Cum s-a umplut Directorul SRI de patrie, a posteriori

Miercuri, la finele maratonului de audieri de complezență și complimentări reciproce din Comisia SRI, înainte să fugă din fața ziariștilor, Eduard Hellvig  a vorbit puțin, prost și ridicol ca orice șef de Intelligence convins că se adresează unui câmp tactic populat cu neștiutori, și că nu i se văd beteșugurile prin cămașa de noapte, deși au apărut, de săptămâni bune, pe la toate televiziunile.

În loc să facă un prim pas, hotărât, în stoparea declinului de imagine și de încredere al SRI, Hellvig a pus paie pe foc. Dacă a făcut-o intenționat sau nu, contează mai puțin. Ceea ce este cu adevărat important și grav ține de faptul că Hellvig a fost în nota în care ne-a obișnuit, cu un amendament: acum nu mai are scuza numită Florian Coldea. Acum, cel puțin teoretic, comunică și conduce singur și dezinhibat.

De altfel, la intrarea la audieri, Hellvig s-a arătat vioi și deschis la colaborare ca o văduvă proaspătă, grăbită și hotărâtă să recupereze timpul pierdut. După audieri, în afară de ochelarii gen Harry Potter, n-am văzut și n-am auzit nimic încurajator de la el.

Hellvig a încercat să vorbească despre viitor, fără a-și asuma nicio participație și nicio vină în legătură cu derapajele din ultimii doi ani, de când funcționează ca director, și din extrem de zbuciumatul prezent al SRI. Mai mult, a refuzat să ofere clarificări în legătură cu derapajele probate de Sebastian Ghiță și de însăși trecerea în rezervă a lui Coldea – într-o atmosferă cu totul și cu totul funebră, lipsită până și de un banal ”mulțumim”, înainte de binecunoscutul ”marș acasă”, adresat celui care a coordonat din punct de vedere informativ-operativ Serviciul în ultimii 12 ani.

Așadar, Hellvig a vorbit ca un nou născut, insistând să-l credem pe cuvânt că, deși e nou născut, știe unde și de ce scârțâie SRI-ul, și că-l va repara.

Directorul SRI pierde din vedere un amănunt esențial: SRI-ul se poate face bine doar într-o relație sinceră, onestă și de încredere cu societatea civilă. Aici nu mă refer în niciun caz la ong-urile satelit ale SRI-ului și nici la ziariștii cu soldă, care de peste 24 de ore nu fac decât să amplifice ceea ce a spus, în cea mai mare parte greșit, Hellvig, mărind daunele. Imaginea și încrederea în SRI trebuie reclădite încet, sigur, sănătos și adevărat, iar pentru asta, atunci când ești prins cu poalele-n cap trebuie să admiți că, da, ești cu poalele-n cap, să explici de ce, și ce măsuri ai luat ca să nu se mai întâmple. Un discurs artificial, ca acela de miercuri seara, aduce doar reparații artificiale, care există la modul real doar în rapoartele interne ale SRI, care au unicul rol de a conserva în scaune emitenții și de a dopa conducerea cu convingerea că da, e pe drumul bun. Nu, domnule Hellvig, nu sunteți pe drumul bun.

Principalul mesaj dat miercuri seara a vizat corpul ofițerilor SRI, pentru care ați găsit de cuviință să inventați o nouă constrângere. În primul rând, este impardonabil modul în care ați deviat atenția de la problemele reale și grave ale SRI – care țin mai mult de conducerea instituției, de relația cu beneficiarii legali, cu Comisia SRI, cu politicienii, în ansamblu, și cu unii oameni de afaceri – la corpul de ofițeri, despre care ar trebui să știți că și așa evoluează cu multiple handicapuri induse, majoritatea, chiar de instituția în care lucrează. Cei mai mulți au salarii neînchipuit de mici, lucrează ”pe stoc” pentru că de regulă nu există feed-back din partea beneficiarilor legali, și reușesc din ce în ce mai greu să-i convingă pe alții de ceea ce nici ei nu mai cred: că pot îndrepta lucruri pentru România. Repet: modul în care comunicați (și) în această perioadă de criză accentuează deficitul de imagine și de încredere al SRI, iar în acest fel este afectată grav capacitatea operațională. De pildă, imaginați-vă cu ce handicap indus de propria-i instituție evoluează un ofițer care trebuie să facă o recrutare la vârful unei instituții publice, conduse de un porc căruia SRI-ul i-a amplificat impostura livrându-i diplome de studii academice postuniversitare.

