Ajungem pe înserat la Nisa. Locurile par neschimbate. Promenade des Anglais e la fel de lungă şi de bine păzită de siluetele zecilor de palmieri iluminaţi feeric. În faţă la Negresco, acelaşi trompetist viu colorat dăruit de Niki de Saint Phalle. Nici preţurile afişate nu-s altele. Marea colorată de Yves Klein. “Acasă”, ne cinstim cu whisky “Catdhu” în vechi parare de cristal veneţian şi cu ţuică “Surcea” de Văleni, în ţoiuri din sticlă popular. E bine…
Prima noastră noapte petrecută la Nisa e cotropită de o linişte nefirească. Valurile Mediteranei se aştern ca o umbră peste somnul populat cu sirene aduse de-acasă. Pescăruşi flămânzi stau atârnaţi ca lşiliecii la ferestrele vechi, cu obloanele trase, prevestind toamna. Coborâm cu autobuzul 12 din cartier şi ajungem destul de greu, din cauza traficului, până la Gare Rutiere. Orice călătorie cu autobuzul costă 1,30 euro. Abonamentul pentru o săptămână ne permite să călătorim oricât şi oriunde prin Nisa şi împrejurimile acesteia şi costă doar 15 euro.
Apucăm de dimineaţă drumurile iasomiei. Descindem la Grasse, oraşul tuturor parfumurilor. Cu titlu gratuit, într-un autobuz mai mic, facem turul centrului istoric, strecurându-ne cu greu pe vechile străzi înguste, pavate cu piatră şi lespezi de marmură. Toţi, parcă sunt în vacanţă, pietrele şi terasele sunt populate cu o lume pertriţp şi veselă. La Teatru se repetă pentru stagiunea de toamnă, Muzeul Internaţional al Parfurmurilor e închis pentru renovare, iar amintirea lui Gerard Philippe face concurenţă amintirii lui Napoleon Bonaparte, călător prin lecţia de istorie a locului. Vizităm casele Fragonard şi aflăm cât de greu se obţine “uleiul esenţial”. Vechi instalaţii de aramă stau mărturie despre începutul afacerii unor italieni ai secolului al XVI-lea, nevoiţi să-şi parfumeze mănuşile pentru întîlnirile de seară. Sălile muzeului de oraş aduc mărturie despre viaţă şi moarte încă din sec. XII… Părăsim pe seară vechea urbe amirosind a levănţică de munte.
Se anunţă o toamnă frumoasă. Urcăm cu maşina la Saint Paul de Vence. Cel mai frumos sat din lume mai are în cetate aproape  de locuitori şi cam tot atâtea galerii de artă. Tot anul trec, cu folos, peste pragurile uşilor primitoare mai bine de două milioane de vizitatori care se minunează de lumina unică a soarelui de Provence, de dulceaţa celor mai bune portocale şi de culorile cele mai limpezi aşternute pe pânză de zecile de pictori angajaţi pe viaţă în slujba şevaletului. La Saint Paul poţi cumpăra litografii şi desene originale de Picasso, Chagall sau Matisse. Au stat la masă la Colombe d’Or şi au lăsat mărturii: Leger, Calder şi Braque. Signac, Bonnard şi Rodin au trecut şi ei prin cetate. În cimitirul de piatră, sub o lespede simplă, odihneşte pe veci marele Chagall. La niciun kilometru, fundaţia Marght îi găzduieşte pe Giacometti, Calder, Miro, Arp, Braque, Bonnard, Kandinsky şi Chagall. “Au fond, il n’y a que Matisse” recunoştea chiar Picasso. La Vence, între 1948 şi 1951, Matisse a lucrat Chapelle de Rosaire, împodobindu-se cu vitralii, desene de pereţi, mobile şi veşminte, toate dăruindu-le călugăriţelor dominicane.   O capodoperă! După amiaza o petrecem pe străzile înguste ale vechiului Vence. Bem apă din Fontaine du Peyra cu gândul întoarcerii şi încercăm să desluşim pe frontionul vechii catedrale inscripţiile romane datând din anul …239. Căscăm gura prin pieţe, intrăm şi ieşim pe porţile cetăţii ca şi cum ne-am preumbbla cu trebuiri, ne minunăm de mulţimea florilor de la ferestre, ne învârtim fără rost, ieşim din oraşul nou şi luăm autobuzul spre Nisa. Lângă noi, elevi al colegiului de artă, viitori meşteri ai galeriilor din Saint Paul şi Vence.
