masoaraaa …>> Cam asa se vorbeste in popor, iar oamenii privesc aceasta reabilitare ca pe o cauza pierduta. S-au obisnuit deja cu vesnicele pregatiri de inainte de a incepe lucrarile. Ani de zile au vazut oameni imbracati in veste fosforecente, care masoara drumul in lung si in lat cu aparatele topografice. Aceast lucru la inceput era o incurajare, se spunea ca, gata, ar trebui sa inceapa lucrarile, dar, l-au masurat si l-au tot masurat … degeaba. Urmatoarea etapa, a lucrarilor superficiale, este si stadiul actual al drumului. Au mai fost. Asa au facut si cei dinainte. Au umplut drumul de indicatoare cu restrictii, ingreunand circulatia, au excavat din loc in loc si … gata.
Stadiul actual al lucrarilor pe acest drum este, asa cum am spus mai sus, acela de <<Lucrari superficiale>>, pentru a da senzatia ca se lucreaza. Intre Rovinari – Tg. Jiu sunt doar 3 utilaje, un excavator mare, unul mic si un utilaj care taseaza, atat. Au inceput sa excaveze punctual pe traseu, pentru a-l incurca pe tot si pentru a crea impresia ca lucrarile se intind pe o distanta mai mare. Mi se pare o gluma proasta sa spui ca se lucreaza! Cred ca autoritatile ar fi spus ca se lucreaza la reabilitarea DN 66 si daca era la munca doar un muncitor cu tarnacopul. Principiul este atins, se lucreaza, dar care este eficienta acestor lucrari? Acest lucru ar trebui analizat si apoi poti sa spui ca <<SE LUCREAZA>>. Modul ineficient in care sunt abordate lucrarile arata o totala lipsa de coordonare a acestora din partea autoritatilor si lipsa de profesionalism a executantilor acestor lucrari. Pot sa incep prin a descrie modul hilar in care s-a facut marcajul de drum in lucru, cand s-a marcat cu linie continua galbena tot tronsonul, de la Rovinari la Bumbesti Jiu, adica pe tot acest traseu nu se putea face nici o depasire. Au revenit peste o saptamana si au rectificat, dand cu negru peste culoarea galbena pentru a face linie discontinua, deci au mai vopsit inca o data. Asta este dovada unei prostii fara margini si a lipsei unui rationament primar in abordarea lucrarii. Etapa urmatoare este realizata la fel de hilar de catre firmele executante. Se monteaza indicatoare pe marginea drumului, ingustandu-l pentru circulatia rutiera, deoarece se lucreaza pe margine, dar, fenomenul amuzant este ca le monteaza cu cateva zile inainte de a se apuca de lucru efectiv, ingreunand inutil circulatia in zona. Asa zice omul din popor: <<Mai vazuram din astea>>. Nu au ajuns cu nimic mai departe decat firma ungureasca care a lucrat anterior aici. Perceptia celor care tranziteaza acest drum e simpla, ei vad si spun ca <<Nu se mai termina o data>>. Efortul autoritatilor nu s-a concretizat in absolut nimic in atatia ani, iar din ceea ce observam, sunt slabe sanse sa existe schimbari in bine in viitorul apropiat.
Sa ne traiti, alesii nostri, sa aveti grija de voi, ca de noi are grija Dumnezeu.”