Directorul SRI ar trebui să știe că azi un ofițer de informații are nevoie de para-aprobări ca să poată ieși pe ușa unității lui, în câmpul tactic, pentru a-și exercita îndeletnicirea de bază: culegerea de informații. Deja s-au făcut pași uriași pentru izolarea, sper neintenționată, a ofițerilor SRI de mediile și realitățile pe care ar trebui să le cunoască. Concomitent, o altă categorie de reprezentanți ai SRI au fost cocoțați la vârful unor ministere, și prin tot felul de consilii de administrație. Adică, un SRI total, care începe să acopere și veriga lipsă, a decidenților. Sau nu?… Și totuși aproape nimic nu se îndreaptă în jur, domnule director. De ce? Pentru că conducerea SRI a pus, dinaintea venirii dvs., comunicarea interpersonală și mizele personale deasupra comunicării instituționale și a misiunii SRI, în relația cu mediul politic, de afaceri și cu Comisia SRI. În loc să câștige respect și sprijin pentru SRI, și-au obținut avantaje personale. De pildă, dacă pe Coldea sau pe alt general l-ar fi avantajat, în plan strict personal, actualizarea setului de legi al securității naționale, vechi din 1992, sunt sigur că acum am avea legi noi-nouțe.

Așadar, ați inventat un ”Cod de etică profesională a angajaţilor Serviciului Român de Informaţii”, care consacră ”standarde de conduită raportate la onoarea, demnitatea şi exigenţele asociate profesiei de ofiţer de informaţii”, și clarifică ”eventuale situaţii de incompatibilitate în care ar putea să se plaseze un ofiţer al Serviciului Român de Informaţii”. În loc să scoateți ofițerii de informații din birouri în viața reală, îi mutați din birouri în mansardele unităților SRI, cuminți, cu mâinile la spate, cu unghiuțele proaspăt tăiate și batistuțe apretate regulamentar. La talpa Serviciului, derapajele sunt rare și, de regulă, sancționate imediat, dacă cel care calcă-n străchini nu e descendent de ofițer de Securitate și n-are nici rude bine plasate politic, care de regulă au și mediat angajarea lui. La vârful Serviciului, însă, derapajul este mult mai des întâlnit, și extrem de rar sancționat. Pasămite, directorul, prim-adjunctul și adjuncții, dimpreună cu șefii de unități centrale sunt supra-oameni, cu supra-drepturi și supra-libertăți. Ei au inclusiv dreptul de a fi buni prieteni cu beneficiari legali, care ajung să nu dea doi bani pe ei, în relația instituțională cu SRI-ul, când li se înfățișează cu rapoartele SRI strict secrete în baza cărora ar trebui să facă și să dreagă. Bătăile acestea pe burtă se întorc împotriva ofițerilor de rând, care totuși se încăpățânează, mulți dintre ei, să creadă în România. Ei resimt cel mai acut faptul că nu se ține cont de rapoartele lor.

