Am scăpat de dracu și-am dat de … noii zei: Romanescu, C. Popescu, Weber, Vîlceanu, Florescu și Văcaru



Uitați-vă și voi puțin mai atent în jur și-o să vedeți exact ce văd și eu: Gorjul, un județ cu oameni politici și de stat neterminați. Celor mai mulți dintre ei nu le-a crescut capul, altora curajul, și niciunuia bunul simț. Toți au însă mâini foarte – foarte lungi, înfipte până la cot în banul public.

Detronarea lui Călinoiu și retragerea lui Cârciumaru au lăsat în urmă nu doar vid de autoritate și de decizie, ci și acest peisaj cu inapți ca Romanescu, Cosmin Popescu, Weber, Vîlceanu, Florescu sau Văcaru, care acum sunt mult mai vizibili, cu toate infirmitățile lor, și abia reușesc să nu dea mașina peste ei, și să nu le facă buba, dacă-i trimiți după covrigi, dar au pretenția să conducă Gorjul, și lumea. Până acum ei au scăzut, în loc să crească, la adăpostul prejudecății generale că Costreie și Glicemie sunt praf, și că odată scăpat de ei, Gorjul va înflori brusc sub bagheta magică a următoarei generații de politicieni. Vă rog să-i priviți atent pe toți cei enumerați de mine, și-o să-i vedeți cum se-ascund ca niște muieri lălâi, unul în spatele celuilalt. Ca să mă-nțelegeți exact, vă-ntreb: dacă anul ăsta e și el pierdut, e clar, pentru Gorj și pentru Târgu Jiu, ați auzit de la vreunul dintre infirmi un singur proiect – fie el personal sau comun – pentru anul viitor? Nu. Ei nu știu nici ce au de făcut azi, cu atât mai puțin anul viitor. Aaa, pentru ei firește că fac, non-stop. Problema e că în capul și în acțiunile lor e prea stridentă, deja, concepția lor despre lume și viață: totul pentru noi, nimic pentru Gorj, nimic pentru popor.

Uitați-vă la Romanescu, și-o să vedeți un bătrân pe patul de moarte, care zici că are treizeci de mandate în spate ca primar, și-și permite acum, în ultimele zile de viață, să agonizeze. Tragedia e deplină, fiindcă unui oraș adus în colaps de Cârciumaru și PSD tot ce-i lipsea era un mort în postul de primar.

Cosmin Popescu continuă să fie un simplu manechin, care dac-ar lipsi un an din biroul lui de președinte de fațadă al Consiliului Județean, n-ar observa nimeni. Absolut toate direcțiile, birourile și structurile din subordinea CJ sunt conduse în continuare de oamenii lui Călinoiu, în binecunoscutul stil al lui Călinoiu, și dacă se vor face vreodată promovări, ele vor trebui să aibă musai girul lui Costreie. Toate achizițiile publice ajung la aceleași firme, inventate și gonflate de frăția lui Călinoiu și Ciurel, în care Cosmin Popescu a rămas captiv, cu bărbăția prinsă în portieră, ca un copil tembel conceput la beție de cei doi părinți adoptivi ai lui.

Weber e un măscărici cu bani, și cu prieteni importanți, pe care nici banii, nici prietenii lui importanți nu-l fac mai puțin măscărici decât e. De două ori s-a lăudat Weber, în decurs de două săptămâni, că a sistat ”modernizarea” DN 67, și tot de două ori un limfuroi de ape tulburi, ca Tudor, i-a dat peste nas, și a repornit lucrările, sfidând mii de conducători auto, și îmbogățind vânzătorii de parbrize și tinichigiii. După umilințele succesive înacasate de Weber, acest măscărici înfoiat, de la Tudor, nici cei mai mari meșteri în crearea de imagine nu vor reuși să-l repare prea curând, pe Weber, măscăriciul înfoiat.

Vîlceanu se desăvârșește în impostură. La început a fost doar om de afaceri și lider al opoziției. Contractele și milioanele de euro îi veneau pe conductă, în schimbul opoziției de fațadă pe care nu s-a sfiit s-o facă, ani în șir. Dacă veți avea răbdarea să-l ascultați, el chiar și acum se pretinde a fi liderul opoziției inexistente din Gorj. Tot ce-a avut mai bun ”opoziția” a dat deja: pe Romanescu, valetul PSD-ului, primar. Apoi Vîlceanu a ajuns deputat, cu zero interpelări și zero întrebări, adică cel mai praf dintre parlamentarii gorjeni, mult sub Elvira Șarapatin. Și pentru că impostura nu era deplină, în ultima perioadă îl vedem și comunicator PNL, la nivelul televiziunilor centrale. Asta cu mult înainte să – și facă, pe căi oneste, un nume și să înceapă să existe ca om politic, și ca deputat, la nivel central. De-aia li se-ntâmplă moderatorilor și altor invitați din platou să-i spună, zeci de minute, prin emisiuni, Vlăsceanu în loc de Vîlceanu … Vlăsceanu e un mare sociolog. Dacă-i dai banii la o parte, Vîlceanu e mic, mic  de tot.

Florescu e genul de bariton căruia vocea baritonală îi accentuează, în loc să-i mascheze, un defect capital: lipsa de creier. Asta se vede din mandatul lui de vicepreședinte inexistent de CJ, cu atribuții de coordonare a bulibășelii, mediocrității și curvăsăriei din instituțiile de cultură, și din tâmpeniile prin care încearcă să arate că există, ca prefect. Pentru că nu e complex deloc, deoarece are voce și atât, nu cred că merită să scriu mai mult despre el.

Văcaru pare făurit în antiteză cu zicerea lui Camil Petrescu: ”câtă luciditate, atâta dramă”. Un fel de idiot fericit, care nu ezită să umble cu o limuzină de jde mii de euro, primită de la Remetea, afacerist urmărit penal de DNA, în schimbul lucrărilor de zeci de miliarde de care i-a făcut rost, de-a lungul timpului. Culmea e că limuzina are ”REM” în numărul de înmatriculare, fără nicio legătură cu … Remetea, și e identică atât ca model cât și ca culoare cu altă limuzină a aceluiași Remetea! Dar nu-i problemă, instituțiile anti-corupție ”veghează” ca Văcaru să-și facă plinul, în liniște. Valoarea lui s-a văzut în deceniul trecut, când a candidat independent, și a strâns cinci voturi, și de-a lungul mandatului de prefect, când spunea că la CEO, aflată atunci sub Ciurel, nu sunt probleme, din moment ce el nu le cunoaște. Asta în timp ce sub fereastra lui de prefect protestau mii de angajați ai CEO.

Ei sunt zeii care răsar acum, la apusul împăraților Călinoiu și Cârciumaru. În mâinile lor este Gorjul azi, și de ei depinde soarta celor care aleg să rămână aici.