Operațiunea de reținere pentru 29 de zile a lui Condescu a eșuat. Implicit, înlăturarea sa din fruntea clubului Pandurii Târgu Jiu și a FNME.
Din tribună, lucrurile s-au văzut așa: fără a se întrebuința prea serios, Condescu i-a dat cap în cap pe cei care au încercat înlăturarea sa totală din viața publică. În ultimele zile, la Târgu Jiu, parcă s-a turnat un nou episod din “Academia de Poliție”, filmul acela în care oamenii legii sunt aproape la fel de retarzi ca în realitate. Succesul lui Condescu nu se bazează pe nevinovăția sa de ansamblu, de care nici nu poate fi vorba. De ceilalți l-a diferențiat un lucru esențial: luciditatea. Dacă ar fi fost reținut aseară, astăzi Rușeț i-ar fi evacuat lucrurile personale din biroul de președinte al FNME, iar Prunariu ar fi dat interviuri la Gazeta Sporturilor, ca președinte interimar la Pandurii Târgu Jiu. Condescu a fost la câțiva milimetri de a pierde absolut tot, cu toate acestea și poate tocmai de aceea a fost mai lucid decât ceilalți, și mai inteligent.
Împotriva lui Condescu s-au unit mai multe verigi slabe, pe care ura și lăcomia le-a slăbit și mai mult.
După nu știu câte descinderi și percheziții, după nu știu câți saci de documente ridicați, după nenumărate audieri și mii de ore de interceptări, Moța s-a prezentat atât în fața publicului larg, cât și a judecătorului Boncu, cu niște narațiuni decupate din emisiunile Uraniei de la defunctul Tele 7 ABC.  Cu mențiunea că nici măcar Urania n-ar fi fost în stare să semneze înjurăturile de procuror NKVD proferate de Moța, în documente judiciare, împotriva unor organe de presă și a unor jurnaliști. Moța e în degringoladă tocmai pentru că el nu-și mai aparține de mult. El a ajuns un colaj de frustări și de ordine ce-i sunt transferate de oameni politici, polițiști, ziariști și de marii manageri ai CEO. El nici nu mai are timp să judece cu capul lui, fiind butonat și plesnit tocmai de ăia pe care-i crede prieteni, din toate părțile.
A trecut deja o săptămână de când am cerut public nu numai lui, ci tuturor instituțiilor statului de drept să prezinte măcar 10 secunde dintr-o discuție a mea cu Voinescu. Dar, nimic, pentru că n-au de unde! Grav bolnav, Moța a produs nenumărate transcripturi după discuții care n-au existat niciodată, și a mințit în hârtiile lui oficiale de procuror că deține și înregistrările aferente. Așa ceva nici Urania nu face. Ce nu vede în globul acela al ei, nu proorocește. Moța, în schimb, da.
Cei care știu despre problemele de sănătate ale lui Moța și nu-l îndrumă medical trebuie să priceapă că nu doar pe Moța îl compromit în acest fel, ci o întreagă breaslă a magistraților. E un joc extrem de periculos, în care nu doar că se consumă resurse și se nenorocesc destine, dar se produc daune ireparabile aparatului de stat ce ar trebui să înfăptuiască, și în Gorj, justiția.
Laurențiu Ciurel, ca manager CEO, are la dispoziție un buget imens din care feliază oricât și oricând vrea pentru prestatorii săi din presă. Când bate la ochi, sună la întâmplare un prestator și – l anunță că – i bagă la plată o factură mai veche dacă ricoșează ceva din ea înspre ziarele și televiziunile lui. În afară de faptul că CEO, după un an și câteva luni cu Ciurel manager, e pe butuci, îi reproșez “australianului” că a desfigurat public  2- 3 ziariști și 2 – 3 oameni politici. O parte dintre ei, credibili și cu substanță personală, înainte să se înroleze predicatori pentru Ciurel. Implicit, au fost desfigurate organe de presă. Spectacolul e sinistru. O realizatoare TV care la GORJNEWS, în redacție, ar putea maxim să ude florile, își întreba de curând invitații din platou așa: vă rog să-mi spuneți de ce am făcut această ediție specială în această seară. Acum câteva ore, chestiona cam aceiași invitați dacă nu cumva Ionel Manțog e implicat în reținerea lui Condescu, ca o posibilă răzbunare pe motiv că și Condescu e strămutat de lux, dar el n-a ajuns, încă, la pușcărie. Un om la care țin, încă, foarte mult a primit un ajutor uriaș de la Nicolescu, pe atunci șef al IPJ Gorj, în cel mai negru moment al vieții lui. De două – trei zile, are necontenite spume la gură împotriva binefăcătorului său de atunci, Nicolescu. Eu refuz să cred că acest om are criterii de slugă și că banii lui Ciurel i-au formatat, de tot, sufletul. Procedând astfel, nu se desparte doar de oameni care i-au fost aproape, ci și de realitate. Uneori acest drum e fără întoarcere.
Într-un mare trust local de presă care a fost, la bază, o biată cantină de împins tava, zilele trecute frații Vodislav erau acuzați de trafic de droguri, fără niciun suport real, probabil din cauză că și-au deschis farmacie și n-au trecut pe la cantină să împingă ceva. N-am amintit întâmplător de stupefiante. Cu cât mă uit mai mult, cu atât devine mai credibil zvonul că acolo se servește ceva la intrarea în emisie. Altfel, cucoana de care aminteam adineauri n-ar putea să-l acuze pe Manțog, care – bai dă uei – a făcut-o din conferențiară de presă ditamai tocșoista, că-l arestează el pe Condescu din închisoare, ca să se răzbune. Nimeni de acolo, fie realizatori, fie invitați, n-ar putea să susțină că Caragea e sănătos tun, ca inspector șef, din moment ce știe toată țara că, de o jumătate de an, e ținut în scaun de Ponta, cu perfuzii.
Ciurel poate pompa oricât. E inutil. Publicul consumă ziariști credibili, pe restul îi regurgitează, la pachet cu stăpânii lor. Banii lui Ciurel nu-i pot face credibili pe ăia care nu mai sunt de mult altceva decât niște aspiratoare de înjurături.
În schimb, cu aceiași bani Ciurel ar putea să-l scoată pe Moța undeva, la aer curat, la un loc cu multă verdeață și păsărele ciripind dintr-un magnetofon defect ca rechizitoriile lui de procuror NKVD.
Notă: Doar o adunătură de inapți ca aceea descrisă sumar, mai sus, putea să-l scoată nevinovat, învingător și victimizat pe Condescu. Mai grav e că, comparativ cu ei, același Condescu pare un om bun, un om cu caracter. Ceea ce n-a fost și nu va fi niciodată.