Țuțuianu, noul șef al vechii Comisii SRI, a spus că Coldea și Maior au fost în vacanțe cu Ghiță în calitate de deținător de informații de interes pentru securitatea națională. Știți cine i-a băgat în cap asta, în cadru oficial, papagalului care recită tâmpenii? Dumneavoastră, domnule director. Da, Coldea și Maior se sacrificau în concedii cu Ghiță ca să-l tragă de limbă și să mai afle una-alta. În niciun caz nu l-au frecventat în calitate de om de afaceri, cu contracte de zeci de milioane de euro cu SRI-ul. E limpede, prin urmare, în acest punct, că ceilalți oameni de afaceri, concurența lui Ghiță, n-are niciun motiv să se simtă defavorizată și să-i slăbească încrederea în SRI, nu? În plus, SRI-ul are legitimitate cât Casa Poporului să mai monitorizeze conflictele de interese și lipsa de integritate în achiziții publice, nu? Pe de altă parte, în niciun caz Coldea și Maior n-au fost în vacanțe cu Ghiță în calitate de controlor din Comisia SRI, nu? De altfel, s-a și văzut asta din calitatea și frecvența actelor de ”control”, nu?

La capătul unei audieri în care ați susținut oficial astfel de lucruri, în fața Comisiei SRI, ”în speranța unui nou început”, ați anunțat presa că tocmai avuseseți ”o discuţie extrem de utilă, onestă, transparentă”, din ”dorinţa mea personală şi a Serviciului Român de Informaţii de a avea o comunicare cât mai deschisă, corectă şi transparentă cu membrii Comisiei”.

Vă mai amintiți, desigur, confesiunile Elenei Udrea, care a recunoscut recent că ea și Cocoș intrau la Maior și la Coldea în birouri când voiau mușchii lor. Ca director SRI, ar trebui să știți că de multe ori un ofițer simplu nu e primit la raport de conducerea SRI (pentru că supra-oameni, supra-drepturi, supra-libertăți) și-atunci trebuie să – și facă rost de-o vorbă bună, de un telefon, de o rugăminte tocmai din același mediu, politic, pentru care ușa conducerii SRI e mult mai permeabilă. Și-atunci, să facem coduri de conduită tot pentru ofițerii de rând, da?

Domnule director, n-ați suflat nicio vorbă despre derapajele conducerii SRI, despre absența controlului democratic din partea Comisiei SRI și nici despre necesitatea responsabilizării beneficiarilor legali care, mai ales în actualul context, țin din ce în ce mai puțin cont și adoptă din ce în ce mai puține măsuri benefice României în baza rapoartelor strict secrete livrate de SRI.

Managerii de bună credință și cu experiență din SRI știu că cei mai sensibili parametri de evaluare și de control asupra unui ofițer țin de rezultatele sale informative și de discreția cu care le obține. Restul constrângerilor se înscriu în nota controlului intern excesiv, care gripează capacitatea operațională a Serviciului.

Din păcate, ați ales să inventați tocmai acum un astfel de Cod, pentru a justifica un fapt incredibil: nevinovăția doamnei general Elena Istode, care a fost în vacanțe pe Coasta de Azur cu și pe banii omului de afaceri Cristian Rizea – ajuns între timp inculpat – tocmai pentru că nu exista Codul și, prin urmare, nu știa că n-are voie, nu? La câteva minute după apariția fotografiilor, Rizea s-a împăunat pe televiziuni că și el are studii pe la Academia Națională de Informații … Domnule director, necomunicând în clar ce măsuri s-au luat cu doamna general, probați lipsă de seriozitate și furnizați încă o explicație și încă un motiv de demobilizare pentru corpul ofițerilor SRI. Fotografiile respective sunt un nou argument pentru un fapt evident: unul dintre principalele motoare ale devenirii, în SRI, este conviețuirea cu politicienii. Punct. Deliberat sau nu, asta faceți: furnizați subordonaților dvs. un model de succes VERIFICAT,  și explicația unei ascensiuni. Admit că e posibil să fi luat măsuri corecte cu doamna general, dar din moment ce doar derapajul este public, nu și sancțiunea, ea nu există. Din activitatea profesională a doamnei v-aș putea relata, la nevoie, cum și-a promovat, recent, un protejat într-un consiliu de supraveghere, la pachet cu un c.v. – în care scria c-a avut primul job la patru zeci și ceva de ani. La scurt timp, protejatul și-a adus și amanta din dotare, pe un post de director. Destul de profesionist lucrat, între două vacanțe cu Rizea, nu-i așa?

