În cadrul „Săptămânii video la UCB”, prezentăm, astăzi, două clip-uri ce explică cum a fost posibil ca un ins cu problemele lui Adrian Gorun să conducă atâta timp, spre o prăpastie fără fund, universitatea de stat din Târgu Jiu. Gorun redă perfect, în cele două pasaje decupate din ședința de învestire a Senatului UCB, din noiembrie 2011, situația tragică în care se află: deși inapt să genereze un act managerial sănătos, el rămâne blocat în poziția de lider maxim al universității, pentru că statul român a creat și perfecționat mecanisme incredibile pentru protejarea și mumificarea în scaune a unor oameni ca Gorun.
El relatează, senin, că la Ministerul Educației ajung o mulțime de reclamații cu privire la persoana sa, care sunt receptate ca un fel de bruiaje de sistem și sunt lăsate să fie rezolvate chiar de cel reclamat, adică de Gorun!
Este incredibilă naturalețea cu care Gorun recunoaște că, până și atunci când la Ministerul Educației ajung petiții trimise de prefectul județului, în loc să fie cercetate sunt direcționate către el, cel reclamat, pentru a-și rezolva singur „problema”. Gorun nu spune altceva decât că, într-un stat care se autodistruge, o petiție care redă mecanismele autodistrugerii și indică persoanele care accelerează acest fenomen constituie o „problemă” ce trebuie rezolvată în așa fel încât să nu stingherească în vreun fel autodistrugerea.
Fără să vrea, Gorun spune cât de prețios este el pentru sistem și pentru procesul de autodistrugere. Cu cât așa-zisul manager e mai deraiat, cu atât e mai protejat de sistem și mai indispensabil autodistrugerii.

[youtube]KorXx6e4l5M[/youtube]

„Este un grup constituit într-o rețea de tip mafiot, care folosesc pe unu’ din Prefectură, care procedează cam așa: <<Dați-mi mie anonimele>>. Și ei semnează: <<Un grup de… cutare, cutare, cutare>>. Ăla din Prefectură, le transmite la minister, la guvern… Deci mie mi s-a spus din minister: <<Domn’e, vine ceva din Prefectură… Vedeți care-i problema…>> (…) <<Vă transmitem un memoriu al unui grup de cadre didactice>>… Anonimele de pe timpul lui Dej! (…) <<prin care vă dovedim abuzurile rectorului și ale grupului lui mafiot și ale clanului>> ș.a.m.d. De aceea, tot Senatul trecut a hotărât să trimitem un memoriu de protest primului – ministru, în legătură cu implicarea instituției prefectului în asemenea mafiotisme!”

Gorun spune că procurorii îi relatează ce vorbesc la telefon cadrele UCB!

Manageri ca Gorun au, toți, spaima funciară că entitatea pe care o conduc uneltește împotriva lor, pentru a-i răsturna din funcții. În aceste înregistrări, Gorun se autoprezintă drept țintă a unei „caracatițe”, a unei „rețele” constituite din universitari sprijiniți de însuși prefectul județului – Liviu Andrei, la acel moment.
În confruntarea cu această „mafie” imaginată de el, Gorun relatează că e sprijinit chiar și de Parchet. Procurorii nu numai că nu cercetează multiplele infracțiuni săvârșite de Gorun, dar îi furnizează informații rezultate din interceptarea convorbirilor telefonice ale unor cadre universitare. Gorun spune clar, pe înregistrare:  „am avut și un semnal dinspre Parchet că cineva, pe un telefon din universitate, face nu știu ce, probabil tot aluzie la chestiile astea”. Gorun nu e judecător, ca să primească de la procurori conținutul unor convorbiri telefonice. Totuși, cum se face că procurorii îl țin la curent cu astfel de lucruri? Au procurorii o listă – fie oficială, fie neoficială – cu șefii de instituții ce trebuie nu doar protejați, ci și informați cu ce vorbesc pe telefoane persoanele ostile lor?
Gorun e înalt funcționar public, are funcție de conducere în Guvernul României și în universitatea de stat din Târgu Jiu. Afirmația făcută de el, într-un cadru extrem de oficial, că primește informații de la procurori, din interceptări telefonice ale cadrelor UCB, este de o gravitate fără precedent. Corelată cu plângerile penale depuse împotriva lui de circa un an și blocate la unitățile de parchet din Târgu Jiu, ea oferă un tablou înfiorător, cu magistrați subordonați unui ins total deraiat, așa cum este Adrian Gorun.
Amintiți-vă ce sentință penală a fost capabil să pronunțe judecătorul Liviu Boian, împotriva unui ziarist ce a refuzat să-și divulge sursele din UCB. Amintiți-vă ce răspuns a dat președintele Tribunalului Gorj, Florin Encescu, cadru asociat al UCB, când l-am întrebat oficial care dintre angajații Tribunalului au relații contractuale cu universitatea, sau cu câtă nemernicie a aprobat interceptarea comunicațiilor mele telefonice și prin internet, fără a solicita o singură probă în sprijinul acuzelor aiuristice ale procurorului Emil Moța, conform cărora eu mă uitam în dosarul penal pe care i-l făcuse lui Doru Șerban, în faza în care nu era public, și apoi dădeam fuga-fuguța la învinuit pentru a-l avertiza despre ce urma să i se întâmple. La acel dosar penal, față de care n-am manifestat vreun interes vreodată, nu avea acces nici măcar șeful Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, cu atât mai puțin un ziarist. Nu pot încheia paranteza fără a o nominaliza pe soția prorectorului UCB Mihai Cruceru (mâna dreaptă a „vizionarului” Gorun, chiar și în aceste înregistrări video), judecătoarea Liliana Cruceru, care mi-a răspuns, recent, la opțiunea mea de a nu o recuza și de a o bănui că se poate detașa de pre-judecăți și ante-pronunțări, cu o „aroganță” care va beneficia de vizibilitatea pe care o merită.
Îl puteți vedea, mai jos, pe Adrian Gorun, spunând că procurorii sunt în subordinea sa și că îl sprijină în lupta pe care o duce cu inamicii lui, care sunt peste tot, dar mai ales în interiorul UCB.

[youtube]fyYIfByEO6o[/youtube]

„Rețeaua pe care au developat-o (…) și-au pus-o la dispoziție din prostie (…) Chirițescu nu mai avea drept la telefon mobil din partea universității, s-a uitat acest telefon la el, el a vorbit ponegrindu-ne pe noi (…), sunt luni întregi, și-atunci când simțeam că pur și simplu îmi cedează nervii că ei continuă, și noi știam, dar nu puteam să aduc un argument că ăștia sunt, m-am dus și am spus: <<Domn’e, vă duceți la ORANGE și cereți – pentru că am avut și un semnal dinspre Parchet că cineva, pe un telefon din universitate, face nu știu ce, probabil tot aluzie la chestiile astea, te rog frumos să ceri, pentru că am nevoie de acest listing, să discut și problema lor la Parchet>>. Și-a venit listing-ul. Și-atunci și-a developat întreaga rețea.”
Notă: Dacă n-aș fi fost 14 ani în SRI, m-aș fi întrebat ce fac „colegii”. Dar, cum îmi este foarte clar, nu mai întreb. Supraveghează, să nu perturbe nimeni autodistrugerea.