Imediat după Nisa, în drumul spre Menton, Villefranche sur Mer e un orăşel cochet şi curat, construit în jurul cetăţii vechi din sec. XVI şi a portului, până nu demult adăpostinf flota a VI-a americană. Aici, în august 1930, Brâncuşi şi-a petrecut o vacanţă în compania lui Marcel Duchamps şi a lui Mary Reynolds. Umblăm pe străzi înguste şi pe faleza vechiului port, urmărind plaja, pescăruşii şi soarele. Unde, pe aceste locuri să fi stat la odihnă sculptorul nostru? Târziu, prin 1957, Jean Cocteau decorează Chapelle St. Pierre, veche din secolul al XIV-lea, amintindu-şi de copilăria petrecută la Villefranche. La marginea mării, fotografia bust a lui Jean Cocteau dă greutate târgului – port de odinioară. Pe pereţii albi din Chapelle Sainte Elisabeth stau la simeză astăzi lucrările pictoriţei Genevieve Tiffany Holloway. Artistă polivalentă de origine americană, locuind cea mai mare parte a anului la Amsterdam, petrece şi expune în fiecare an la Nisa. Premiată şi cu participări multe în expoziţii importante,  pictoriţa Genevieve Tiffany Holloway se constituie într-un eveniment important al vieţii artistice din Villefranche sur Mer. O seară caldă învăluie locul de unde, cândva, Brâncuşi a privit marea…
Urmând drumul militar construit de Napoleon la începutul anilor 1800, ajungem la Eze, oraşul din vis ţinut cu mare atenţie în braţe de Dumnezeu deasupra mării. Urcăm încet cărările înguste ale cetăţii, vizităm galeriile şi micile magazine, intrăm în vorbă cu pictorul Jean-Eric Garnier care se ne prezintă lucrările şi se dovedeşte a şti multe lucruri despre România, întârziem mult ăn Jardin Exotique şi pe terasă la Chateau Chevre d’Or. Aici, pe bani buni. În faţa altarului ridicat pe la 1700, ne rugăm în gând să fim sănătoşi şi să mai putem călători. Chiar să fie făcută lumea numai pentru unii?… Ajungem acasă seara, când luminilee de pe Promenade des Anglaise se oglindesc în apa liniştită a mării. Undeva, pe Cimiez, se aude în noapte sunetul trompetei lui Miles Davis. La o fereastră cu lumina spre ape, la Negresco, desluşim umbră românească.
Nisa – oraş deschis. Revedem Musee d’Art Moderne et d’Art Contemporaine. Deschis publicului în 1900, muzeul oferă o sinteză a avangaardei artistice a anilor 1960 şi a celor ce vor urma. Remarc în mod deosebit sălile Yves Klein şi Niki de Saint Phalle-Jean Tinguely. Dintre americani, pe „clasicii” Roy Lichtenstein, Robert Rauschenberg ţi Andy Warbol, iar dintre „localnici” pe Arman şi Cesar. Pe esplanada din faţa Teatrului Naţional facem poze cu lucrările lui Calder, Niki de Saint Phalle şi Bernard Pages, ultimul ocupând locul I cu o expoziţie deschisă până la sfârşitul anului. Din profiluri metaalice, contorsionate cu socoteală şi combinate cu lemn sau alte materiale, coloanele lui impun o imagine noauă despre ce va să însemne sculptura de for public şi cât dde capabilă să fie ea să mobileze spaţiul. Pe scena Teatrului, La Cantarice chauve de Eugen Ionesco, pusă în scenă de Daniel Benoire, având-o în distribuţie şi pe Raluca Păun, se vrea a fi o coproducţie cu Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova. Implicat şi Matei Vişniec, România înseamnă ceva la acest început de toamnă în viaţa culturală a Nisei. Ca să prindem pulsul toamnei, facem un tur al galeriilor. Numai încercând să le enumerăm şi ne dăm deama cât de importante sunt manifestăruile plastice în contextul cultural turistic al unui oraş mare şi modern. Iată doar câteva: Galerie Sapone, Galerie des Dockes,Galerie Quadrige, Galerie Sandrino Mons, Galerie Ferrero, Galerie Alain Margaron. Umbraa marilor artişti care au frecventat Costa de Azur încă se mai păstrează în amintire. Ce se va întâmpla mâine?
Văzută de sus, Nisa e o mare de lumini. De aceea, noaptea, marea nici nu există. Decât dacă te încumeţi să o parcurgi, înotând. Urcăm pe Bulevard de Cimiez. E o linişte deplină. Obloane grele-s trase pe ferestrele de la Musee Marc Chagall şi Musee Matisse. Toate casele par adâncite în somn. Nu e nimeni? Rar, trec maşini şi maai ales motociclete şi scutere conduse de tineri. Doar ei spintecă liniştea nopţii de la Nisa. Marile bulevarde şi intersecţiile lor sunt la mâna câtorva fete “îmbrăcate decent”, care-şi câştigă dreptul la viaţă asumându-şi schimbul de noapte. Pe colinele din jur s-au cules viile. In beci la noul nostrum prieten Rene Blanc-Gonnet bem vin cu măsură. Nu-i ca la noi. Aici potevestea contează. Si ei au ce povesti. S-a apucat de afaceri acum 15 ani, a fost greu, dar a foasst şi bine, a construit o casă şi a plantat vie nouă, a făcut vin bun pentru el şi pentru alţii. Pe eticheta aurie împletită pe sticla din care bem un vin alb din producţia 2000 scrie: Bellet – Collet de Roustran. Are doar 65 de ani şi îmi dă de înţeles că munca-i pentru tractoare. Îşi doreşte să fie sănătos. Şi să poată bea vin alb, produit de France. La Nisa.
Marea există. Noaptea se aşterne încet deasupra ei. E linişte. Suntem în Europa?!…
*Text reprodus din volumul “Cartul de noapte”, apărut la Editura Fundaţiei Constantin Brâncuşi în anul 2007.

Nota redacției: Textul este scris cu ani în urmă, dar fotografiile sunt proaspete. Cel mai talentat scriitor din echipa GORJNEWS se află acum în vacanță, la Nisa…