Vrei show la finala Europa League, dai mingea la Radamel Falcao și se ocupă el. Vrei haos la un meci important pentru soarta titlului, atunci delegi o brigadă românească și, dacă se poate, să fie condusă de Alexandru Tudor. Vrei să omori baschetul românesc, îl lași pe mâna doamnei Tocală și va reuși ea să dea în cap oricărei speranțe de supraviețuire. Sigur, din toate acestea nu ne-am putut dori decât spectacolul lui Falcao, dar de ales, ne-am ales cu toate celelalte.
Mult așteptatul eveniment generat de organizarea la București a finalei Europa League ne-a adus o fărâmă de fotbal adevărat. Dacă l-am vrut pe Messi pe Național Arena, iar federația a știut doar cum să încaseze banii pe biletele pe care scria România – Argentina, Falcao nu numai că a fost prezent la întâlnirea cu românii, dar și-a și onorat prezența cu o evoluție încântătoare arătând că există extratereștrii sau galactici și în afara curților Realului sau Barcelonei. Și când te gândești că au fost și visători care au crezut că o echipă românească ar putea ajunge să joace cu acest trofeu pe masă pe Național Arena…
Și, așa cum se întâmplă adesea-n viață, trecem brusc de la fotbalul de vis la cel de coșmar. Sau ceea ce ar fi trebuit să fie fotbal. Urmăritoarele CFR-ului sperau că derby-ul Clujului le poate hrăni speranțele și campionatul va fi în continuare deschis oricărui rezultat. Ceea ce a adus însă acest meci ne lasă pradă a tot felul de speculații și gânduri negre. De ce, oare, la acest meci a fost trimis Tudor? Un arbitru cu dese excese de personalitate ce lovesc deseori chiar fotbalul. Cred că nimeni nu a înțeles ce a făcut arbitrul Tudor la acest meci, mai puțin faptul că a distrus un meci, poate chiar un campionat. Ca să nu mai punem în discuție faptul că, neștiind ce a făcut, devine destul de greu de judecat.
Oricum, ca mulții alții, prevăd o judecare superficială, o soluție favorabilă CFR-ului. Alte întrebări care se nasc după acest meci vin din această serie de coincidențe. Două partide decisive pentru câștigarea titlului se dispută între CFR Cluj și U Cluj, ambele sunt prinse în scandaluri de mare anvergură, ambele au la bază câte un penalti, ambele sunt favorabile feroviarilor. Dacă în primul scandal, valiza lui Becali a fost mult mai telegenică decât penaltiul făcut cadou de Bilica CFR-iștilor în 2008, acum atenția de la alte lucruri este abătută de prostiile făcute de Alexandru Tudor. Apropo, wikipedia, varianta în limba engleză, nu uită de penaltiul făcut de Bilica în precedentul meci cu cântec dintre CFR și U Cluj amintind că brazilianul, care joacă acum la Fenerbahce, nu și-ar fi apărat corect șansele în partida respectivă.
Pentru că tot suntem în mocirlă, să nu o evităm nici pe cea de la Federația Română de Baschet, acolo unde o anume doamnă Tocală, trezită mare șefă peste baschetul românesc, ia decizii care ucid speranțele copiilor de a mai juca baschet. Nefiind în stare să țină sub control o situație cu adevărat ciudată, regula unui român pe teren pe parcursul întregului meci în Divizia A generând o situație penibilă, în care unii români cât de cât mai răsăriți au ajuns să ceară și să primească salarii aberante, nu de puține ori mult mai mari decât ale străinilor, cei care, vrem, nu vrem fac baschetul în România, a mărit numărul admis al străinilor pe foaia de joc la șase și îi lasă să joace și numai între ei în campionatul românesc.
Reacțiile nu au întârziat. Tudor Tumitrescu, în semn de protest, s-a retras de la națională, Vlad Popovici spune ironic că nu întodeauna este plăcut să fii doar partener de antrenament, iar Cristi Crăciun duce ironia mai departe întrebând dacă nu cumva e cam târziu ca la 32 de ani să se apuce de fotbal. Dacă pentru Crăciun pare întradevăr cam târziu, junii târgujieni ce tocmai s-au încoronat campioni ai României la U14 ar trebui să se gîndească serios și la alte variante. Domna Tocală le-a cam tăiat macaroana…