N-aveți de unde să știți, și e posibil să nici nu vă intereseze, dar în anii 90 în Academia Națională de Informații nu numai că nu intra oricine, ci nici măcar nu puteai ieși oricând și oricum din acea curte. Îmi asum să fiu la rândul meu penibil și să catalizez înjurături, dar scriu apăsat că, în anii 90, Academia era nu doar o instituție de învățământ de elită, ci și un spațiu sacru al românismului. Din nevoia conducerii SRI de a conviețui cu politicienii, au fost desființate gardurile, și porcii s-au făcut stăpâni înăuntru, încununându-se cu diplome de doctori. Ce procent din politicienii cu studii la Academie au fost ”afectați” de acele diplome, au început să privească altfel România sau au devenit experți în securitate? Un procent infim, cvasi-inexistent. Prețul porcăirii Academiei este, din punctul meu de vedere, imens.  Chiar în clipa asta urmează studii doctorale la Academie niște inși pe care-i cunosc personal ca incapabili să scrie corect după dictare un text de clasa a cincea.

”Academicienii” de tipul lui Rizea sunt o sursă certă și continuă de aversiune față de SRI, și de discreditare a Academiei. Ei sunt ”descoperiții” care fac ”imagine” pentru SRI, suplinind lipsa de ”acoperiți” din politică, nu-i așa?

Pe lângă comunicatul ultra-contradictoriu prin care ați anunțat extirparea lui Coldea, după audierea de la Comisia SRI ați evitat să anunțați dacă facturile vacanțelor cu Ghiță, prezentate de Coldea ca probă a cinstei și integrității lui, sunt false sau nu. Nu trebuie să fii expert în comunicare sau în psihologie socială ca să înțelegi că, în lipsa unui anunț ferm din partea SRI, tot poporul crede că da, facturile au fost false. La opinia asta concură și anchetele ”de presă” la cheie, apărute, ce să vezi, tocmai acum, despre zecile de milioane de euro pe care vărul lui Coldea le-a încasat de la instituții publice. E un mod foarte explicit de a-i transmite lui Coldea să tacă și să-și vadă de drum. Dar lucrurile nu pot rămâne așa, pentru că acum publicul educat din România, exact ăla de al cărui suport are nevoie SRI pentru a-și îndeplini misiunile, știe că în ultimii ani prim-adjunctul SRI, persoana care a catalizat cele mai multe și mai importante informații, a fost șantajabil, dovadă și ușurința cu care a fost decapitat cvasi-instantaneu de un inculpat fugar.  N-am auzit nimic, domnule director, despre măsurile luate cu unitatea de protecție internă, care fie n-a știut, fie a tolerat în fruntea SRI un prim-adjunct șantajabil, adică o bombă cu ceas. Ca director, ar fi trebuit să fiți la curent și să luați dvs. înșivă măsuri. Căci, nu-i așa?, ”am dovedit toleranţă zero pentru derapajele de orice natură”. Dacă ați știut și n-ați făcut nimic, sunteți liber să plecați, de unul singur. Dacă n-ați știut, mințiți public deliberat când pretindeți că ”SRI are instrumente validate in timp sa se apere”.

Mare parte dintre derapajele conducerii SRI și ale Comisiei SRI sunt publice. Trebuie asumate. Negându-le, edulcorându-le, vă afundați deliberat în zona speculațiilor, indiferent câte cronici despre hainele cele noi ale împăratului s-ar scrie, în interes național, desigur, și nicidecum în beneficiul strict personal al împăratului, nu-i așa?

Cred că sunt foarte mulți foști și actuali ofițeri SRI, care ar fi vrut să vă spună lucrurile acestea.

Cu supușenie și respect, domnule director, nu știu ce serviți, dar sunteți plin de patrie, a posteriori.