Oraşul de reşedinţă al judeţului Gorj a fost ctitorit, cu siguranţă, de nişte boieri buni, în strânsă complicitate cu heruvimii ce au dat de veste în gospodăriile de la şes şi de peste munţi. Şi atunci nu era unul care să spună ceva, doar ascultau goarna Târgu-Jiului, unde ceasul era ceas, iar trăinicia înscrisă în călindar. De-o vreme, creştinii de la conducere şi-au mai scurtat din preocupări, hainele le fâşâie iar pantalonii li s-au rupt în cur. Bine că şi mintea le ameninţă turul, cu o stăruinţă precisă. Nu spui care.
Prinzând de veste că, de la sine, priceperea nu se vindecă în lumea gorjenească, publicaţia GORJNEWS aruncă apă fierbinte către puternicii judeţului, uite-aşa, dă şi cu fotografii de dar, ca să înţeleagă.

Unul cu căciula nesăţioasă de prostie

Cu multă vreme în urmă a trecut pe la Târgu-Jiu sculptorul Nicăpetre, despre care oameni mari au spus că era unul dintre cei ce, puţini, îl ştiau – în sens măiestru – pe Brâncuşi. Trăitor pe două continente şi (re)cunoscut pe toate, cel născut la Brăila în 1936, ianuarie, 27: “Anticipând însemnele recunoştinţei, în oraşul lui Brâncuşi, prin 1971, a avut curajul să cioplească în travertin 32 de capitele închipuind păsări, îngeri, sfinţi şi stele, atârnându-le sfios şi clar la streaşina casei partidului. Semne inefabile înecate în piatră, abstracţiile lui Nicăpetre se confundă deja cu un blazon menit să spulbere în timp iluziile vremilor trecute” – citat dintr-un text semnat de Vasile Vasiescu.

Ori, câte oraşe din această lume nu şi-ar dori să aibă măcar câte o lucrare de-a lui Nicăpetre? Târgu-Jiul are chiar un Palat (Administrativ) în care sunt rânduite instituţiile Prefectului, Consiliului Judeţean Gorj şi altele, din (prea)multul obiectiv arhitectural răzbătând lucrările sculptorului. “Îngerii lui Nicăpetre sacralizează Prefectura” – scria aceeaşi instituţie de cultură pre nume Vasile Vasiescu. Şi tot cu cinci ani în urmă scriitorul atrăgea atenţia că la intrarea B nişte neghiobi au vandalizat o coloană prin plantarea unei firme luminoase ca semn de bancomat.

Credeţi că s-a deranjat vreunul să repare ceea ce nici un cap beat de arnăuţi nu i-ar fi îndrăznit conacului lui Vodă?
Domnule prefect al judeţului Gorj, Liviu Andrei, nu vă daţi îndărăt să reparaţi ceea ce, de-acolo, din cer, lumea îngerească a lui Nicăpetre consideră incidentul acesta provocat doar de unul cu căciula nesăţioasă de prostie.
Domnule preşedinte al Consiliului Judeţean, Ion Călinoiu, în ceea ce s-ar putea chema cu adevărat “Redescoperă Gorjul”, puneţi un semn, acolo, pe clădirea în care de multă vreme vă ţineţi, să citească turiştii despre Nicăpetre al nost’ şi al lumii.
Încă un lucru: căutând pe Google Nicăpetre, în 0,25 secunde, mi-au ieşit 7.870.000 rezultate!

“Zmeul de ape” cere ajutor

Pe când scormoneam eu în Târgu-Jiul cel cu pecete artistică universală de la Constantin Brâncuşi, pe strada Hidrocentralei, lângă barajul Jiului, dau peste o altă pungăşie. În lumina prăfoasă a amiezii, lucrarea în piatră “Zmeu de ape” realizată de artistul plastic Valer Neag, câştigător, sub stăpânirea de dinainte de 1989, al premiului Excellente prices, la Kanozawa, în Japonia, scoate strigăte de ajutor (sunăm la 112!) dintre afişaje diverse şi semne de circulaţie care, cu puţin mai multă grijă, puteau fi plantate în alt mod, lăsând privirilor trecătorilor miracolul artistic născut în piatră, dintre ierburi.

Aş vrea să cred că domnul primar al municipiului, dr.inginer Florin Cârciumaru, chiar conduce oraşul ca un boier bun, de la început!
Notă: Alăturat prezentăm un text scris de mai tânărul Cristian Grecoiu, din cadrul Serviciului Arhivelor Statului Gorj. Veţi afla cu puţină surprindere cum, în anii altei stăpâniri, în Târgu-Jiu lucrurile nu se deosebeau cu mult de cele de azi. Povara Brâncuşi a oraşului i-a împins pe unii să intre în istorie pe câte-o uşă ca de câine. Îi mulţumim autorului şi îl mai aşteptăm şi cu alte texte la fel de informa(n)te.